3,164 matches
-
altfel, dacă trăiești la Paris, poți avea surpriza de a întâlni mulți intelectuali, medici, ingineri, jurnaliști sau oameni de condei care tresar când tu, venit dintr-o mică țară din estul european, îndrăznești să condamni în tonuri prea aspre practicile sângeroase ale maoismului - revoluția culturală, de exemplu, de care înșiși chinezii, care, în mod formal nu au renunțat la o ideologie de stat comunitară, se distanțează categoric.Ă Aflat azi spre sfârșitul unei ample cariere literare, nu pot să nu-mi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
reușește să-l convingă pe privitor să-și schimbe ochelarii. Fără a urca până la potop, pentru o jumătate de veac de persecuții contra apostolilor (între coreligionari, de fapt), au fost douăzeci de secole în sens invers, și încă și mai sângeroase. Delimităm între spațiile albe ale memoriei noastre conturate cu o linie punctată valurile de antisemitism creștin de la pogromurile făptuite de cruciați, trasul pe roată instituit de Ludovic al IX-lea cel Sfânt, acuzațiile de crime rituale, caznele la care au
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mai tranșează și acum, prin intermediul banilor, chestiuni ținând de căsătorie, de succesiune ori de proprietate. Vechea dhimmitute acest precar echilibru între umilință și protecție inventat pentru ei de un islam ostil sau neîncrezător (dar incomparabil mai tolerant și mai puțin sângeros decât a fost creștinătatea pentru evrei și mahomedani) i-a obligat să urmeze o bună școală, cea a înaltei politici machiavelice. Chestiunile mântuirii nu sunt prima lor grijă. Cine să-și epuizeze spiritul cu teologia, aici? Mai întâi să supraviețuim
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cer, ca un balon gol, nu stă plecat în piept ca de plumb, cum stă plecat capul monstruos al domnului maior Ghelemè. Și mai vezi comandând diferite companii pe diferiți vechi căpitani care nu și-au petrecut vieața în războae sângeroase, și care nu vor adormi în somnul veșniciei pe câmpul de onoare. Vezi pe căpitanul Gârlea bălăbănindu-și capul și privind în juru-i cu spaima vițelului la poartă nouă, vezi pe domnul căpitan Nicolaescu care are trei dușmani în lume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Gorovei G. Teodorescu-Kirileanu Sadoveanu T. Radu Rotopănești În mormântul dureroaselor iluzii Tinerețea-mi am lăsat În mormântul dureroaselor iluzii Tinerețea Ca o palidă fecioară a intrat. Și departe Curcubeul cel sinistru-n zori de ziuă Zori de moarte Ca coroană sângeroasă s-a-nălțat, Și o cruce se arată-n țintirim Acolo unde venim Unde stăm și-ngenunchem iubito Cu suspin șoptit La mormântul tinereții ce-a murit! (în 2 minute, punând rămășag că e mai frumoasă decât orice poezie a lui Minulescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
s-a făcut cu știința și binecuvântarea papei: „Sanctitatea Voastră a încredințat protecției regelui Ungariei pe voievodul Moldovei, vasalul meu și al regatului meu, îndepărtându-l de la mine și de la regatul meu și stârnind, prin aceasta, în loc de pace, motivul unui sângeros război”. În scrisoarea către papă, Cazimir arată că tătarii, sub conducerea a trei hani, au atacat, în 1487, hotarele Poloniei și ale Moldovei, iar regele l-a trimis pe fiul său, Ioan Albert, împotriva lor și a cerut ajutor de la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Neamț “să nu îndrăznească să îi judece pe acești oameni ai mânăstirii, nici gloabă să nu ia de la ei, nici pentru omor, nici pentru urma răufăcătorilor, nici pentru tâlhărie, nici pentru furt, nici pentru răpire de fată, nici pentru rană sângeroasă și nici pentru tortură cu vânătăi, și nici pentru altceva, nici pentru faptă mare, și nici pentru faptă mică, să nu îndrăznească să îi judece pe acești oameni ai mânăstirii, și nici să nu îi tulbure, nici să nu ia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dărilor erau mici dregători care răspundeau de ele: posadari, ilișari, pererubți, pripășari, joldunari, osluhari. Pentru diferite infracțiuni, se percepea o amendă (gloabă): pentru omor, pentru urmărire, pentru război, pentru furt, pentru răpire de fată, pentru lovitură cu vânătăi, pentru lovitură sângeroasă, pentru osluh (nesupunere). Vornicii de târguri vegheau la ordinea și respectarea legilor (obiceiurilor). Pentru răpirea de fată erau prevăzute pedepse foarte aspre, dar călătorii străini constatau că era un procedeu obișnuit de însurătoare, părțile căzând până la urmă la învoială. Se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a studia în Uniunea Sovietică”. Deși a fost în preajma lui Nicolae Ceaușescu și a clanului său, apoi declarat indezirabil pentru conducerea de partid, Ion Iliescu năa gândit o clipă că ar putea să-l ierte pe Dictator. În zilele evenimentelor sângeroase din decembrie 1989, îl caracteriza pe Nicolae Ceaușescu ca ”om fără inimă, fără suflet, fără creier, fără rațiune” Oare câți locuitori ai Olteniței, orașul său natal, îl consideră la fel și pe Iliescu? Vizitele sale de lucru sau particulare în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
revoluției române. Ion Iliescu a fost, împreună cu emanații evenimentelor din decembrie 1989, creatorul unor diversiuni, pentru ca să vadă poporul român, la Televiziunea Română Liberă, cum s-a desfășurat revoluția. Ea n-a fost ”de catifea”, așa cum s-a desfășurat în Cehoslovacia, ci, sângeroasă. Quinta revoluționară, Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, generalul Victor Atanasie Stănculescu și Silviu Brucan au regizat totul, încât totul să fie credibil si poporul să-i considere eliberatorii României de sub dictatura ceausistă. În realitate, așa cum spune și scriitorul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și-a dat demisia, preferând să lucreze în alt domeniu. Abil, întotdeauna știind să apară atunci când este momentul potrivit, Ion Iliescu a devenit ceea ce și-a dorit și Ceaușescu, conducător al statului. La peste 23 de ani de la acele evenimente sângeroase din decembrie 1989, Ion Iliescu a devenit așa cum îi spun adversarii săi, ”o bunicuță”cu mult șarm în legănatul copiilor mici, neînțărcați încă de la sânul mamei lor, care e numește România postdecembristă. A fost Ion Iliescu un personaj benefic pentru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lui specială. În privința titulaturii de rituri de pubertate, Arnold van Gennep a demonstrat încă din 1909 că pubertatea socială nu trebuie suprapusă peste cea fiziologică, un astfel de termen putând induce în eroare cercetarea. Dacă în culturile primare prin scenariile sângeroase se urmărea crearea unui sentiment de apartenență la colectivitatea tribului, în desfășurarea alegorică românească accentul cade pe integrarea în mit a individului, și prin el a întregii comunități. Istoria culturală a Europei nu permite determinantul tribal, ci doar ideea de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
condiția «omului natural», care nu cunoaște sacrul și nu înțelege spiritul”. Sacrificiul necesar pentru dobândirea noului statut social, cultural și, implicit, spiritual, se face în textele folclorice românești numai la nivelul cuvântului magic, fără a mai păstra nimic din simularea sângeroasă a evenimentelor mitice, specifică civilizațiilor primitive. Importanța acestor creații populare este astfel dublă: valoarea poetică a transpunerii în structuri verbale se adaugă mărturiei despre forme culturale îndepărtate, folclorul literar fiind, asemenea credințelor arhaice, „un depozit imens de documente ale unor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
codurile poetice ale operelor populare, al căror sens complex încă mai învățam să-l pătrundem. Mai puțin spectaculoase (în sensul șocului pe care îl creează outsiderului) decât obiceiurile triburilor primitive, indiciile reperabile în cultura populară românească se ridică deasupra procesiunilor sângeroase din alte civilizații prin condensarea metaforică a imaginilor. Această evoluție spirituală a fost susținută mai ales de sentimentul cosmic al românului care și-a comparat întotdeauna existența cu cea a strămoșilor, a zeilor și a astrelor antropomorfizate. Nimic violent în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
modalitate de a-și salva viața. La alte proporții, o situație asemănătoare s-a creat în România, după instalarea regimului comunist. Secolul XX a cunoscut în Europa mari frământari, războaie și dislocări ale populației, datorită, în special, celor două dictaturi sângeroase. Nu s-a scris, încă, o istorie a marilor refugii din secolul nostru, dar probabil că fuga în pribegie a celor peste 700.000 de români basarabeni, din fața armatei rusesti, „eliberatoare” și N.K.V.D. ului, care o urma, va figura printre
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
de persoane din conducerea "de partid și de stat", aflate pe Aeroportul Otopeni, în după-amiaza zilei de 20 decembrie 1989, pentru a-l întâmpina pe Nicolae Ceaușescu, care se întorcea din vizita oficială de la Teheran. Aceștia aruncau vina pentru evenimentele sângeroase de la Timișoara pe lipsa de tact a Elenei, care fusese lăsată de soțul ei drept decidentă principală, în mișcările membrilor CPEx. și în evenimentele de pe malurile râului Bega. Atunci nu știam de crimele de la Timișoara, bănuiam doar acte de violență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
cari trăim azi în Bucovina, legitimăm drepturile noastre vechi de a trăi în această țară, prin sângele vărsat în locurile acestea și cu osemintele cavalerilor poloni presărate aici, la care s-au adaos morminte nouă ale vitejilor legionari din luptele sângeroase ale războiului prezent; în temeiul acestor drepturi am trăit aici cei 150 de ani din urmă, ca un liniștit element de cultură, în pace și concordie, în mijlocul poporului român, care, deși suferind greu sub stăpânirea străină îndelungată, a arătat inimă
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
revista "Ramuri", într-un editorial: "Uniunea Scriitorilor nu este o fortăreață păzită strașnic de niște străjeri fioroși, o fortăreață ce se cade să fie asediată pentru a fi cucerită. Mesajul celor dinăuntru pentru cei dinafară, care tropăie plănuind un asalt sângeros, e foarte clar: cetatea nu trebuie atacată și distrusă, în ea se poate intra firesc, nu are porțile ferecate. Dar pentru reformă e nevoie de participarea ambelor părți; și cei dinăuntru să descuie poarta, dar și cei dinafară să apese
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
noștri, ci de cei bătrâni. Istoria pământului se derulează între o apocalipsă și alta. Cei vechi au văzut ca nimeni alții natura răului, l-au și înfruntat în față. Parcă veacul ce trecu a fost mai frământat ca niciodată, mai sângeros și mai aproape de a nimici, în numele civilizației, însăși ființa umană. Secolul trecut a fost un crematoriu al omului și al spiritului. Totuși, să nu ne amăgim, războiul este de 5000 de ani verificabil istoricește și este purtat cu necruțare de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și mai aproape de a nimici, în numele civilizației, însăși ființa umană. Secolul trecut a fost un crematoriu al omului și al spiritului. Totuși, să nu ne amăgim, războiul este de 5000 de ani verificabil istoricește și este purtat cu necruțare de sângerosul biped în căutare de faimă și teritorii. Toate imperiile mari sunt criminale prin definiție, chiar și dacă sunt, zice-se, purtătoare de civilizație. Arta a însoțit adesea puterea în numele celor puternici: o artă a celor slabi este greu de găsit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
orice preț...! Originalitatea vine (sau nu) din individualitatea mea și din perceperea mea socială, conștientă și subconștientă. Poezia trebuie să atragă atât printr-un soi de feminitate, cât și prin duritatea criticii sociale. Poezia trebuie să fie frumoasă chiar dacă este sângeroasă, trebuie să curgă dar și să se folosească de clasicele figuri de stil atunci când este cazul; în nici un caz poezia nu are voie să fie proză sub formă de vers, iar cezurile să fie puse anapoda. Poate sunt în ochii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
au fost opriți, respinși din redută și obligați să se retragă în pozițiile de unde veniseră. La 15 septembrie Divizia a II-a, comandată de colonelul Mihail Cerchez, a ocupat cele mai importante poziții în locul Diviziilor 3 și 4, epuizate în urma sângeroaselor lupte din fața Plevnei. Colonelul Mihail Cerchez și maiorul Gheorghe Teleman au supravegheat și au dirijat cu competență fortificațiile din sectorul diviziei, respingând un atac chiar în seara zilei de 15 septembrie. Demnă de amintit este participarea Regimentului 12 la luptele
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Cerchez a ordonat Batalioanelor 1 și 2 din Regimentul 4, în frunte cu maiorii Stoilov și Teleman, precum și batalionului din Regimentul 6 Linie, să facă o mișcare de ocolire asupra satului Smârdan, spre a ataca reduta. A urmat o luptă sângeroasă: „Deodată se aude în spatele redutei un puternic strigăt de ura! românesc care împrăscie îngrijirea maiorului Stoilov și a vitejilor săi soldați. Era maiorul Teleman care folosindu-se de ceața deasă care se lăsase și care-i camufla mișcările săvârșise ocolirea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
în ultimul secol au apărut semne de întrebare privind rolul său și al descoperirilor sale în istoria omenirii, latino-americanii gândindu-se la ce a urmat după "ce au fost descoperiți" exterminarea a milioane de oameni, distrugerea unor vechi culturi, exploatarea sângeroasă și spolierea timp de cinci veacuri. Ca atare și Cuba lui Fidel Castro nu mai sărbătorește 28 octombrie 1492, păstrând doar memoria celui care, la acea dată, a înscris insula în istoria lumii. Și având în vedere renumele Amiralului și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de sinucigași înregistrați în Cuba, 173 erau chinezi care lucrau în condiții identice sclavilor negri și 130 negri. Forma supremă de protest a sclavilor negri era revolta, istoria Cubei fiind presărată veac de veac, până la abolirea sclaviei, de atare evenimente sângeroase: la 1520 revolta condusa de "cacicul" Guama, la 1538 negrii sau alăturat corsarilor francezi care au prădat Havana, în 1610 și în 1731 s-au răsculat sclavii de la minele din Santiago de Cuba, în 1825 au loc rebeliuni la Matanzas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]