2,533 matches
-
cu toții În rugăciune, În cântări de Slavă, de Osana lui Dumnezeu. Se spune că-i foarte frumos și impresionant să vezi câți creștini iau parte și toți au crenguțe de finic, flori și ramuri de măslin. Toți cântă și văzduhul saltă de bucurie. O, ce momente minunate, câtă bucurie pentru toți cei de acolo și pentru cei de aici, pentru cei de sus, din Cer, și pentru cei de jos, de pe pământ! Se unește Cerul și pământul. Și păsările cerului cântă
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Ne pitim În tufe dac-apare vreuna. Or să se aștepte să ne-ntoarcem În metrou, așa că-i mai bine să rămînem pe jos. Burnița continua. CÎinii ne lătrau cînd treceam pe lîngă ei. - Ține minte povestea noastră dacă ne saltă, mi-a zis Roy. Am adormit și ne-am sculat la capăt de linie. Tipu’ ăsta ne-a acuzat că i-am luat banii. Ne-am speriat și-atunci l-am pocnit și-am fugit. Or să ne bată de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Mi-a zis: „Știu că Nick vă face rost la toți nenorociții de junkeri pe-aici prin Village. Și-aveți și marfă bună - Între șaișpe și douăzeci la sută. Deci poți să-i spui lu’ Nick așa: putem să-l săltăm oricînd vrem și cînd o să-l Înhățăm, o să lucreze pentru noi. Mi-a vărsat o dată. O s-o facă din nou. O s-aflăm noi de unde vine marfa aia”. Doolie m-a privit și a tras din țigară. - CÎnd or să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
oricînd vrem și cînd o să-l Înhățăm, o să lucreze pentru noi. Mi-a vărsat o dată. O s-o facă din nou. O s-aflăm noi de unde vine marfa aia”. Doolie m-a privit și a tras din țigară. - CÎnd or să-l salte pe Nick, or să te aibă și pe tine. Ai face bine să-i spui lui Nick că dacă vorbește, o să-l bagi Într-o dală de beton și-o să-l arunci În East River. Nu-i nevoie să-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
au făcut o percheziție amănunțită În camera lui Pat. Și l-au arestat pe băiatul cu camionul cu apă Seltzer. Acuma-i la Închisoare. I-am mulțumit. Puțin mai tîrziu a venit Pat. Mi-a zis că gaborii l-au săltat pe Seltzer Willy cînd ieșea din hotel. N-au găsit marfă la el, așa că l-au dus la secția 3 - „reținut pentru investigații”. Era priponit pe șaptej’două de ore, intervalul cel mai lung pentru care pot reține pe cineva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
zis ăla McKinney și Cole stăteau pe bacheta din spate. Au coborît și gaborii i-au scotocit. Gaborul care Îl ochise pe Pat a găsit imediat bățul de iarbă În buzunarul de la cămașa lui Cole. - Am destul aici cît să salt toată gașca. Gaborul ăsta avea o față cu pielea netedă, roșie, și zîmbea În continuu. Mi-a găsit pistolul În torpedou. - E o armă străină, a zis. E Înregistrată la Fisc? - Credeam că asta se aplică numai la armele complet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pe bani mai puțini, dar nu vinde multă vreme. Lupita are o ofertă statornică: zece plicuri gratis pentru oricine-i spune despre alt dealer din Districtul Federal. Apoi Lupita Își sună unul dintre prietenii din brigada Narcotice și dealerul e săltat. Lupita mai e și tăinuitoare. CÎnd cineva dă o lovitură, se informează prin rețeaua ei cine a făcut-o. Hoții-i vînd la prețul ei sau femeia Îi toarnă la gardă. Lupita știe tot ce se-ntîmplă-n lumea interlopă din Mexico
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de M ca lumea, cum facem rost cu rețetele. Dar prima oară cînd or să se scoale bolnavi și fără bani, or să se ducă direct la Lupita și-or să-i spună tot pentru cîteva plicuri. Sau, dacă-i saltă garda, or să toarne Într-o clipă. La unii dintre ei nici n-o să trebuiască să le-o ceară. Or să zică imediat „Dați-mi drumu’ și-o să vă spun pe cineva care vinde droguri”. Atunci garda-i trimite să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pe gabori. Dă-n jur de patru centogramos la o doză pe cinșpe pesos. Acum, că-i merge treaba, nu mai stă de vorbă cu mine, jigodia-mpuțită. N-o să reziste nici o lună, ai să vezi. Cum or să-l salte pe unu’ dintre gagii ăia, o să ciripească uite-așa! A venit În ușa de la bucătărie și a pocnit din degete. - N-o să reziste nici o lună. Gura lui știrbă era desfigurată de ură. CÎnd am șuntat cauțiunea și-am tăiat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și arăta ca orice tînăr american obișnuit. Era și Martin, un puști chipeș, oacheș, de origine italiană. Fără țoale de fițe și figuri. Branșatul s-a mutat În subterane. Am Învățat noul vocabular al branșaților: „verdeață” pentru iarbă, „Îmbîrligat” pentru săltat de gardă, „cool”, un cuvînt bun la toate, indicînd orice lucru care Îți place sau orice situație care nu implică probleme cu legea. Invers, orice nu-ți place e „uncool”, nașpa. Ascultîndu-i pe tipii ăștia, mi-am făcut o imagine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ăsta și zice că-i sevrat. Știa niște nume de-ale unor amici de-ai noștri din ’Frisco. Și-ăștialalți doi gagii Îi dau H și și-a băgat Împreună cu ei mai mult de-o săptămînă. Și pe urmă i-a săltat. Nu eram cu ei cînd s-a-ntîmplat, fiindcă nu-l Înghițeam pe tipu’ ăla și la vremea aia nu eram pe H. Și-avocatu’ gagiilor ăia doi pe care i-a săltat află că atîrnătoru’ era agent federal de la Narcotice. Agent, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mai mult de-o săptămînă. Și pe urmă i-a săltat. Nu eram cu ei cînd s-a-ntîmplat, fiindcă nu-l Înghițeam pe tipu’ ăla și la vremea aia nu eram pe H. Și-avocatu’ gagiilor ăia doi pe care i-a săltat află că atîrnătoru’ era agent federal de la Narcotice. Agent, nu ciripitor. I-a aflat și numele. Și Cash mi-a povestit de-ntîmplări În care doi trăgători Își bagă-mpreună-n venă și dup-aia unul scoate insigna. - Cum să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mare de capete de la Gara de Nord până la Palat. Când se urcă în landoul deschis, în stânga regelui, un tunet de ovațiuni cutremură aerul; mamele își ridicau copiii în sus, bărbații agitau pălăriile, femeile - batistele. Regina, palidă și apoi roșie de emoție, se săltă în picioare, lacrimile îi curgeau șir pe obraz, surâdea și saluta cu mâinile, cu capul. Cortegiul porni, regele o trase binișor pe perna trăsurii, dar la răspântii, când mulțimea în delir oprea caii, ea se ridica din nou și lumea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
neîncrezători văzându-l așa de subțire și mic, iar bolnavul așa de mare și greu. Dar dânsul, liniștit, puse să așeze targa în sens opus cu patul, băgă mâinile sub Ionel, la picioare și șale, echilibrând bine părțile apucate, îl săltă, se învârti cu el pe brațe și îl depuse binișor pe targă. „Dragă Costache, îi zicea Ionel, cam îngrijorat la începutul operației, mi-a fost teamă de tine până acum, dar de azi tremur înaintea Herculelui ce te văd“. Practica
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
numai la deal, pe Vadul Rizeriei, pe lângă clădirea uriașă a Morii Lichiardopol, despre care se auzise că nemții o minaseră și oricând se putea prăvăli peste noi, dar nouă nu ne păsa, căram lada eroic, nedescurajați, ba împingându-o, ba săltând-o, schimbând tot mai des locurile de unde-o apucam, până când am răzbit sus în Carantinei și apoi pe Cuza, până la domiciliul bunului meu prieten, învecinat cu al meu. Am tras lada în curte, transpirați, roșii în obraji, suflând greu. Acolo
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în pieptu-mi marea bucurie a vieței. Cine însă se bucura și se răsfăța mai mult în roua dimineței pe întinsele miriști ce răsunau de cântecul pitpalacului, era Milord sau Milordachi, cum îl dezmierdau copiii, copil nebunatic și el, care alerga, sălta, făcea roți în jurul meu, scormolea 152 fiecare tufă, strănuta, iar alerga, iar făcea roți și tot așa la nesfârșire, de credeai că are zece părechi de plămâni și o sută de picioare. Dar momentul cel mai mișcător era când deodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lui scoteau din strune sunete vii care, întovărășite de glasul lui bătrânesc, deșteptau amintiri din alte timpuri; iar noi, însuflețiți, amețiți pot zice de căldura vinului și a cântecului, strigam: Trage!... Barbule!... Trage!... Să sune văile, să tremure codrul, să salte pietrele! Și Barbu trăgea în adevăr, de ne tăia curmeziș la inimă, și de farmecul cântecului parcă i se ștersese de pe față zbârciturile anilor, parcă întinerise cu o jumătate de veac. Era frumos de văzut cum îi sticleau ochii acestui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vetrei cel humuit, de care mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!” ... Erau însă alte vremuri cu alt mod de gândire, de simțire și de trăire. Am găsit recent în internet, o altă formă de amintiri din copilărie, într-un limbaj mai modern dar cu un conținut
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
pusă și mi-e să nu se ia de el. Să nu i se pună pata. - Aoleu, cât mai e până dimineață, se smiorcăie din când în când și lovește masa cu grămăjoare de scrum și bălți de rachiu care saltă, sar. Sau ceva de genul ăsta. E așa de supărat, că nu poate nici să se îmbete. Ce mai vreți să știți despre el? Odată a lins 17 beri. Recordul lui. Altă dată, la două noaptea, discutam în baie la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Farmacistu. Acesta, ca să respectăm adevărul istoric, nu era farmacist, ci asistent medical la un spital. Dar, pentru că umbla cu medicamente, i se spunea Farmacistu - și el acceptă această poreclă pentru că nimeni nu își permite să refuze o identitate care îi saltă cota. Farmacistu are un magazin unde vinde în timpul liber, alături de nevastă și de cei doi copii. Acest magazin e un fel de bursă a noutăților în sat, unde se află și ulterior se toacă majoritatea mondenităților. Io, zice-se, îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
că de la noi de aicea nu se aude cum urlă la maică-ta, mă? Șoferu era s-o omoare pe nevastă-sa după ce i-ai bălăcărit! Io nu știu ce-ai avut în capul ăla când ai scris cartea! Că salt prețul. Foarte bine, treaba mea! Să-i jignești pe băneșteni, că vin în papuci rupți la magazin, da’ cine te crezi, tu, mă? - Bine, știți că și io mă îmbrac doar de la mâna a doua! - Taci din gură, că acuma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
aristocrație a noastră!); băieți care formează de mult o elită selecționată atât prin buna lor creștere de acasă, prin bunul lor simț nativ, practic și gospodăresc, cum și prin studiu și eforturi personale, În dorința lor firească de a se sălta din colo de ceea ce au putut realiza, cu răbdare de secole, părinții și strămoșii. ...și mai zăresc În fiecare zi și seară, la cârciuma lui Vrancu din colț, pe un fost ministru al țării la Londra, varaiarna abia târându-și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În afară de orice poftă pentru femei. Stam, prin urmare, În fotoliu și mă minunam ca un adevărat paysan du Danube al lui La Fontaine, când aud șoapte și pași mărunți pe culoar, de unde un stol vesel de fete izbucni pe ușă, săltând zglobiu și așezându-se apoi cerc dinainte-mi. Erau vreo douăzeci de fătuțe, cum le-ar spune ardelenii noștri, care mai de care mai mândre, mai galeșe și mai În pielea goală, unele stând turcește pe jos, altele În picioare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nimerind uneori să stai de vorbă, pe margini singuratice de ape reci și repezi de munte, cu Însuși Dumne zeul cel bun și milostiv al rumânilor și să te ospătezi cu el, călugărește, din merindele tale, roșii și ardei grași, săltând veseli În răcoarea apei, Între pietre adunate la mal, ca să-i mâncați cu brânză, usturoi și ceapă verde, adă pându-vă apoi ca cerbii, Îngenuncheați deasupra apei, În unda căreia, vesel, joacă albastrul cerului. Sau, În sfârșit, poposind și lenevind prin
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
stejari locuite de cocoși sălbatici, prin crânguri; am dejunat cu ei În lunca de tufe din marginea Cealei, smaragd pierdut În stufăriș, pe când soldații Întindeau năvodul. M-am plimbat pe ștranduri de scăldători, prin parcuri, pe undele Mureșului cel[ui] săltat de poduri mărețe. Când am cerut generalului Daschievici voia să vizitez cetatea, maiorul Măinescu, un abonat al Ideii, care se aflase În Caracal când cu conferințele noastre, se oferi să mă conducă. Ce să-ți spun? Îl știi pe Procopiescu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]