2,394 matches
-
Volkes im Rahmen seiner Staatsbiedungen (I-II, 1905), Geschichte des Osmanischen Reiches (I-V, 1908-1913), Istoria românilor (I-X, 1936- 1939), la biografii (Istoria lui Mihai Viteazul, 1901, Istoria lui Ștefan cel Mare, 1904 ș.a.). Sintezele generale, detaliate sau succinte, savante sau de popularizare, alternează cu sinteze parțiale, având drept obiect mai ales istoria unor ținuturi românești, a unor zone ale continentului (Peninsula Balcanică îndeosebi), a unor instituții și ramuri de activitate (Biserica, armata, școala, justiția), a creației culturale (artele plastice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
curând decât să găsim fericirea, liniștea și binele din grația străinului dușman”) și, citând o aserțiune a lui Petru Rareș, prevestește înfăptuirea idealului național: „Vom fi iarăși ce am fost și mai mult decât atât.” După deschiderea Universității din Cluj savantul răspunde fără ezitare solicitării de a ține cursuri, dar refuză indemnizația pentru deplasare. În 1923 el dăruiește unei fundații pe care o inițiază, casa, întreaga bibliotecă și toate manuscrisele, spre a sta, după moartea lui, la dispoziția studenților. Înainte de primul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
o cadență interioară care își trage sevele din perechile de rime care punctează textele, din exprimarea anaforică și din jocul de cuvinte pe care îl exersează gazetarul, în căutarea celor mai potrivite mijloace de semnificare. Construite pe calapodul unor simetrii savante, articolele valorifică valențe ritmice eufonice care imprimă textului tonalități emfatice: "Cu cât trec una după alta zilele, cu cât se prelungește fără nici un termen prevăzut sesiunea extraordinară, cu atâta cestiunea revizuirii se încâlcește mai mult, cu atât neliniștea și temerile
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
paremiologic având valoare concluzivă ("Știut este: satul arde, baba...", IX, 129; Așadar sempre avanti! Ce dracu, ori caftan pân-în pământ ori ștreangul de gât.", IX, 119). Eminescu se detașează însă de model și sparge tiparul locuțiunii românești, al citatului savant sau al construcției unei zicători, prelucrând-o și adaptând-o la nevoile argumentative. De cele mai multe ori idiotismele sunt integrate organic articolului polemic conferind expresivitate și culoare ideilor prezentate. Semnificațiile limbajului politic eminescian sunt influențate și de topografia articolelor în economia
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
totalmente în afara contextului lor, fără a oferi cea mai mică justificare empirică sau conceptuală acestui demers subliniem că nu suntem deloc împotriva extrapolărilor de concepte dintr-un domeniu în altul, ci doar împotriva extrapolărilor făcute în lipsa argumentelor fie aruncând cuvinte savante în capul cititorilor care nu sunt de formație științifică, fără a ține cont de pertinența sau de sensul lor. Nu afirmăm nicidecum că acest lucru invalidează restul operei lor, asupra cărei validități suntem agnostici". Se pare că Baudrillard ar fi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Însă robul este satisfăcut, fără durere el n-ar fi nimic, viața-i atîrnă de aceste lațuri ce le Întind, de săgețile otrăvite ce le slobozesc privirile femeii: „A ochilor tăi rază Îmi place să mă arză!” Oglinda, cea mai savantă dintre compunerile lui Alecu Văcărescu, exprimă pe o cale mai ocolită nașterea obiectului erotic. Femeia este o divinitate făcută, iar nu născută. Este creația pură a subiectului. Ea apare prin pasiunea și voința omului Îndrăgostit. În stil galant, Alecu traduce
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
slava ce duhu-i și-a croit; În mînă-i e cununa ce-n veci stă Înverzită, În pieptu-i e altarul pe care e slăvită Aleasa frumusețe ce el a-nvrednicit.” Mitul orfic, vizibil În poemul citat, se pierde la Heliade Într-o savantă mitologie creștină În care viziunea căderii este sistematic urmată de aceea a ascensiunii, zborului. LÎngă funcția creatoare, există și funcția recuperatoare a poeziei. Ea trebuie să re-măduleze universul și să dea omului sentimentul de plenitudine și fericire pe care l-
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a scrie bine și un sentiment de onoare. Obiectul erotic este, de cele mai multe ori, disputat de mai mulți pretendenți și, pentru a cîștiga, stihuitorul trebuie să facă proba unei mari devoțiuni. Devoțiunea lui este versul frumos. Un vers cît mai savant și mai convingător, mai sincer Îndurerat și mai bine sunător. Atît de puternic este acest spirit de galanterie la petrarchiștii noștri Încît retorica pare a fi o emanație a iubirii, un „dar” (har) al feminității. Conachi, cel mai complex și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
s-o numească, aducînd doar În sprijinul ei noțiunea de simbatie firească, cum În alte poeme aduce noțiunea de milă. Mila, credința sînt concepte religioase. Există la Conachi și această nuanță („tehnica poeziei - zice G. Călinescu - este alunecarea continuă și savantă Între mistic și profan” *), Într-un loc femeia este Împodobită cu fire dumnezeiască, Însă pasiunea este atît de năvalnică În senzualitatea ei Încît ideea unei Zulnii ca simbol al iubirii de divinitate este exclusă. Marele logofăt de la Țigănești nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
noua carte a lui Eugen Simion strălucite. Analize și interpretări de o excepțională finețe se concentrează adeseori În definiții și formule superbe, greu de uitat. „Bătrînii” poeziei noastre se animă și Întineresc În lectura În același timp inocentă și „perversă” (savantă) a lui Eugen Simion. Ienăchiță are „convingerea că nașterea poeziei coincide cu nașterea limbii care Încearcă s-o exprime”. „Tema lui este, nu mai Încape vorbă, facerea, obsesia lui cea mai mare este formarea limbii poeticești”. De aceea: „Scenariul erotic
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ca romancier pe autorul lui Mite. Un alt reproș grav vizează incoerența psihologică a eroului, generată de abundența secvențelor cu caracter reflexiv-teoretic ce "sufocă sâmburul romantic" și afectează estetic narațiunea "lungi discuții filologice despre mahalizarea limbii, etimologii (după moderna Dacoromania!) savante ("desmerdare" din "merda"), teoria fiziologică a pesimismului [...], teoria diferențierii (după E. Lovinescu), teoria conservatorismului". Or, după Călinescu, "o biografie este bună, substanțial științifică atunci când toate momentele ei apar ca momente coerente de manifestare a unui erou" de aceea, romanul Mite
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
român cu conceptele din aceste domenii este susținută și de aplicarea, cu rezultate originale, a noilor moduri de operare la textele-martor. Paginile din Despre grădini și modurile lor de folosire (2001) se situează la frontiera dintre beletristică și istoria culturală savantă. Cititorul poate opta pentru o lectură de pură specialitate, găsind aici un bogat repertoriu de date, trimiteri, documente uitate, cărți esențiale pentru cunoașterea subiectului propus: grădinile în viziunea românească, în special în secolele al XVIII-lea - al XIX-lea, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290213_a_291542]
-
Olanda ca obiect de reflecție, potrivite pentru delimitarea unei viziuni românești asupra dicotomiei natură-grădină. În egală măsură, cititorul se poate lăsa furat de calitățile literare ale textului, care poate fi citit ca un eseu în stilul lui Montaigne, unde informația savantă nu este decât un pretext pentru distilarea emoțiilor și trăirilor descoperite de T. în oglinda altui model cultural - cel francez, ceea ce îi oferă ocazia unei coborâri pline de savoare în „grădinile” propriului trecut, ascuns printr-un savant joc de aparențe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290213_a_291542]
-
Montaigne, unde informația savantă nu este decât un pretext pentru distilarea emoțiilor și trăirilor descoperite de T. în oglinda altui model cultural - cel francez, ceea ce îi oferă ocazia unei coborâri pline de savoare în „grădinile” propriului trecut, ascuns printr-un savant joc de aparențe sub înfățișarea celui colectiv, în mărturiile culturale despre spațiul moldo-valah din alte vremi. SCRIERI: Cyrano de Bergerac - un model al barocului, București, 1982; Formele pasiunii, București, 1992; Du Baroque au classicisme, București, 1993; Histoire des mentalités et
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290213_a_291542]
-
desființate sau cât mai reduse posibil, prin descentralizare, capitalizare și privatizare reală. Exprimarea acestor idei a fost făcută (cel puțin în intenție) într-un stil cât mai accesibil, limpede și simplu cu putință. N-am scris nici eseuri, nici politologie savantă, ci doar un anume gen de publicistică ideologică, uneori chiar de tip manifest. Că multe din tezele acestei culegeri urmează a fi aprofundate și dezvoltate este în afară de orice discuție. Am reprodus, în sfârșit, din intenții pur documentare, și două studii
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
despre Europa se discută la noi, mai totdeauna, în două moduri diametral opuse, ambele neadecvate: ori foarte simplist, elementar, prin considerații banale, dar cu mari aere eseistice, fără o concepție clară și o serioasă documentare a temei discutate. Ori foarte savant, cu multe trimiteri, cât mai multe trimiteri străine, cu mari aere politologice. În realitate, pură compilație de manuale și autori moderni, îndeosebi anglo-saxoni. O reflexie ideologică originală românească nu se va putea însă dezvolta niciodată în acest mod. prin sincronizare
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
română se dezvoltă și țările noastre se dovedesc tot mai capabile de inițiative și manifestări pe plan internațional. În 1840, doctorii Cihac și Mayer, reprezentând aceeași societate, pleacă la un nou congres de naturaliști, la Erlangen. În 1845, numita societate savantă nutrește ambiția ca numele Moldovei să dobândească dritul cetățeniei în Evropa literară. În 1851, are loc prima participare românească la o expoziție internațională: Expoziția universală de industrie și comerț de la Londra. În 1859, ideologul francez Royer-Collard se declară măgulit să
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
mai amintim, sunt surprinse cele mai adesea izolat, fragmentar. (Ă). Printre poemele care Însemnează, sub raportul oglindirii vieții sentimentale a omului nou, un exemplu pozitiv de realizare artistică, vom aminti Cântec (spus de o armonică) de Veronica Porumbacu și Tânăra savantă (Almanahul Literar, nr. 2-3) de Aurel Gurghianu. (Ă). Analizând acele câteva poeme aduse În discuție de articolul de față, am subliniat o seamă de pericole ce amenință poezia omului nou: viziunea statică a eroului, schematismul, naturalismul, formalismul și stilul declamativ
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
atâtor femei oropsite altădată, În oameni noi. În Idilă, Veronica Porumbacu surprinde un alt moment, În care primii fiori ai iubirii curate Își fac loc În inima unui tânăr muncitor. (Ă). Exemplele se pot Înmulți. S-a vorbit despre Tânăra savantă de Aurel Gurghianu (Almanahul literar, nr. 1-2, 1950), În care e descrisă o studentă de tip nou. Mai pot fi adăugate Poemul Înfrățirii tinerești, de Ion Brad, M-au trimis ortacii mei ori Satul meu și Stalin de Tiberiu Utan
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
schematism”, abstractism, retorism, dar și despre „ampla reconstituire a vieții deținuților politici din lagărul de la Târgu Jiu”; reproducem din aceste comentarii, În note32. CRITICA ȘI AUTOCRITICA CRITICII LITERARE Impresionism, formalism, schematism, dogmatism, lipsă de stil, exprimare neglijentă, ori greoaie, ori savantă, lipsă de patos critic și alte lipsuri se resimt din plin și În critica literară, nu numai În poezia și proza anului. Lucrul nu ne miră pentru că, din 1948 Încoace, nemulțumirile privind calitatea actului analitic au fost constante, ieșind la
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mai evidentă. Aceeași manieră o Întrebuințează Însă - cu mai mult rafinament - și alți critici. Așa se explică, Între altele, de ce Ana Roșculeț a fost decretată personaj tipic de către o parte de critică. Bazându-se mai mult pe Învățătura anumitor formule savante decât pe cunoașterea vieții și Înțelegerea problemelor actuale ale oamenilor muncii din țara noastră, criticii respectivi au privit figura Anei Roșculeț În chip obiectivist, din fotoliul unei critici dăunătoare adevăratei literaturi. La polul opus criticii dogmatice se află critica științifică
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
1950) ține un discurs ce nu are nimic de a face cu analiza versurilor. (Ă). În alte articole se cultivă o exprimare pretențioasă, când doctă, „academică”, când artificial lirică, pe cât de „meșteșugită” pe atât de răsuflată. (Ă). Preferința pentru exprimarea savantă, constând În Întrebuințarea unor fraze lungi, Încărcate, și folosirea neologismului chiar dacă se găsește termenul neaoș corespunzător, se vede În articolul Teoria leninistă a reflectării și spiritul de partid În cultură (Pavel Apostol). Iată câteva fraze culese Întâmplător: «Expluzarea ideilor morale
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
XVIII-lea au făcut dese și inutile temenele», (I.Pervain, Soarta unei cărți rusești din 1767, În Moldova și Viața românească, În Almanahul Literar, an, ll, nr. 3, martie 1951 , pp. 103-110). Adesea, goana după expresii prea „poetice” ori prea „savante” duce la folosirea unor termeni improprii ce dăunează limbii literare. Un critic spunea despre arta lui Deșliu: «Mijloacele de expresie ating aici acest voltaj, tocmai din pricină că poetul n-a rămas la suprafața viețiiă». etc. Același critic are, În cronica sa
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
iar talia la loc sau aproape de locul ei. Culorile moderne: verde, brique și mult negru. Paltoanele sunt cloche și trei sferturi, ori căptușite cu blană, mousselinurile, dantelele și crep-urile sunt materiale pentru rochii de ocazie, iar tăieturile sunt din ce în ce mai savante”. Băcăuancele beneficiau și de serviciile unor „Institute de înfrumusețare”, dintre care cel mai în vogă era Institutul Maro, condus de Maria dr. Pârvulescu. Aici, „după ultima modă de la Paris”, doamnele puteau opta pentru diverse tratamente estetice ale feței și corpului
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
David ilustrează perfect această întoarcere la antic. În același timp, strălucirea Franței în Europa se micșorează, în fața influenței engleze, foarte clară chiar și în Franța și mai ales în fața reacțiilor naționale care se fac simțite mai ales în Germania. Cultură savantă și cultură populară. În sfîrșit, în interiorul societății franceze, prăpastia apărută în secolul al XVII-lea, între cultura savantă și cultura populară, se adîncește și mai mult. Cultura savantă rămîne fondată pe principiile creștine și pe moștenirea Antichității redescoperite în epoca
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]