3,312 matches
-
poporul ei pentru care avem iubire și compasiune, ne rugăm pentru toți cei care, ca și noi, au inimile tulburate și varsă lacrimi pentru cei dragi, aflați în temnița Întunericului. Ai milă de toți, Doamne! apleacă-ți urechea și ascultă ruga noastră... Tu poți face ca Lumina să alunge Întunericul din viețile noastre, ale tuturor, alină-ne sufletele și ne mângâie frunțile, căci tare suntem înfricoșați de tot ceea ce se întâmplă pe Pământ. Învățăm din greșeli, Tată, învățăm a fi buni
RUGĂ PENTRU JAPONIA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375742_a_377071]
-
fulgi și cu petale, Dar plânsul celui Sfânt iar sufletu-mi răsfață, Și-m umple trup și suflet cu rugăciuni florale. Din cerurile-nalte, cu lacrimi mari de gheață, Se tânguie cu vântul și plânge Dumnezeu... Natura-nmărmurită sub gheață rugi înalță Pentru ale lumii patimi, pentru păcatul meu... Referință Bibliografică: NE PLÂNGE DUMNEZEU / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2302, Anul VII, 20 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Munteanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
NE PLÂNGE DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375783_a_377112]
-
Literatura > Eseuri > CONTEMPLÂND ENIGME LUMEȘTI Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2302 din 20 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Lângă margini de lume ajung plutind pe nori, în tăceri prelungi, asurzitoare, umbre mărețe și speranțe împletite în ecouri, rugi nevăzute, înălțate cu foc din suflete rătăcind singure în pustiul cu mărăcini deși ai pământului... Permanenta efemeritate mângâie cu nerăbdare clipele în trecerea lor peste chipurile oamenilor, blândețea-i mințind atât de frumos prin masca-i reflectată în oglinda realității
CONTEMPLÂND ENIGME LUMEŞTI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375793_a_377122]
-
a călăuzit de pe tărâmurile și tronurile trace pe cei trei Regi-Magi. Iubirea Duhului Sfânt sub privirea atentă suverană, caldă a Părintelui, dragostea Mamei-Fecioare și Natura i-au oferit lui Iisus cea mai frumoasă copilărie, împletită cu soare, smerenie, multă chibzuință, rugă, cântare, tâlcuiri, înțelesuri, asumări, împliniri, biruințe. Peste toate aceste splendori cerești s-au năpustit însă și norii negri ai Necuratului care și-a ales bicisnicii celei mai mari fărădelegi, pregătind: trădarea, vânzarea, răstignirea, calomnia. Fără vrerea Pădurii i-au smuls
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
scump Sângele Său lemnul Răstignirii făcând Crucea să odrăslească în cel mai frumos Poem de April, al sublimei Primăveri a Învierii Veșnice. A fost o vreme de milenii..., când Dacoromânul nostru făcea din orice anotimp Primăvară, din fiecare gând o rugă a bucuriei, câte o Doină ori un psalm amar: Oprește, Doamne, căderea,/ Poruncește să se facă lumină,/ Să se retragă apele răului,/ Și, dacă e nevoie, ia-Ți Crucea/ Și urcă din nou pe Golgota,/ Căci se găsesc și acum
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
FLĂMÂNDUL DOR, SĂ VEGHEAȚI DE-APURURI DÂRZUL TRICOLOR! S-AVEȚI ÎN MÂNĂ CONDEIUL MĂIESTRIT ȘI-N OPERĂ DOAR GENIU ȘI VISUL ÎMPLINIT! S-AVEȚI PE UMĂR DESTINUL VOST’ DE NEAM LĂSTARI ȘI MUGURI DRAGI ÎN FIECARE RAM! S-AVEȚI NĂDEJDE, RUGĂ, MARE TĂRIE-N CREZ SI PE HRISTOS-MÂNTUITORUL ÎN CARE SĂ VIEZ! S-AVEȚI MĂICUȚA BUNĂ, FAPTĂ, CUVÂNT ȘI GÂND ȘI LACRIMI DE BUCURIE ÎN SUFLETE PLÂNGÂND! S-AVEȚI STRĂBUNI DE VEGHE-PÂLPÂIRI DE HOTAR, S-AVEȚI NUMAI IUBIRE, CÂNTARE ȘI MULT
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
cuvântului fiindu-i impregnată în suflet, asemenea unui diamant, unei lumini ce-i călăuzește pașii prin bezna acestei lumi, acestor cărări pline de primejdii și ispite. Speranțele nu-i sunt deșarte deoarece ”dintr-un crâmpei de cer”, în ceasul de rugă , vede cum !” Un înger coboară lin, dinspre zenit, ”, acel înger păzitor atât de mult așteptat. Încrezătoare în ”imensitatea iubirii”, în ACEL Albatros care poartă pe aripile-i uriașe ” Câte o sămânță, care va rodi în duh și adevăr”, aceasta este
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Trei zile-n șir a bântuit prin neguri, Pe munte rătăcit, mânat de spaimă, Căzut în codrul des, răpus de friguri, Încă e treaz și-o rugă mai îngaimă. - Rugare Ție, Doamne! Trupu-mi lasă, Umbrar să-i fie ramul de stejar. Odihnă dă-mi pe iarba mătăsoasă, S-ajung străjer privind din sfântul car. S-o potoli furtuna și-apoi iele, M-or primeni cu flori de
POVEŞTI ŢESUTE-N CARUL MARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369139_a_370468]
-
tristă-ruginie, El să le-nchidă într-o carte Sperând că muza o să-nvie. Și îngerul ce apăruse Din cer și din lumină vie, Din palmele-și făcuse aripi Și le-a lăsat în colivie. De-atunci mereu peste-a sa rugă Se chinuia s-o-nalțe-n zbor... Dar a zărit c-avea legată Și colivia de picior. Ușor, își curse-a sa lumină Topind veriga ce-o ținea De ani de zile țintuită În viața și în moartea sa. Din încleștare-abia scăpată, Simțise
RENAȘTEREA UNEI MUZE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374151_a_375480]
-
La fântână, clipa începe jocul inelelor. Zidul de piatră închide soarele. Printre zăbrele, apa râde cerului, stele. Apa cheamă noaptea luna plină să-i țeasă pe pânza izvoarelor, copilăria copiilor nenăscuți. Fila cade încet. Acoperă pietrele Domnului cu încă o rugă nescrisă. Femeia aprinde candela de primăvară, ascultă cântecul fiului, bărbatului, tatălui, Tatălui. ***** Victor apare și dispare continuu, parcă vrea să mă distragă de la ceea ce caut să scormonesc în spirala cu răspunsuri pe care el o poartă prin coiful ascuțit, micșorând
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului În genunchi la rugăciune, Doamne-acuma eu Te chem, Sufletul adânc îmi plânge îndoit de-atât blestem. Ca o salcie pletoasă mă aplec în fața Ta, Vântul vieții mă lovește...Doamne- ascultă ruga mea! Când cuprinsă de durere eu voi plânge cu amar, Tu, ținându-mă de mână, să mă duci către altar Și acolo să m-așezi în genunchi, la rugăciune, Rănile și-a mea durere să le ștergi făcând minune... Capul
RUGĂCIUNE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374208_a_375537]
-
vei voi să-mi dai la venirea-Ti Invierea. În genunchi la rugăciune, Doamne-acuma eu Te chem, Sufletul adânc îmi plânge îndoit de-atât blestem. Ca o salcie pletoasă mă aplec în fața Ta, Vântul vieții mă lovește...Doamne- ascultă ruga mea! 17 ianuarie 2017 Referință Bibliografică: RUGĂCIUNE / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2209, Anul VII, 17 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Munteanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
RUGĂCIUNE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374208_a_375537]
-
Să fie curată,/ A Ta suferință, Divin, nepătată,/ S-o merit, Stăpâne,/ Căci grea este crucea/ Ce-mi pus-ai pe umeri./ Bizară răscrucea/Și nu găsesc CALEA/Să vin către TINE, / Dar TU ești pe cruce,/Mă-ndrumă, SUBLIME...“( Rugă). Mugurel Pușcaș, un poet ce-și lasă ideile, trăirile și meditația să inunde paginile. O filozofie subtilă în care reflexivitatea, frământarea, neliniștea metafizică devin dominante. Este critic cu el însuși, căutând perfecțiunea. În subcapitolul “Cabana iubirii“ poetul aduce ofrandă pasiunii
CATARGE PESTE TIMP de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374191_a_375520]
-
și maro / amestecate-n câmp masiv. Singurătatea-i blând țesută, / Din ierburi și foi împreună,/ În toropeala azi căzută/ Pe-aromele ce se adună...! (Un timp) Îl găseste elegant, pur, estet``,( Aer înfumurat) , îl descrie în diferite ipostaze...``Timpu-i o rugă în gânduri line/ Vâslesc clipele-n aerul lunar... (Simfonie). Anunță schimbarea naturii :``Timpu-și rotește încet soarele``...(Primăvara) Scurgerea lui aduce angoasa pe care eul o destramă : ``Am rupt lanțul fricii``la marginea nopții...(Iubite). În raport cu el rămâne demnă :``Èu alerg
O NOUA CARTE DE LIA FILOTEIA RUSE de LIA RUSE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374189_a_375518]
-
VOCE Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1538 din 18 martie 2015 Toate Articolele Autorului Trec viețile noastre, A mea și a ta, Origini prin aștri Avem, nu uita. Poesifer naște În oază trecută, Ea vine din moaște, Cu rugi absolute. Biblic, rîvnim Iubire supusă, Venim să iubim O viață apusă. Din germeni florali Ne cresc rădăcini Și viețile noi Înfloresc între spini. Pătrunde viața În tine și-n mine Păstrăm o povață Avute destine... Creăm Suveranul Pe file-n
ULTIMA VOCE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374235_a_375564]
-
un acces de furie puse pe foc traducerea nuvelei Morella de Edgar Allan Poe care îi aparținea Veronicăi. 1882-01-06 Pe Eminescu îl supăra amiciția Veronicăi cu d-l "musiu în chestie", nimeni altul decât amicul Caragiale. În scrisorile sale o rugă insistent să nu se mai întalnescă și nici să nu-l mai primească în vizită. " Nicuta, fii cuminte. Pe mine m-apuca iar furia înnăscută caracterului meu: gelozia cea rea și cea mai amară din toate patimile... Te rog să
EMINESCU VÂRF DE LANCE AL SPIRITUALITĂȚII ROMÂNEȘTI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374215_a_375544]
-
colț uscat de pâine, păstrat în buzunar Lăsându-se pe sine, pesmetul dăruiește Impărtășindu-i soarta, câinele hrănește. Ignorantă-i Lumea în graba ei avară Nici inimi nu mai bat precum odinioară... De lacrima o văd, gândesc că-i din beție Ruga spusă-n șoaptă, la ei-i cerșetorie. Odat', odinioară, eram cu toții, Oameni De lacrima curgea, pe dat' noi întrebam Din puținu-avut, cu drag, noi împărțeam Pe cel la... ananghie, cu toții ajutam! Dar, iată, cum în Lume, valorile s-au stins
MĂ-NCLIN CU RESPECT ȘI DRAGOSTE DE OM! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374268_a_375597]
-
ce mărturisim în "Crez"? Și pe unde umblă mintea,când rostim și tu și eu, Chiar la Sfânta liturghie:" cred într-unul Dumnezeu "? Cruce-ți faci și pui pe fugă, Orice diavol mincinos! De-ai să crezi,cum spui în rugă: Și-ntr-unul domn,Iisus Hristos "! Completezi mărturisirea,Treimei nedespărțite, Care cu a sa PRONIE,rânduiește pe pământ, Chiar de-s buzele de tină și urechile-asurzite: "Domn de viață,făcătorul,care este Duhul Sfânt "! Fraților,ispita-i mare,amăgiți nu
SLUGĂ LA DOI DOMNI ? de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374304_a_375633]
-
paralele chiar dacă transparente, impenetrabile, indiferente la chemarea noastră, a sufletelor-gemene?? Să fie asta pedeapsă supremă? Să fie cineva atât de indiferent, de crud la sunetul iubirii sau tăcerea nu ne aude, nu aude, ea doar privește pasivă totul, indiferentă la ruga muritorilor... Putem doar s-o lăsăm pe Sophia să nască noi emanatii prin visul ei etern. Misterul învăluie visele tale, o lume singulară unde puțini au acces. E posibil să fie o graniță atemporal-spațială, e posibil să simțim intuitiv aceasta
POEM FINAL PE FRUNZE DE ARŢAR ... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362145_a_363474]
-
seri de audiere a cântecelor populare (vocal și instrumental - doine, hore, sârbe, bătute) a excelat doina (creație magnifică a poporului român!) „Doina zic, doina suspin, tot cu doina mă mai țin” - izvorâtă din patimă și dor nestins, iubire, speranță, dragoste, rugă, deznădejde, bocet disperat, credință în nemurirea sufletului, alean și mângâiere pentru părinții care-și trimit fiii la armată sau în război, alături de cântecele în ritm de hore și sârbe. La Secțiunea „Muzică Populară”, de data aceasta, Ediția a X-a
TINEREŢEA, FLOAREA MIRESMATĂ A VIEŢII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362171_a_363500]
-
Acasa > Poezie > Credinta > PAȘTELE Autor: Beatrice Lohmuller Publicat în: Ediția nr. 1562 din 11 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului PAȘTELE O Isuse Domnul meu, ascultă ruga mea! În orice seară o cuvânt din toată inima. Croiește-mi drumul prin pădure, ajută-mă să văd! Mai pune pace-n suflete, că-n lume e prăpăd! Atâția oameni au uitat la Tine să se roage; Și-n fiecare
PAȘTELE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362261_a_363590]
-
cere Dorință negândită... ce stranie tăcere. Dar când păși să iasă, o ușă se deschise Un înger plin de taine pe loc o și atinse Și-i spuse-ncetișor prin murmurul divin Privind duios, tăcut, l-acel suflet de crin. - În rugă-ai pomenit că-ți dorești bogăție Fără să vezi în jur, tu ai o avuție... Eu am venit în grabă, am coborât de sus Să-ți pot îndeplini ce ai cerut și-ai spus. În camera de-alături se află
GREȘEALA UNEI MAME de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362273_a_363602]
-
Tu ai un fel de dor ce mă cufundă-n liniște când mă privești, ții soarele-n mine prizonier și mi se (a)prinde visul de o stea. Tu ești un fel de albastru prin care-mi vorbește cerul cu rugi de iertare... și mă apropii de Dumnezeu precum orbul de lumină... Tu mi-aduci un fel de viață prin care culeg muguri de iubire, anotimpuri noi se vor naște ca un copil în zi de sărbătoare și strig: Inimă, înflorește
TU EŞTI UN FEL DE ALBASTRU de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378668_a_379997]
-
cu Iubirea! Sângerând ,cetatea de vămi a păcatelor tale Pe Drumul Golgotei,cu rănile palmelor goale... Privește...încă lucrez în trupu-ți cu mâna zidirea! Umile lacrimi nu pot opri sărutul lui Iuda; Mă întreb:-De jertfa supremă,mi-e vrednică ruga? Atunci Sfântul Graal îmi șoptește:"Ia aminte!"..de vrei.. Ferește-te de lupii flămânzi și de șarpele Evei!... Referință Bibliografică: Cuvânt / Geanina Nicoleta : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2274, Anul VII, 23 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
CUVÂNT de GEANINA NICOLETA în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378689_a_380018]
-
număr doar stelele ce-apun, Apoi să caut soare prin ceața suferinței, Parcă doresc pe mine, frustrarea să-mi răzbun, Muncind ca sclav ce poartă un jug al umilinței. Și lupt cu clipa neagră, cu trecerea-i bastardă Spunând o rugă mută ce o ridic spre zare, Iar sufletul începe pe rug de-alean să ardă Visând printre suspine la glia lui să zboare. Te rog pe Tine, Doamne, ridică a mea povară Să pot lupta cu haite ce-atacă mișelește
UNEŞTE-NE SUB TRICOLOR ŞI CRUCE de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378721_a_380050]