22,145 matches
-
s-o impună și s-o inventeze este dependentă de problema raportului nostru cu bășcălia. Este clar că, în perioade foarte grele, capacitatea noastră de a ne bate joc de ceea ce ne înconjoară ne-a apărat și chiar ne-a salvat într-o oarecare măsură. în mod evident, în dialogul dintre oameni și lozinci au câștigat întotdeauna bancurile. în mod evident, forța vitală a bășcăliei a îngreunat spălarea creierelor la români. Ceea ce nu înseamnă că aceasta nu a reușit totuși, dar
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
mai mare decât în cele mai pesimiste estimări, iar pe de altă parte, medicamentul bășcăliei produsese o intoxicație medicamentoasă la fel de periculoasă ca și boala pe care încercase s-o trateze. Am descoperit că ceea ce putea în condițiile dictaturii să ne salveze poate în condiții de libertate să ne distrugă. Tot ce ni s-a întâmplat din 1990 încoace dovedește că suntem un popor nemaiînstare să-și gestioneze istoria după ce secole întregi i-au croit-o alții și singura lui reacție a
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
în următoarea perioadă ele se umplu de conținut, așa cum au dovedit-o primele trei momente, nu pot să nu sufăr - asemenea lui Caragiale - de precaritatea lumii noastre și de veșnicul suspans al întrebării dacă vom reuși sau nu să ne salvăm în ultima clipă. Pentru că for-mele fără fond, asemenea bășcăliei, dar, spre deosebire de ea, neexcluzând construcția, au fost pentru noi realități complexe născute din tensiunea între vechi și nou, între Est și Vest, în care am fost obligați să trăim. Suntem "coridorul
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
comise de regimul Idi Amin, iar uciderea lui Kay Amin îl va determina să treacă la acțiune. Planul său dă greș și Garrigan este pe punctul de a avea soarta oponenților regimului: tortură și execuție fără nici o formalitate judiciară. Este salvat de către fostul medic al celuilalt președinte, profitînd de repatrierea ostatecilor unui avion deturnat de către teroriști palestinieni pentru a se îmbarca icognito și a se reîntoarce în patrie. Regizorul construiește în președintele Idi Amin un personaj complex, excelent manipulator, mobil și
Un copil al secolului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9856_a_11181]
-
și parcurgea de la un capăt la altul țara noastră, după ce fusese rănit pe frontul rusesc la Stînca, lîngă Iași, în ziua de 2 iunie 1944. Poate că acea rană providențială care l-a dus pe Böll în spatele frontului i-a salvat viața viitorului mare romancier și Premiu Nobel pentru literatură. Orientul orientat Chiar apărînd cu întîrziere - cazul mai tuturor publicațiilor științifice de umanioare - revista Institutului de Studii Orientale e un punct de reper. Volumele IX-XI (2000-2002), editate de Radu Bercea și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9898_a_11223]
-
mare civilizație nu este cucerită din afară pînă nu se va distruge singură din interior." Mai mult, regizorul nici nu intenționează să surprindă apocalipsa civlizației maya, ci proximitatea ei, ceea ce o împinge pe marginea prăpastiei. În final, apariția spaniolilor îl salvează pe Labă de Jaguar, eroul peliculei, dar aduce sfîrșitul civilizației mayașe. Meritul lui Gibson, printre altele, este de a desfășura filmul pe două planuri, unul extrem de captivant al prinderii, captivității și eliberării lui Labă de Jaguar, celălalt al punerii în
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
și parcurs demn este încărcată de sensuri și profunzimi care ne scapă. Acolo unde se află din 1992, într-o clinică de lîngă Cluj, unde este bine tratat și respectat, Aureliu Manea este la zi cu cititul care l-a salvat întotdeauna. Face referiri fără oprire la cărți mari, la noile apariții, este provocat să gîndească și să se pună în relație cu lumea, cu Shakespeare și cu Goethe, să nu atingă nonexistența spirituală. Ludicul și ironia nu-l părăsesc. Ca
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
care să țină atât de bine frâiele intimității intelectuale și ale inconștientului celorlalți. Iar această forțare a sincerității se numește, la rigoare și în procente variabile, tot critică literară. Tocmai de aceea un volum cum e Viață literară II se salvează inspirat de toate ispitele și pericolele genului: de reportaj și de inventarierea boemelor, de cancanuri malițioase, de colportaje sau răfuieli dezonorante. Unitatea de măsură a vieții literare, așa cum o vede Dan C. Mihăilescu, e mai curând monografia decât pagina biografică
Întâmpinarea criticului by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9902_a_11227]
-
e bucureștiul, dar așa era numai ziua, am văzut/ noaptea cădea și se sfărâma într-o cameră umedă/ unde răsculații se tăvăleau pe jos, îmi sărea sângele pe față/ dar lasă că-i scap eu, când nu-i ucid îi salvez pentru că/ altfel nu se poate, îmi spuneam/ legănându-mă mai departe" (îmi cad ochelarii). Forța poeziei Violetei Ion stă mai ales în acumulări nesfârșite, un soi de puzzle-uri monstruoase care au piese fie în plus, fie în minus, niciodată
Mart(ir)a by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9923_a_11248]
-
puterea de la Răzvan Patriciu, guvernatorul așezării. Se poate spune că acest prim volum ne aduce aminte de Vechiul Testament, unde sexualitatea, trădările și colportările se regăsesc din plin. Dar tot în Șipote, retras, trăia Miru Rozeta, sfântul care mai târziu va salva planeta de la catastrofă cosmică. Maniera în care este structurat acest prim volum este și ea una ciudată. Cele trei capitole - Auzenii, Mirosenii și Vedenii - sunt, practic, simțurile prin care atât oamenii, cât și conducătorii lor pregătesc "lovitura de stat" împotriva
Lupta Diavolului cu Îngerul by Mariana Criș () [Corola-journal/Journalistic/9922_a_11247]
-
este asteroidul ce va lovi planeta, spulberând-o. Diavolul are domiciliul forțat în Tanzania, iar Îngerul libertatea de a găsi soluția salvatoare. După îndelungi meditații, el ajunge la concluzia că numai erupția unui vulcan și dirijarea asteroidului spre el poate salva planeta. Ceea ce se și întâmplă. În momentul salvării, Îngerul și Diavolul se îmbrățișează pentru a merge mai departe. Spre ce? Ce va urma după Potop, Turnul Babel, Ploaia de Foc numai Dumnezeu va ști. Dincolo de desfășurarea pe o plajă mare
Lupta Diavolului cu Îngerul by Mariana Criș () [Corola-journal/Journalistic/9922_a_11247]
-
Cristian Teodorescu Cu peste 20 de ani în urmă, Mircea Nedelciu scria o postfață la romanul lui Tratament fabulatoriu, care a provocat un mare scandal în lumea literară de atunci. Pentru a-și salva cartea, mi-a povestit apoi Nedelciu, i-a adăugat această postfață. Față de momentul cu pricina, rămîn și azi convins că Mircea a făcut exces de zel anticapitalist, într-o încercare eșuată de a convinge, implicit și explicit că pe-aici
Marșandizarea artei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9953_a_11278]
-
au și uitat-o. Dacă azi, un tînăr scriitor ar republica sub nume personal această postfață, aducînd-o la zi, probabil că ar da o mare lovitură. Chiar și apărînd arta socialistă, ritos. Mircea a scris acea postfață pentru a-și salva romanul de obiecțiile fundamentale ale cenzurii, mi-a povestit, dar și pentru că, bătrîne, dacă uităm, ideal, că trăim în România lui Nea Caisă, în principiu e mai bine aici. Ca și alții n-am fost în stare să uit, ideal
Marșandizarea artei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9953_a_11278]
-
nevoie de cine știe ce fler ca să intuiești că filozofia lui Evola este prelungirea unei viziuni religioase ce nu are prea multe puncte de legătură cu viziunea evoluționistă. Cel mult poți spune că italianul prelucrează evoluționismul atît cît are nevoie pentru a salva valabilitatea teoretică a propriei sale viziuni. De aici aerul fermecător, de eretic modern, cu care Evola, angajat definitiv în cruciada sa spirituală, se îndîrjește să-și apere propria teorie.
O carte fără sex by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9945_a_11270]
-
refuză să le accepte cruzimea. Adică, le tolerează veridicitatea, dar nu le acceptă universalitatea prin care se pot înălța pe culmile unei generalități extemptă de orice excepție salvatoare. Căci există, într-adevăr, o serie de opusuri conceptuale care păzesc și salvează efectiv turma de artefacte ori teribilisme sonore. Regele va muri și Mmeorial de Octavian Nemescu, Trans și Musik im Bauch de Karlheinz Stockhausen, Cantus firmus și Infrarealism de Nicolae Brînduș, Orologii și Muzeu muzical de Anatol Vieru sînt doar cîteva
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
desființeze propria religie. Rezultatul este scufundarea vertiginoasă a unei civilizații europene despre care, orice s-ar spune, a fost creștină în datele ei fundamentale. Întrebarea pe care și-o pune eseistul este în ce măsură se mai poate face ceva pentru a salva valorile creștine. Răspunsul său este negativ în expresie și afirmativ în soluția pe care o sugerează. Este negativ deoarece, potrivit lui Patapievici, orice încercare de a apăra o idee atacată din toate părțile înseamnă implicit a împrumuta logica gîndirii adversarilor. "Dacă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9955_a_11280]
-
încă o dată victima, s-ar cuveni să-i condamnăm pe călăi; și înainte de a găsi diverse scuze informatorilor entuziaști, care au semnat angajamentul în deplină libertate, ar trebui să i le găsim acestui scriitor atât de chinuit, care s-a salvat, prin semnarea unei hârtii, de restul anilor de închisoare. Cred că suferise, deja, destul. Ceea ce rămâne totuși în contul lui Caraion ca o faptă reprobabilă de neșters este contribuția sa în "rezolvarea" cazului Steinhardt. Era un om care trecuse, ca
Ion cel Negru by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9964_a_11289]
-
Bietul Steinhardt! și sărmanul lui delator! Realitatea ajunge să întreacă în grozăvii și intensități ficțiunea, fie ea și scrisă de un Dostoievski. Dacă în calitate de scriitor, Ion Caraion își are locul său (important) în istoria literaturii noastre postbelice, ca om se salvează de la naufragiul moral printr-o abilă, inteligentă mișcare de repoziționare în marele puzzle ale Securității. Din succesiunea documentelor observăm, siderați, cum temuta instituție controla aproape totul înainte de 1989, folosind surse numeroase (inși șantajabili ori informatori benevoli) și căutând, în fiecare
Ion cel Negru by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9964_a_11289]
-
parte, cu totul alta ar fi fost situațiunea; așa că, această culme a istețimii la românașii noștri, era să înhame bisericuța lor de lemn la două capete,... ca la două chinte roiale... și s-o șteargă la iuțeală în partea cuvenită, salvând cu cele sfinte și mălaiul, făina, ori sarea, ce mai aveau ei pe-acolo...
Luther și biserica pe roți - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9994_a_11319]
-
al Portugaliei, cel care, nesăbuit și temerar, și-a condus imensa armată într-o luptă dezastruoasă împotriva maurilor în nordul Africii, dispărând cu acel prilej fără urmă, dar care, conform unei nepieritoare legende, va reveni într-o zi pentru a salva onoarea națiunii și a restaura măreția imperiului portughez. Tânărul Sebastiao din a doua jumătate a secolului XX va demonstra, spre deosebire de tizul său, înclinații pentru "bătăliile sexului", drept antidot contra tristeții și frustrărilor, bătălii în urma cărora va deveni tot mai înțelept
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
care îi definesc personajul, interpretarea. B.mi se pare rolul care îi precizează, artistic, stilistic, identitatea, maturizarea. Personajul său este încărcat de dedesubturi, de paranteze nerostite, de priviri care te duc departe, departe. Noaptea este lungă. Dar cu lumină. Rugăciunea salvează.
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
în profunzimea trăirilor Ești sunetul calmant din glasul copiilor Ești dragostea ce dăinuie de-a lungul vecilor! Regăsit Eram pe punctul de a rămâne îngenunchiat Retrăgându-mi sufletul într-un arzător pustiu, Însă aerul dulce din aripa-ți m-a salvat, Dar de unde ai apărut încă nu știu... Ce vine, poate pleca fără a se mai întoarce... Oare ești doar un nor alergând pe cer? Chiar din orice mi-ai spune și orice mi-ai face Dar plecarea ta m-ar
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
conștiința lui Pandrea, cu cît formația sa era una juridică, iar profesia sa era avocatura. Ca avocat a căutat, conform mărturiilor sale repetate, să respecte "umanismul judiciar", luînd partea celor oropsiți, a "leproșilor penali", atît în statul "burghez", cînd a salvat de la detenție și uneori de la moarte o serie de comuniști, antifasciști, israeliți, cît și în statul "socialist", cînd "huliganismul de dreapta a fost înlocuit cu huliganismul judiciar de stînga. Prin urmare un defensor care a lăsat deoparte criteriul politic în
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
generozitate și de aristocratism, de deschidere și de elitism, care poate surprinde. Factorul detașării prin noblețe individuală credem că s-ar putea explica prin dorința autorului de-a depăși "ramura obscură" a obîrșiei sale din țărănia valahă, de-a o salva printr-o înnobilare sui generis. Evocîndu-și frecvent înaintașii țărani și mediul natal, Pandrea își extrapolează originile în codul mandarinului, care nu exclude supunerea la prescripțiile existenței "simple", de tip rural: "Să-ți faci singur patul, să-ți cîștigi pîinea zilnică
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
de rubin,/ Pe care s-o ridic și s-o închin,/ Pătruns de cel mai omenesc fior,/ Pentru al țării mele viitor." (Nicușor Constantinescu); Avea un fizic mai mult spre slab, departe de preferința inginerului pentru femei plinuțe, durdulii. O salvau însă bogații sâni cu sfârcuri mașcate". (Gheorghe Grigorean); " Volanul în mână îi pare o joacă -/ În casă nu spală, nu calcă muierea,/ Dar calcă pedala cu toată puterea/ Și nimeni nu-i știe un ac de cojoacă." (George Peagu); " Nimeni
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]