3,958 matches
-
doi căței, o cățea pripășită acolo, hrănită numai cu mămăligă și auzind doar sfinte cîntări și invocările Celui de sus... Nu aveau, totuși, cum să tragă în cățeaua mănăstirii, în vreme ce frații călugări îi pîndeau, îi spionau prin găurile practicate în scîndurile de stejar ale masivei porți, restul fiind numai ziduri înalte de piatră. "Pe păduchioșii ăștia - îi amenința înalta doamnă, furioasă - o să-i trimit pe toți în lagăr! Să muncească!"... Soarele intră prima dată într-un norișor. De probă, că imediat
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
numai după masă, în sezonul de vară curent. ” Iată și o alta hotărâre de la sfârșitul lunii mai: „Se admite dnei Ianura, profesoara de gimnastică, să înființeze o școală de gimnastică la Plajă comunala, îngrădind locul de gimnastică cu gard de scânduri”. Controlându-se situația încasărilor, „în scopul de a da posibilitatea ca Plajă să fie mai bine cercetată de către publicul timișorean”, în 22 iulie se decide „reducerea taxelor de intrare la plaje, de la 1 August”: „Se vor introduce bilete de baie
Agenda2006-22-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/285012_a_286341]
-
în DLR apar ambele, ca variante pentru panacod și panacodar; DEX-ul o păstrează doar pe cel de-a doua. (Dicționarul de cuvinte recente al Floricăi Dimitrescu, 1997, înregistrează și un derivat panacodor, sinonim cu panacodarul.) Panacod (sau panacot) e "scîndura... pe care se așază bucățile de aluat înainte de a fi introduse în cuptor", desemnînd și o "formă, tipar pentru aluat", iar panacodar (sau panacotar) este un "brutar care lucrează cu panacodul". (Dacă această ipoteză de traseu etimologic e adevărată, și
"Panacot" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16034_a_17359]
-
din care motive tocmai acestea trăiesc mai prost. Cea de a cincea mineriada, un dar al blândului climat de ianuarie, a întărit opinia omului de rand că cine da cu părul primește leafa. În lipsă de păr, se pot smulge scânduri din gardul vecinului. Și, desigur, în ceasul în care cel mai auster buget postrevoluționar îngheață propriu-zis salariile/pensiile și amâne sine die problemă protecției sociale. Politologul de ocazie privește spre Răsărit, de care ne desparte un râu și unde salariile
Scurtă privire peste umăr by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18113_a_19438]
-
Nu huli, urlă preotul, ceilalți încă râd. (...) nu huli, nuuu huuuuuliiiiii, nu hu... mâna întinsă a preotului cade, genunchii se îndoaie încet, glasul se întrerupe brusc, încă se mai aud vorbe râsete, acum un om înalt și greu zvâcnește pe scânduri între scaune răsturnate, pahare sparte, cioburile transparente și vinete subțiri și groase, tăioase, mucuri de țigară și scrum, berea gâlgâind fără zgomot dintr-o sticlă, mijlocul omului acoperit cu fața de masă umedă, pătată, cum o trăsese după el în
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
mai corect ar fi ziarul se distribuie cu cartea, că altfel nu se prea ia) volumul ” Ținutul blănurilor”. Cred că e un ghid despre Bamboo la vreme de iarnă. Un reportaj cu cinci autori ne spune în același ziar că scândura de lemn de la Biserica „Schimbarea la Față", care se află în incinta Spitalului de nebuni Socola, din Iași, este plină de nume scrijelite. E un fel de magie neagră, scrijeliturile fiind blesteme. Unii n-au avut răbdare să-i încrusteze pe dușmani
Ziare, la zi: Tuia, madam Andronescu, jos corupția! () [Corola-journal/Journalistic/28067_a_29392]
-
frenezie erotică absentă la Don Quijote, dar definitorie pentru escapadele Doamnei Bovary: "Las-o să înainteze prin tufișurile de chiciură ca o prințesă a iernei... Să sosească cu spaima nopții în spate. Și să găsească lumina scăpării în bordeiul acesta de scânduri... S-o întâmpin sprinten ca un husar, Iliad, s-o ajut să-mi scoată din buleandra siberiană liniile lungi ale trupului ei și mlădierile de călăreață a stepei..." (p. 71). Fantasma se profilează ambiguu între puritate și senzualitate, iar Rusoaica
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
în minte secvențe întregi din viziunile (cum să le numesc altfel?) spectacolului de la Naționalul bucureștean. Scene de grup sau evoluții individuale, felul subtilautoritar prin care se transmiteau ideile, idei materializate în imagini și gesturi, căzând ca niște obiecte grele pe scândura scenelor cu geometrie variabilă, mi s-au întipărit profund în memorie. Fără a exagera prea mult, cred că întreaga mea relație cu arta a suferit atunci o mutație profundă. Nu am să insist însă asupra valorii estetice a creației lui
Andrei Șerban ca eșec by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3940_a_5265]
-
lume care este cuprinsă treptat de noapte. Altminteri totul e prea cumplit, e insuportabil. Cartea sfârșește cu un act de canibalism și cu destrămarea întregului univers. Oroarea nu trebuie niciodată să fie compactă. Trebuie să-i dai cititorului ceva, o scândură de care să se agațe în acest ocean al dezolării. Rolul autorului nu este să-l tortureze pe cititor, ci, prin ficțiunea pe care i-o propune, să-l facă, într-un fel sau altul, să se simtă bine." A
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
într-o lume unde nu poate intra oricine. Forță și vulnerabilitate, fior rusesc ce respiră în toți porii. Artistul Ștefan Iordache întruchipează o alianță de daruri aranjate de lumina divină. Astfel luminate, darurile s-au contopit în genialitate. Fidel scenei, scîndurii de lemn mai presus de orice, Generalul, fie el Cearnota, poartă în priviri freamătul personajelor, dar și melancolia existenței lor. Îl văd astăzi, traversînd seren o întindere albită de zăpadă, într-o sanie fantastică, ca un boier încălzit de o
Farmecul generalului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16414_a_17739]
-
nivel, lucrările pictorului sînt adevărate performanțe de iluzionism, de acuratețe descriptivă pe marginea unui anumit subiect, de cele mai multe ori neutru și fără eroism propriu, fără acel înalt potențial de exponențialitate. Un acoperiș de șindrilă, obloanele unei ferestre, un perete de scînduri sau de bîrne de pe care a căzut tencuiala, un paviment din piatră, o pîine desenată halucinant chiar pe lopata cu care ea se introduce în cuptor ș.a.m.d., cam acesta este repertoriul de forme pe care Colta îl cultivă
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
nimic nu se întâmplă, parcă, dar în care atâtea și-atâtea s-au petrecut deja ! Sunt zeci de mostre similare, pe care le putem conota - dacă ținem neapărat - la contextul politic al epocii. Îmi vine, de exemplu, în minte mutarea, scândură cu scândură, a unei bisericuțe de lemn, care face ca întreaga pictură de pe pereți să devină un puzzle imposibil de refăcut. Privat de centrul său spiritual, satul însuși se destramă și dispare în surdină. Însă, deși refuzat de autoritățile editoriale
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
se întâmplă, parcă, dar în care atâtea și-atâtea s-au petrecut deja ! Sunt zeci de mostre similare, pe care le putem conota - dacă ținem neapărat - la contextul politic al epocii. Îmi vine, de exemplu, în minte mutarea, scândură cu scândură, a unei bisericuțe de lemn, care face ca întreaga pictură de pe pereți să devină un puzzle imposibil de refăcut. Privat de centrul său spiritual, satul însuși se destramă și dispare în surdină. Însă, deși refuzat de autoritățile editoriale ale deceniului
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
teatrală și a S.S.R. Pe acest fond predominant pragmatic, Rebreanu își regăsește uneori nervul epic, sensibilitatea artistică. Iată cum se plânge lui Mihail Dragomirescu de situația mizeră, desperată, ca deținut la Văcărești: „Pe lângă că mi s-au umflat oasele de scândurile patului, pe lângă că îmi hăuiesc creierii de insomnia cu care trebuie să mă lupt toate nopțile de-a rândul și pe lângă că am răcit peplin și se prea poate să mă aleg cu o boală de piept din această cumplită
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
lui. A părinților lui, de fapt. Căci colegul meu avea doar 16 ani, iar eu 14. Casa era mică, într-o odaie dormeau mai mulți frați, așa că Gicu Cocoș și-a înjghebat atelierul în magazie. O încropeală din pereți de scânduri, cu un acoperiș de tablă ondulată în care erau adăpostite și orătăniile ogrăzii în timpul iernii. Gicu trăsese un fir de la stâlpul electric și pusese un bec chiar deasupra mesei. Căci magazia n-avea alt "mobilier" decât o masă și un
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
Norei ceasu'și face acele subțiri ca spinarea peștilor prin ape dintr-un cer de unde n-o să fiu ca lumini cu umbrele aproape și prin ochii-ntunecați de dor o să văd ce n-am văzut vreodată raze albe luminînd ușor scîndura din ceruri aruncată și făcut să fiu lăsat în urmă deși-n urma mea nimic nu vor găsi decît palma unei mîini de fată floare înflorind va ofili o să trec ușor să nu te tulbur să nu crezi c-am
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
și nu scad, ci doar ies din creierul meu și intru în creierul meu în cercuri care se sting și renasc. Amețesc. Pendula vecinilor de sus își face neclintită datoria, tranșînd timpul ca o gospodină hălcile de carne pe o scîndură de lemn. Cu satîrul. Soarele meu, acum albastru, îmi sărută pătimaș mîinile și ele mă ard. Arunc pătura deoparte, merg clătinîndu-mă în bucătărie, îmi ud mîinile și le beau. Mă întorc în pat, cu fața ascunsă sub coate. Știu că
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
mînă c-o fresie îți scriu o poesie. Nu-i vorba de-o plîngere, Iubitule îngere. Și nici de-o afacere Ce-ar fi să ne macere în zori pîn'la suflete, Ci numai de-un fluture, Dormind pe o scîndură, Ce-adînc mă îngîndură... 2. Trăiesc la barieră Mari fluturi ce disperă Că nu mai pot să treacă La noi din lumea greacă. Ci țipă-acolo singuri Pînă ce morți de friguri Sînt îngropați sub șine, Printre traverse line, Pe unde
Scrisorile lui Julien Ospitalierul by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16804_a_18129]
-
2. Trăiesc la barieră Mari fluturi ce disperă Că nu mai pot să treacă La noi din lumea greacă. Ci țipă-acolo singuri Pînă ce morți de friguri Sînt îngropați sub șine, Printre traverse line, Pe unde trec marfare Cu scînduri răpitoare Și-s palide cantoane Muiate-n bulioane....
Scrisorile lui Julien Ospitalierul by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16804_a_18129]
-
Și-o să v-aud cum rîdeți voi, în soare Rostogolindu-vă cu dalbele popouri Ale atît de-mpalidatelor fecioare, Oh, prețuindu-le - calde lingouri De aur fin dospit în aluaturi Luate și de Dumnezeu la dînsu-n paturi. Ci eu, mofluz, sub scînduri, bat din buze În amintirea după-amiezilor confuze, Cînd sînii sfarmă năstureii de la bluze. Se bat covoarele a toamnă lungă. Se bat covoarele a toamnă lungă, Castanele au țepii tot mai moi, Murate-n dup-amiezele de-oloi; Din urmă melcii
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
În sfârșit, sunt întâmplări mici și bucuroase care țes cu entuziasm viața spumoasă din sângele unei femei care freacă podelele. Căci ce mână lipsită de viața asta toarsă și răsucită intens ar lucra cu atâta dragoste, să curățe pardoseala de scânduri vechi? Ori cine s-ar înhăma pe câmpul de foc al hârtiei de scris, fără întâmplările astea petrecute în dimineața cețoasă de aprilie, sub salcia din spatele bisericii? Băiatul plămădit din sângele unui bunic revoltat și tăcut și dintr-un tată
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
al lui Cico, omoplatul mișcător ca o pasăre, tricoul gri, părul lui adunat în smocuri ude sunt învăluite în aceeași ceață care coboară din spatele bisericii, în dimineața de aprilie. Deși Cico a uitat-o deja pe femeia care freacă fericită scândura. Oh, Doamne, nu, Cico al lui din fiecare zi, cu pantalonii căzuți sub buric și palmele ca niște evantaie de plastic, viu, real și fără de care viața ar fi foarte tristă, precis se gândește acum la plutonul interminabil de bărbați
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
purtase fes și șalvari./ Și văzînd el, acum la întoarcere, putinile cu gura în jos [...] că au căpătat picioare cu degete uscate și cu unghii crăpate, a zis, scoțîndu-și șapca englezească de pe capul cărunt:/ «Ai, ai, tinerețea mea prefăcută în scîndură, cum își mai rîde ea acum de mine și de părul meu albit»" (p. 163). În privința personajului colectiv Păcatele Lumii, cu un spirit premonitoriu formidabil, Ștefan Bănulescu a radiografiat fenomenul contemporan nouă și scăpat de sub control, pe care, undeva, l-
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
Emil Brumaru (Elegie pentru Pino) Cantoane, hălți, pavilioane C.F.R., Closete vechi de scînduri, oh, cotețe, Eterna Servitoare-o să ne-nvețe Ce are-ascunsă coapsa-n izuri crețe, Sînii boltiți cum nici un cer nu e, Gura-i adîncă, limba-n moi povețe, Saliva-n val, sărîndu-i buzele, Buricul scos pe pîntec din dulcețe Pentru
Poem feroviar by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11604_a_12929]
-
Din trecătoarea Perthus se face un drum îngust și întortochiat spre ultimul pisc al Pirineilor înaintea căderii lor în Mediterana. Sus, la peste 1400 de metri deasupra mării, se află un observator meteo iar alături de el un gard scund din scânduri rare și negeluite. Din loc în loc gardul e rupt, unele porțiuni lipsesc ori sunt culcate de furtunile iernii. Și... calc cu piciorul stâng în Spania! Ei și! Și rămân cu dreptul în Franța. Și merg prin două țări în același
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/13370_a_14695]