2,377 matches
-
stăruind să se grăbească și informându-l despre ultimele mișcări ale trupelor clanului Akechi. Când Hideyoshi sosi la Amagasaki, Nakagaba Sebei și Takayama Ukon veniră fiecare cu partea sa de forțe să-i viziteze tabăra. La apariția celor doi generali, samuraiul care stătea de strajă la poartă nu păru prea încântat de prezența lor, nici nu se grăbi să le anunțe sosirea. — Acum Domnia Sa se odihnește, îi informă el. Cei doi fură luați pe nepregătite. Sebei și Ukon își cunoșteau bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
însuși avea să le iasă în întâmpinare. Tot ce le rămânea de făcut celor doi generali era să aștepte. În acel timp, văzură sosind diverși luptători răzleți. Încontinuu veneau și plecau mesageri, în toate direcțiile. Printre ei era și un samurai pe care Nakagaba Sebei îl recunoscu. — Ăsta nu-i un samurai al lui Hosokawa? murmură el. Toată lumea știa bine că între Mitsuhide și Hosokawa Fujitaka erau relații foarte strânse. Cei doi fuseseră prieteni apropiați de ani de zile, iar familiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de făcut celor doi generali era să aștepte. În acel timp, văzură sosind diverși luptători răzleți. Încontinuu veneau și plecau mesageri, în toate direcțiile. Printre ei era și un samurai pe care Nakagaba Sebei îl recunoscu. — Ăsta nu-i un samurai al lui Hosokawa? murmură el. Toată lumea știa bine că între Mitsuhide și Hosokawa Fujitaka erau relații foarte strânse. Cei doi fuseseră prieteni apropiați de ani de zile, iar familiile lor erau înrudite prin căsătorie. „Ce caută aici un mesager de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
număra acum mai mult de douăzeci de mii de oameni. La prima consfătuire de război, Sebei și Ukon începură, pe neașteptate, să se certe, nici unul nedorind să cedeze teren. — Din cele mai vechi timpuri, e o chestiune de etichetă a samurailor ca seniorul castelului care e cel mai apropiat de inamic să conducă avangarda, spuse Ukon. Deci, nu există absolut nici un motiv ca trupele mele să le urmeze pe ale lui Sebei. Sebei refuza și el să se dea bătut: — Împărțirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
toate pregătirile, dar, când calcula proporțiile armatei inamice, Mitsuhide nu-și pierdea complet percepția propriei lui slăbiciuni. Pe parcursul zilei, un număr mare de soldați se adunaseră din capitală și din zona înconjurătoare, punându-se sub comanda lui. Însă toți erau samurai de rang inferior sau ronini - puțin mai mult decât niște mercenari în căutarea unui mod rapid de a urca în societate. Nici unul nu avea capacitatea sau resursele militare pentru a conduce. Câți oameni avem în total? își întrebă Mitsuhide generalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și pe aceștia, alungându-i înapoi. Pentru moment, trupele lui Dengo nu păreau să mai aibă nici un adversar pe măsura lor. Toba unității lui Fujita bubuia. Părea să exprime mândria clanului de a nu avea rival și-i amenința pe samuraii călări care se strânseseră într-un cerc protector în jurul lui Nobutaka, făcându-i să forfotească, în dezordine. Chiar atunci, un batalion de cinci sute de soldați atacă din flanc unitatea lui Fujita, scoțând răcnete războinice ca și cum ar fi fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
unității lui Sanzaemon, pentru o ultimă bătălie. Încălecând, strigă ordinele de atac cu un glas care răsună prin toată Onbozuka. Apoi, fără a aștepta soldații să se adune, își întoarse calul și porni în galop, în josul colinei, însoțit de câțiva samurai călări. — Cine ești? întrebă, deodată, Mitsuhide, oprindu-și calul. Cineva ieșise în goană din tabără, coborâse panta și se oprise, tăindu-i calea, cu brațele larg deschise. — Tatewaki, de ce mă oprești? se răsti Mitsuhide. Era unul dintre vasalii săi superiori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sens, era paradoxal că, în clanul Akechi - clanul care-și ucisese propriul stăpân - mai existau oameni care nici acum nu rupeau legătura dintre senior și vasal. Negreșit, Mitsuhide era un om virtuos, iar acei oameni arătau legea de fier a samuraiului. Din acest motiv, numărul morților și al răniților era neobișnuit de mare, chiar dacă lupta nu durase mai mult de trei ore. Mai târziu, avea să se estimeze că armata clanului Akechi suferise peste trei mii de victime, câtă vreme forțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o strofă care începea astfel: „Nu există două porți: loialitatea și trădarea.“ — Așa a spus? — Chiar dacă l-a atacat pe Nobunaga, fapta lui nu poate fi discutată ca o problemă de loialitate sau trădare. Atât el, cât și Nobunaga erau samurai și au servit același Împărat. Când, în sfârșit, s-a trezit, după cincizeci și cinci de ani de vis, a constatat că nici chiar el nu putea scăpa de acuzațiile și de lauda lumii. După ce a rostit aceste cuvinte, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înainte și să comande pregătirea mesei pentru cincizeci de oameni. Sakichi fusese acolit la Templul Sanjuin dar, la vârsta de doisprezece ani, Hideyoshi îl primise ca paj, în Castelul Nagahama. Trecuseră de-atunci opt ani, timp în care devenise un samurai de douăzeci de ani. Sakichi avea o logică excelentă și un spirit mai ager decât al multor oameni. În zori, conturul Muntelui Ibuki se putu vedea profilat pe nuanțele trandafirii și albastre pal ale cerului, în vreme ce nu se auzea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
puțin cam obosită. Du-te și perie-ți părul. — Da, Mamă. Nene se retrase grăbită în camera ei. Se pieptănă, luă puțină apă din conducta de bambus pentru a se spăla pe față și-și aplică repede puțin machiaj. Toți samuraii și membrii personalului casei se aflau în fața porții, aliniați după vârstă și rang, ca să-l salute pe Hideyoshi. Chipuri de bătrâni ca și de tineri, dintre care mulți săteni, priveau dintre copaci. Aveau ochii măriți de curiozitate să vadă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
moarte a Seniorului Nobunaga ne-a pricinuit o mare tristețe, dar acum trebuie să alegem un succesor vrednic pentru a-i continua opera. Suntem datori să-l servim și în moarte așa cum l-am servit în viață. Aceasta este Calea Samurailor. În continuare, Katsuie le ceru oamenilor părerile privind succesiunea. Le solicită, în repetate rânduri, propuneri celor prezenți, dar nimeni nu voia să fie primul care ieșea în față, exprimându-și opiniile personale. Chiar dacă cineva s-ar fi repezit să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
generali nu erau exprimate prin viu grai, aceștia păreau să fie influențați de opiniile Hideyoshi, dându-i dreptate, în sinea lor. Chiar înainte de consfătuire, generalii văzuseră chipul neputincios al fiului orfan al lui Nobutada, și toți aveau copii acasă. Erau samurai, o cale în care omul putea fi viu azi, dar nu știa niciodată ce-i rezerva ziua de mâine. În timp ce fiecare dintre ei privea înduioșătoarea făptură a lui Samboshi, n-aveau cum să nu fie adânc mișcați. Acest sentiment era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întâmplă tot timpul. Lăsați-mă în pace și-am să-mi revin imediat. Slujitorii îi pregătiră repede o fiertură cu aromă dulce, pe care Hideyoshi o bău pe nerăsuflate. Apoi, se culcă din nou și păru să adoarmă, astfel că samuraii și slugile se retraseră în camera alăturată. Sala de întruniri se afla la o oarecare distanță, astfel că Hideyoshi nu știa ce se întâmplase după plecarea lui. Dar ieșise tocmai când vasalii anunțau repetat ora amiezei, așa că, după toate probabilitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tufișuri cu lăncile și armele de foc și pândiseră la marginea drumului pentru a-i lua viața lui Hideyoshi, erau acum împodobiți cu kimonouri festive și tichii de curte. Arcurile stăteau deoparte, lăncile și halebardele erau învelite în huse, iar samuraii mergeau în dezordine, spre castel, cu îmbrăcămintea care nu trezea nici o suspiciune. Oamenii care urcau la castel nu erau numai din clanul Shibata, desigur, ci și din Niwa, Takigawa și alte clanuri. Singurii care fuseseră prezenți cu o zi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pentru moment, luând în stăpânire Castelul Kiyosu și pe Samboshi. Apoi, puteau să denunțe crimele lui Hideyoshi, să-i reunească pe ceilalți seniori și să pornească cu o armată zdrobitoare. Pe de altă parte, aveau o armată numeroasă și, ca samurai, le-ar fi plăcut să-și croiască drum prin luptă, nimicind inamicul printr-o victorie rapidă. În timp ce cântăreau rezultatele ambelor variante, își dădură seama că planul dintâi ar fi declanșat un război prelungit, câtă vreme al doilea implica o decizie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nagahama nu mai erau forțele puțin numeroase din trecutul apropiat. Din zona de miazăzi a provinciei Omu și până în unele regiuni din Fuwa și Yoro, un mare număr de oameni din castele mici, familii provinciale puternice și reședințe răzlețe de samurai aveau legături cu Hideyoshi. Cei aflați în relații cu clanul Shibata erau foarte puțini. — Oricât de adânc aș cugeta, nu pare să existe nici o strategie bună pentru a ne confrunta aici cu Hideyoshi, spuse Katsuie, reluând sfatul generalilor. Fără-ndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
copiii ca ostatici. Gohei era de aceeași părere: — N-a existat niciodată vreo discordie între dumneavoastră, stăpâne, iar Seniorul Inuchiyo v-a slujit cu credință în tot timpul îndelungatei campanii din miazănoapte. Cu mulți ani în urmă, când era un samurai tânăr în Kiyosu, Seniorul Inuchiyo avea reputația de a fi sălbatic. Dar, de atunci, s-a schimbat. În ultima vreme, numele lui este echivalat cu integritatea și cinstea, iar oamenii se grăbesc să-și afirme încrederea în el. Astfel, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe care i-o făcea Katsuie, zâmbi la adresa efuziunilor sale emotive. Doamna Oichi era prezentă și ea să-l întâmpine, dar Inuchiyo spuse galant: — Trebuie că vă este neplăcut să vă aflați în această încăpere friguroasă, cu un grup de samurai aspri, doamnă. Îndemnată astfel să se retragă, Doamna Oichi plecă în propriile ei apartamente. Katsuie o luă drept aroganță, dar Inuchiyo o făcuse în semn de simpatie față de Oichi, în care îl vedea pe Nobunaga, răposatul ei frate. — Te ridici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
au familiile în Echizen, pot pleca. Cei ce doresc să stea aici cu Seniorul Katsutoyo și să se alăture Seniorului Hideyoshi pot rămâne. Domnia Sa înțelege, însă, că mulți dintre voi considerați că v-ar fi dificil să rămâneți fideli Căii Samurailor părăsind clanul Shibata și întorcându-i spatele Seniorului Katsuie. Aceia care sunt de această părere, se pot retrage fără ezitare. Un moment, atmosfera fu tensionată. Oamenii se mulțumeau să țină capetele plecate cu amărăciune și foarte puține obiecții se ridicară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cartierul meu general? — Nu, nu. Aici e locul cel mai potrivit pentru o discuție secretă. — Crezi? În regulă. Și, întorcându-se spre paji, Genba le ordonă să se retragă mai la distanță. Pajii luară oglinda și lighenașul și se îndepărtară. Samuraii se retraseră și ei. Frații Sakuma rămaseră față în față, pe culmea muntelui. Nu mai era cu ei decât un singur om - Mizuno Shinroku, care venise cu Yasumasa. În conformitate cu poziția lui, Shinroku rămase la distanță, prosternat în fața celor doi superiori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rebeliunii. — Cum ai aflat toate astea? — Alaltăieri, Shogen a chemat trei preoți buddhiști de la Templul Shufuku din apropiere, ca să țină o slujbă pentru strămoșii lui. Pe unul dintre acești oameni l-am mai văzut și înainte și era, cu certitudine, samurai al clanului Shibata. Am fost surprins și, după slujbă, omul s-a plâns că-l durea stomacul și a rămas în tabără, după plecarea celorlalți doi. A plecat a doua zi dimineață, spunând că se întorcea la Templul Shufuku, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Purta coiful cu coarne de cerb și armura din piele neagră, călărind cu lancea sub braț. Arăta, într-adevăr, ca un războinic gata să spintece vântul și cel mai viteaz dintre vasalii lui Katsutoyo, dar se abătuse deja de la Calea Samurailor, iar sunetele idealurilor cinstite și nobile nu se auzeau în ropotul copitelor în galop. Dintr-o dată, fu împresurat de trupele lui Hayato. — Nu-l lăsați pe trădător să scape! Începură să-i arunce lui Shogen invective, dar acesta se lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe firele de păr din nări. Dinspre malul lacului se auzeau plescăituri, râsete și glasuri animate. Iscoadele trupelor atacatoare se lăsară imediat în patru labe, pornind târâș înainte pentru a cerceta să vadă cine se afla în mijlocul ceții. Găsiră doi samurai și vreo zece grăjdari din fortăreața de pe Muntele Iwasaki; tocmai intraseră în apa mică de la marginea lacului și spălau caii. Isocadele așteptară ca trupele din avangardă să se apropie și le făcură semne cu mâna. Apoi, când nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acoperea armata lui Hideyoshi, care refuza să-și continue drumul în raza armelor. După ce se despărțise de Genba, Inuchiyo se oprise la marginea muntelui, observând, de departe, situația. Intențiile sale îi nedumereau chiar și pe generalii din jurul lui. Doi dintre samurai, însă, îi aduseră calul. „Ei, acum s-a hotărât să intre în luptă.“ În adâncul sufletului, asta părea să fie speranța soldaților. Dar, în timp ce se sălta în scări, Inuchiyo îi șopti ceva unui mesager care tocmai sosise cu un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]