4,384 matches
-
de două-trei mii de dolari nu mai e decât un pas, cel mult un pas și jumătate. De unde și deviza : Cămătarul, omul providențial al viitorului! Apropos: care-mi împrumută o țigară? MARCĂ ÎNREGISTRATĂ Oameni buni, hala! Hala! Cu acest micuț salut, vă fac cunoscut că ne aflăm în Hala Centrală pentru a prezenta pe viu și în direct produsul de geniu al acestui capăt de mileniu numit cu un termen concentrat, produsul, nu mileniul, SEDEPE. Aici mă întorc s-o salut
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
mult ca El să fie cu ei. Când doi dintre ei s-au dus să îl caute, L-au văzut pe Iisus însuși apropiinduSe de malul râului. Și inimile lor s-au umplut de speranță și bucurie când au auzit salutul Său: "Pacea lui Dumnezeu să fie cu voi!" Multe erau întrebările pe care ei doreau să I le pună, dar mare le-a fost uimirea văzând că nu puteau să înceapă, pentru că nimic nu venea în mințile lor. Atunci, Iisus
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
din drum (a avut o ezitare), dar nu s-a întors. Când a trecut pe lângă mine, m-am prefăcut că n-o văd. La ce bun să-i mai dau bună ziua când ea nici nu catadixea să-mi răspundă la salut? Așadar, iată-ne supărați unul pe altul. Nu ne cunoșteam încă bine și eram în dezacord. Mai mult: ne uram. Adică eu o uram puțin (sau mai degrabă nici nu-mi păsa de. ea), dar ea mă ura îngrozitor. Simțeam
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Era cu Cici, fata proprietarului. De data asta n-am avut încotro: trebuia s-o salut din cauza lui Cici. Ea mi-a aruncat o privire mândră, disprețuitoare, și n-am băgat de seamă dacă mi-a răspuns sau nu la salut. Ei și? Atâta pagubă! Mi-a răspuns, în schimb, Cici, care se uita la mine într-un fel ciudat. Poate că mă plăcea, cine știe? Păcat că nu era pe gustul meu, altfel... Uite, o idee: să m-apuc să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Îi sorbeam lecțiile. Când îl vedeam, mic de statură, aproape rotofei, puțin chel, deși tânăr, că se îndreaptă spre sala noastră, toți cursanții, bărbați și femei în toată firea ne sculam în picioare și așteptam în cea mai adâncă tăcere salutul său, ca la rându-ne să răspundem. Răspundeam la unison, ca elevii clasei întâia, un bună ziua cuviincios și bogat în respect pentru acest om drag. Lecțiile sale erau pline de farmec. Nu era nevoie să mai consulți vreun manual. Într-
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
de vizită parcă și văd scris: "Jean-Baptiste Clamence, comedian". La puțin timp după seara de care v-am vorbit, am făcut o descoperire. Ori de câte ori mă despărțeam de un orb după ce-l ajutasem să traverseze strada, îl salutam. Era limpede că salutul meu nu i se adresa lui, de vreme ce el nu putea să-l vadă. Atunci cui îi era destinat? Publicului. Îmi jucasem rolul și acum salutam. Destul de bine, nu găsiți? Într-altă zi, cam în aceeași vreme, i-am răspuns unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
și colecția cu cer albastru și munți albi creștea mereu. Nici Marcian nu era uitat de vărul generos, al cărui suflet se purifica tot mai mult și care, îngăduitor cu micile slăbiciuni omenești, trecea peste unele susceptibilități, de altfel imaginare. Salutul scris al lui Maxențiu avea cam 255 vi "uiuuiaea iui dinainte de plecare. Ecouri masonice parcă ale unor stări sufletești misterioase. Nory declară că nu înțelege nimic dintr-o frază alăturată unui chalet ascuns în brazi: "De la un cer la altul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ucis-o? și la orice mișcare a lui Rim se strămutau în umbra lui, complici nedezlipiți și spectri ai nenorocirii. Așa ascunși, scăpară de ceremonia rămasului bun de la Sia. De altfel, nimeni acum afară de preoți nu se mai ocupa de salutul de pe urmă. Odată ipnoza muzicei risipită, toți se strecurau lin spre ieșire. își reluau cu grabă bucuria zilei minunate. Indiferenți către ceremonie, o uitau repede și porneau ca o ceată molcomă spre primăvară. Automobilele așteptau lenoase. Nici un bufnet de motor
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pentru următorii: Preot Const. Pricopescu, înv. Ștefan D-tru Baștă și înv. Gh. Filiche, prea binecunoscuți pentru prodigioasa lor activitate din satul nostru. Rogu-te, întărește și susține propunerile, pentru că ei merită cu prisosință această recunoaștere postumă. Rogu-te, citește adunării salutul meu de pe primele două pagini ale scrisorii de față. Mulțumesc! Cu drag, Al. Mânăstireanu Ziua de 3 noiembrie e o zi deosebi de activă. Sunt sunat din Brăila de colegul Grigore Negură. Am discutat apoi cu soția lui Grigore. Îmi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
căreia îi fac loc de cinste în rândurile imediat următoare. București, 27.01.2010 Scrisoare către Dascălul meu Timpul s-a oprit. Sunt din nou fetița din clasa a VIa B, pregătindu-mă, comandantă de detașament fiind, să-i dau salutul tovarășului Diriginte pentru începerea activității pionierilor. Așa vă văd și după atâția ani, profesorul blând, calm, gata să răspundă oricărei întrebări, oricărei frământări specifice vârstei și mai ales oricărei provocări și capcane pe care limba română ni le oferă cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Dacă, nici acolo, ți-a mai rămas, definitiv, întunericul. Întunericul zilelor întunericite, pe care,împreună cu familia, le trăiești. Mai precis. Un pic de închisoare, pentru fecior, fiindcă, a fost căpățânos, și l-a mâncat, unde zici că l-a mâncat. Salut, că sosește autobuzul. Salut! SINDROMUL DELIA DIN ÎNSEMNĂRILE CRONICARULUI TOPULUI MILIARDARILOR Ce fel de ființă, esti, Delio; din ce sunt făcute corpul tău, carnea ta, ciolanele tale și sângele tău? Dar inima, sufletul, rezistența ta? Din oțel, din diamant, din
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
a mai rămas, definitiv, întunericul. Întunericul zilelor întunericite, pe care,împreună cu familia, le trăiești. Mai precis. Un pic de închisoare, pentru fecior, fiindcă, a fost căpățânos, și l-a mâncat, unde zici că l-a mâncat. Salut, că sosește autobuzul. Salut! SINDROMUL DELIA DIN ÎNSEMNĂRILE CRONICARULUI TOPULUI MILIARDARILOR Ce fel de ființă, esti, Delio; din ce sunt făcute corpul tău, carnea ta, ciolanele tale și sângele tău? Dar inima, sufletul, rezistența ta? Din oțel, din diamant, din granit? Spune mi, dacă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
reușise să devină stăpînul unui castel și acum n-avea altă grijă decît să pară cît mai distins. Scamatorul era un artist. Domnul Lastarria triumfase. Partenera părea moartă, dar trăise timp de douăzeci de ani o viață plină de trucuri. Saluturile se Încheiară. „Julius! Cinthia!“, exclamă Susan Întorcîndu-și privirile spre locul unde știa că sînt copiii ei, se apropie și-i sărută, fermecătoare. „Un whisky, duchess?“, o Întrebă vărul ei Juan. „Da, darling, cu un cub de gheață“. Bietul darling, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o plecăciune pînă la pămînt și le deschise poarta de fier. Juan Lucas nu-l văzu; niciodată nu se uita la cei care-i deschideau ușa, asta făcea parte din eleganța lui. Juan și Susana Lastarria se schimonosiră schițînd un salut, mai bine s-ar fi abținut. Dar Julius n-o slăbea din ochi pe Susan, simțea nevoia să-i spună mămico, să nu uiți. Susan nu uită: Îi zîmbi dulce lui Gumersindo și el, bătrînul negru cu părul alb, Înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mîinile după ele și liniștindu-se. În cele din urmă acceptau să se despartă cîteva ore de mămica și o lăsau să plece, de obicei Într-o limuzină cu șofer sau Într-o camionetă tot cu șofer. Morales răspundea la salutul celor care voiau să intre În echipa de fotbal și al celor care Îl admirau fără ironie, fiindcă era un metis lustruit. Gumersindo Quiñones răspundea și el cu demnitate la salutul copiilor În uniforme; tocmai se Întorsese din prima lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Într-o camionetă tot cu șofer. Morales răspundea la salutul celor care voiau să intre În echipa de fotbal și al celor care Îl admirau fără ironie, fiindcă era un metis lustruit. Gumersindo Quiñones răspundea și el cu demnitate la salutul copiilor În uniforme; tocmai se Întorsese din prima lui cursă de dimineață și stătea acolo făcînd plecăciuni respectuoase În fața doamnelor care soseau aducîndu-și copiii de mînă, pentru a-i Încredința călugărițelor. Și curtea se umplea Încetul cu Încetul, curtea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
unsprezece și de acolo la dejunul creol unde nu vor putea sta pînă la sfîrșit, trebuind să plece la corridă și să ajungă la timp, ca să-i poată vedea pe toți cunoscuții și nimeni să nu rămînă nerăsplătit cu un salut Înainte de a Începe spectacolul. Celso Îi ține sacoul de zi lui Juan Lucas și el se Îmbracă spunîndu-le să nu-și ia cărțile de rugăciuni, fiindcă ar distona cu Întreaga ambianță a petrecerii. Susan Îi potrivește fularul de mătase, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o frumusețe și se pare că nu spunea prostii cînd sporovăia cu celelalte femei. Lastarria se uita la el și nu se putea hotărî dacă era mai bine să-i comande o casă sau să nu-i mai răspundă la salut: uite cum zîmbește, calculat, simpatic, uite că n-are de loc burtă, nici eu n-am (Își umflă pieptul), e puternic, Într-adevăr și probabil că face surfing... Lastarria Își schimbă ținuta și mai luă un pahar de whisky și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de oameni care-și aștepta rudele sau prietenii. „Aia sînt, Îi arătă lui Lester, da! da! ăia sînL!“ Atunci Lester Lang al IV-lea Își scoase o pălărie texană pe care n-o avea și se porni să facă niște saluturi largi și prelungite, desena În aer și apoi ștergea evantaie care deschideau un unghi de o sută de grade, saluturi de tipul un-cîntec-prietenesc și-americănesc... „Băiatul lui Lester“, comentă Juan Lucas Între hohote de rîs. Santiago plăti o groază de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Lang al IV-lea Își scoase o pălărie texană pe care n-o avea și se porni să facă niște saluturi largi și prelungite, desena În aer și apoi ștergea evantaie care deschideau un unghi de o sută de grade, saluturi de tipul un-cîntec-prietenesc și-americănesc... „Băiatul lui Lester“, comentă Juan Lucas Între hohote de rîs. Santiago plăti o groază de bani pentru exces de bagaje și se repezi să-și Îmbrățișeze familia, urmat de aproape de Lester Lang al IV-lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
răcoritoare sunt luate cu asalt, nimeni nu mai vrea să știe dacă mai au suc de zmeură, brifcor, limonadă sau altceva, tot ce se găsește, tot ce se dă e bun, fie că a fost sau nu păstrat la gheață. “Salut, Paul!” “Noroc, Georgică! Ce faci?” “Căldură mare, dom’le” “Așa e” “Ca pe vremea lui nenea Iancu. Ce faci? La grad, nu?” “Nu încă, doar la perfecționare. De fapt, numai la pregătire” “Eu sunt pentru grad” “Bravo, ești valoros” “Sunt
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
că ar veni cu gura căscată să lucreze-n casa primului om al județului ci, cu siguranță, i-ar cădea-n genunchi și i-ar săruta mâinile de bucurie că le scapă de corvozile de la C.A.P. ... “Trăiți, tovarășu’ prim!” “Salut, Neluțule! Da’, ce-i, mă, cu tine? Ești cam tras la față, pari cam obosit” Nu vă faceți griji, tovarășu’ prim, o să mi revin pe parcurs. Am fost aseară la ziua cumătrului meu și s-a cam lungit treaba, da
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
fost, să zicem așa “naturalizat”, iar Z, ca fiu al urbei, chiar dacă, actualmente, locuiește altundeva. Z (militărește): Să trăiți, toa’ ‘gent! (Nu primește nici un răspuns, din care cauză e vădit încurcat. După un moment de indecizie, se gândește să repete salutul de mai sus) Să trăiți, tovarășe sergent Alexandrescu! P (auzindu-și unul din nume, întoarce capul. Zărindu-l pe Z, se luminează la față și-i întinde o mână): Salut, Costele! Ce faci? Z (după ce îi strânge mâna cu căldură
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
încurcat. După un moment de indecizie, se gândește să repete salutul de mai sus) Să trăiți, tovarășe sergent Alexandrescu! P (auzindu-și unul din nume, întoarce capul. Zărindu-l pe Z, se luminează la față și-i întinde o mână): Salut, Costele! Ce faci? Z (după ce îi strânge mâna cu căldură și, mai ales cu multă putere): Un pic pe-acasă. Doar câteva ore. Lucrez la un articol despre economia orașului și județului, m-am documentat și-acum îmi mai trag
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
exact ca atunci când se ung cu noroi, ca să-și înnegrească penele. Dar, Doamne! Credeam că pasărea aia era mai deșteaptă decât orice ființă umană. Mai ții minte când am încercat să-l învățăm să ridice un picior în semn de salut? Brusc, Mark începu să se vaite. Un braț săgetă aerul, iar celălalt se roti larg. Pieptul i se repezi înainte, iar capul îi țâșni în sus. Tuburile fură smulse, iar alarmele monitoarelor începură să urle. Karin chemă asistentele, în timp ce Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]