2,314 matches
-
dintre entuziasm și inerție, încredere și scepticism etc. Observarea e tot atât de valabilă în proză și roman unde întotdeauna unui erou desăvârșit ar duce la idealismul cel mai regretabil (...). Tovarășul Malencov a pus degetul exact pe nervul problemei. Avem nevoie de satiră, adică în general de o ținută mai virilă față de viață, mai combativă, trebuie să zugrăvim pe răi sau pe șovăielnici și să evităm serafismul. Cuvintele tovarășului Malencov sună și mai semnificativ și pentru noi: «În operele lor, scriitorii și artiștii
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
artiștii noștri trebuie să biciuiască viciile, lipsurile, fenomenele nesănătoase (...). În beletristica, dramaturgia, ca și în cinematografia noastră sovietică, continuă să lipsească încă un asemenea gen artistic. Ar fi greșit să se creadă că realitatea noastră sovietică nu oferă material pentru satiră. Noi avem nevoie de Gogoli și de Scedrini sovietici». Nu trebuie să limităm aceste pătrunzătoare observări numai la genul simplificat ce se chemă «satiră». Ele sunt valabile la literatura de cunoaștere în general. Având în vedere și necesitatea conflictului, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
gen artistic. Ar fi greșit să se creadă că realitatea noastră sovietică nu oferă material pentru satiră. Noi avem nevoie de Gogoli și de Scedrini sovietici». Nu trebuie să limităm aceste pătrunzătoare observări numai la genul simplificat ce se chemă «satiră». Ele sunt valabile la literatura de cunoaștere în general. Având în vedere și necesitatea conflictului, ca o rezultantă a contradicțiilor din viața socială, scriitorul trebuie în mod obligatoriu să sublinieze caracterele pozitive prin caracterele negative și încă și mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de Almanahul literar din Cluj. În nuvela Pasagerii de pe corabia beată Mircea Zaciu își propune să satirizeze moravuri înapoiate din lumea universitară (...). Cititorul este neplăcut surprins de modul în care M. Zaciu înfățișează activitatea unui întreg institut de cercetări științifice (...). Satira lui M. Zaciu trezește - într-o oarecare măsură - repulsie pentru anumite aspecte nesănătoase care mai dăinuie încă în viața unor intelectuali (...). Și alte nuvele ale lui M. Zaciu au fost criticate, dar critica n-a dat roade până acum. Cauza
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
În anul 1837, dă tiparului traducerea poemului „Țiganii” de Pușkin, iar în 1840 și 1842 strânge în două plachete fabulele pe care le publicase în diferite reviste ale vremii. În anul 1844 publică, împreună cu prietenul său C. Negruzzi, volumul de „Satire și alte poetice compuneri”, traduse din poetul rus de origine moldovenească Antioh Cantemir. Alexandru Donici se consacră tot mai mult carierei sale juridice și, deși până la moarte în 1866, la Iașiă nu mai scoate nici un volum, continuă să „viseze la
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
al ziarului, și Keops (pseudonim care îl ascunde pe umoristul și omul de teatru Nicolae Vlădoianu), ale cărui schițe zilnice (din 1929) poartă genericul „De azi pe mâine”. O atenție deosebită se acordă paginilor „vesele”, unde se întâlnesc umorul absurd, satira socială și gluma cu două înțelesuri, accesibilă unui cititor cu mai puține pretenții. La aceste pagini, foarte atractive, scriu în mod obișnuit câțiva umoriști în vogă ai timpului: Al. Cazaban, C. Cosco, C. Gongopol, G. Rădulescu-Archibald, epigramiștii Toma Florescu și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
catifea a lirismului. Ironia ta nu e rece, ci tandră. Ești un romancier comic afectuos, dacă accepți caracterizarea. DAVID LODGE: Într-adevăr romanele mele sunt pline de ironie, dramatică dar și retorică, din aceea care se asociază cu comedia și satira. Dar ai perfectă dreptate că e și o blândețe, o tandrețe, o latură afectivă în opera mea (unii critici o numesc chiar sentimentală). Nu văd aici nicio contradicție. Unul din idolii mei literari este Dickens, care e și ironic și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
tracice. Ceea ce la eleni și romani rosteau înțelepții, dacii aveau în simțirea lor, conectată la voința divină prin credința nelimitată că spiritul este nemuritor. Ei aveau deja în convingerea și practica vieții lor ceea ce scriitorul latin Juvernal va afirma în Satire (X) Dacii, precum creștinii, mai târziu, considerau trupul drept casă a spiritului, iar atenția medicală era acordată preventiv și curativ, ambelor componente ale întregului uman. Această grijă sanitară complexă era o datorie de conștiință care nu era generată de teama
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Ludovic al XIV, absolutismul luminat al Regelui Soare, coexistând cu democrația în formare, ia partea medicilor, încurajează literele, lasă filosofii să gândească și oamenii de știință să cerceteze, să descopere, să inventeze. Burghezia întreprinzătoare dinamizează secolul, îl umple de conținut. Satira colectivă este în consens cu acest secol, care își propune să formeze un om al probității ireproșabile și nu numai autonom, cum îl dorea Renașterea. Acestui om decent, creativ, responsabil, sănătos și luminat prin carte, francezii i-au spus „honnête
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
bună sau rea pe care i-o dăm." Diderot, Cu privire la filosofii vechi "Năravul iese la iveală și știe să se arate; în zadar îl oprim, îl silim să se ascundă, el rupe tot, străpunge tot și găsește drum liber." Boileau, Satire XI "Sexul e consolarea care-ți mai rămâne când nu-ți ajunge dragostea." Gabriel Garcia Marquez, Povestea târfelor mele triste "De la prostituata ieftină la curtezana de lux există o mulțime de variante intermediare. Diferența esențială este că prima pune în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
autorul unor nuvele romantice, realist-satirice și al cunoscutului roman Ciocoii vechi și noi, cu subtitlul Ce naște din pisică șoareci mănâncă, publicat în 1863, și care reprezintă, în literatura română, primul roman social-critic, un model al genului. Mânuitor excelent al satirei și al pamfletului, Nicolae Filimon creează în romanul Ciocoii vechi și noi o frescă socială a perioadei fanariote decadente de la începutul secolului al XIX-lea. La curtea postelnicului (demnitar ce pregătea audiențele domnitorului) Andronache Tuzluc, fanariot venit în Țara Românească
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
clarvăzător, chiar un fin clinician, care să știe să demonteze cele mai fine mecanisme ale sufletului uman, care i-a scos măștile pentru a le arăta. Molière face să defileze pe scenă întreaga societate a timpului său. Nimeni nu scapă satirei: medici și farmaciști, oameni ai legii necinstiți și cărpănoși, profesori, pedanți și pedante mărginiți, pețitoare, marchizi neînsemnați, libertini și falși cucernici etc. Această constrângere de fidelitate la real căreia îi scapă în totalitate tragedia, această căutare a veridicului este una
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
plăcute, decât să le reprezinte, după moda antică, în două piese succesive. "La fel, chiar și Anticii, recunoscând defectele teatrului lor și faptul că puțina varietate ce se practica acolo îi făcea melancolici pe spectatori, au fost constrânși să introducă satire sub formă de intermediu. (...) Această măsură și dispunere de care s-au folosit ne face să nu ne fie greu să scuzăm inventarea tragi-comediei, care a fost introdusă de italieni, având în vedere că este mai rezonabil să se amestece
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
că este mai rezonabil să se amestece lucrurile grave cu cele mai puțin serioase, într-o singură înșiruire de discursuri și să le faci să fie întâlnite în același subiect al unei fabule sau istorisiri decât să adaugi în afara spectacolului satire la tragedii, care nu au nicio legătură împreună, și care stârnesc confuzie și tulburarea vederii și memoriei ascultătorilor. Căci ca să spui că nu se cade să apară în aceeași piesă aceleași persoane vorbind despre lucruri când serioase, importante și tragice
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Dramatic ne îmblânzește moravurile și nu ne întristează decât pentru interesul și plăcerea noastră; ne smulge lacrimi, dar acest fel de lacrimi delicioase, care sunt atributul cel mai dulce și exprimarea firească a sensibilității noastre: nostri pars optima sensus. Juvenal, Satira XV. De câte ori nu a fost admirat felul în care strigătele, gemetele, suspinele acționează asupra celorlalți oameni! Acestea sunt hotărârile suverane ale naturii. Dacă Poetul își alătură ei vocea, câtă forță nu va avea ea? Vocea lui îi va învăța pe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cu un negustor de mătăsuri, la cea a unor burghezi ce deplâng decadența orașului. Tot în numele libertății artei, Stendhal, în Racine și Shakespeare, dorește apariția "tragediei în proză", care numai ea poate exprima adevărul sufletului uman. Dacă versul conferă frumusețe satirei, epigramei sau poemului liric, el devine, în teatru, unde nu este decât un "cache-sottise"86, un josnic artificiu. El scrie, sub formă de notă: "Gândul și sentimentul" trebuie să fie înainte de toate enunțate clar în genul dramatic, opus în asta
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
esență din abilitate și spirit, scrie Zola în Causeries dramatiques: el nu ar putea crea personaje reale și nici să pătrundă în profunzimea mizeriilor umane." Zola nu vede, în teatrul lui Emile Augier (1820-1889), care are meritul de a face satira burgheziei bogate, decât o urzeală de șabloane. Zugrăvirea mediului burghez pe care o oferă opera lui Henri Becque (1837-1899) nu-l satisface cu adevărat. Becque, care este un luptător singuratic, nu a fost niciodată recunoscut de naturaliști ca unul de-
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
teatral, ceea ce le permitea să prepare spectatorul să simtă impresia dorită. Uneori interesul principal al interpretării consta în acest "avantjoc"". Meyerhold reia acest foarte vechi procedeu pentru a-l pune în serviciul agitației politice, mai ales atunci când este vorba de satira unui personaj. Cât despre "jocul inversat", termen pe care îl califică drept având "un aspect industrial care provine din inversarea curentului electric", îi precizează astfel obârșia: "Este un aparteu: încetând deodată de a-și reprezenta personajul, actorul interpelează publicul în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în Suedia, scrie Instrucția (1965), piesă despre lagărele de concentrare. Friedrich Dürrenmatt (1921-1990), care s-a explicat într-un mod strălucit asupra concepțiilor sale scenice în Scrierei despre teatru (1970), este și el foarte marcat de Brecht, în întreaga-i satiră asupra societății contemporane. Vizita bătrânei doamne (1956) i-a asigurat celebritatea în lumea întreagă. Teatrul austriacului Thomas Bernhard (1931-1989), foarte politizat, se situează și el în mișcarea din jurul lui Brecht, cu piese precum Înainte de retragere (1979), ca și cel al
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
răsunetul lor în vreme, în pofida unor minusuri ce țin de inventivitatea imagistică restrânsă ori de lipsa de concentrare. Cu un temperament mai echilibrat decât al altor confrați postpașoptiști, C. explorează mai rar stările de neliniște, îndoială, deziluzie. Elegii, meditații, fabule, satire stau mai curând sub un semn al seninătății, după cum alte versuri din acest peisaj mozaicat sunt impregnate de sentimentalism, de umanitarism. SCRIERI: Melodii intime, București, 1854; Patrie și libertate, București, 1879; Pagini alese, pref. N. Iorga, Vălenii de Munte, 1908
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286484_a_287813]
-
ale cultului, izolate În veacurile Republicii În interiorul sanctuarului Împreună cu figura lui Attisxe "Attis" și cu echivocii lui credincioși, Galli, se Înmulțesc, fără să poată fi oprite, la sfârșitul acestei epoci și În primii ani ai Imperiului, fiind ținta unor aspre satire din partea lui Juvenal. Prin intervenția lui Claudiu (41-54 d.Hr.) și mai ales a lui Antoninus Pius (138-161 d.H.), este instituit marele ciclu festiv din martie (15-27) care celebrează public cruda istorie a lui Attis, cu izbucniri orgiastice tipice riturilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fost foarte cunoscut dacă despre el vorbește o persoană ca Petronius care nu avea vreun interes aparte pentru etnografie. Se poate presupune că se păstra intenționat tăcerea, pentru că prea ușor amintea oricărei persoane culte de practica ionică identică, pomenită În satirele lui Hipponax. Este ocultat astfel un tip de sacrificiu uman care nu era potrivit pentru a demonstra barbaria specifică și exclusivă a celților. De altfel, poate nu este o Întâmplare nici faptul că izvoarele clasice nu vorbesc despre ritualul decima
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ei limitată în cea mai respingătoare manieră: nu puteai avea încredere în acești ziariști iresponsabili; șantajul și împroșcarea cu noroi a personalităților publice era ceva obișnuit; era vorba de punctul culminant al jurnalisticii de bulevard. Caragiale a descris adesea în satirele sale jurnalistica bucureșteană 68. Ziarul lui Iorga nu se preta la un jurnalism de speța aceasta. El scria aproape toate editorialele și uneori verifica și corecta ziarul zilnic. În perioadele critice, Iorga scria două sau mai multe editoriale în fiecare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Ei constituiau doar extremitatea Înverșunată și lipsită de talent a unui Întreg spectru de revolte: față de trecut, față de autoritate, față de personalități și evenimente de interes public. În variantele sale mai inteligente, disprețul pentru gravitatea tradiției se inspira din valul de satiră politică declanșat cu aproape două decenii În urmă de tinerii britanici dezabuzați: revista teatrală Beyond the Fringe, emisiunea nocturnă That Was the Week That Was de la BBC și săptămânalul Private Eye. Exploatând creșterea publicului de televiziune și reculul constant al
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prezența lui Aron Cotruș (cu poemele Horia, dormi liniștit!...și Alba Iulie, de praznic îmbracă-te!...) sau a lui Al.T. Stamatiad (reproducerea poemelor Peisagiu sentimental și Sfârșitul poemei). În afara poeziei lirice, se remarcă, la rubrica permanentă „Cronica rimată”, spiritualele satire ale unui autor ce se ascunde sub pseudonimul Pan. La fel de abundentă, dar mai puțin interesantă, este proza scurtă. Pot fi citite, între altele, narațiunile de atmosferă ale lui Marcel Olinescu (Gripă, O noapte unică, Tăcerea, Călătorul etc.), povestirea fantastică Cercetașul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287455_a_288784]