34,178 matches
-
lui albastru și imediat acesta alunecă repede pe esofag spre burtică. Așa o să stea mereu cu el, iar mama n-o să i-l mai poată lua. O săptămână Levi a fost un peștișor ce înota liber în cădiță, aluneca de pe scaun și se dădea de-a dura pe covor. Apoi se plictisi și începu să se joace cu o margaretă din burete. Până să o strângă mama și pe ea, margareta apucase să cânte și să danseze. Frunzele ei băteau din
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
roșii, albastre și mov, se mai strecură și un fâș alb, alunecând pe lângă punga mea cu Carrefour. Pe platformă respiram aburii din nările celorlalți. Am prins curaj și mi-am lăsat trupul să se odihnească pe un singur picior lângă scaunul din care apărură merele roșii ocrotite de haina neagră a unui bărbat. Merele păreau fade și pătate, dar contrastau frumos cu griul metalizat al autobuzului. Domnul avea privirea îndreptată spre ghiozdanul burdușit ce stătea culcat pe genunchi și spre nasul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Pe cine iubești? Pe mama sau pe tata? Oasele lui fragile s-au frânt unul câte unul până când degetele i se umflară în palma ce nu le mai putu cuprinde și le dădu drumul. Mama își trase atunci copilul de pe scaun și se duse la ușa din spate. — Dar ce-am spus? Cucoana își ocrotea crizantemele cu dragoste la piept. — Nu se întreabă niciodată așa ceva un copil. Copiii sunt sensibili, nu știu ce înseamnă să iubești. Mama își ținea strâns de mână copilul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
viră brusc la dreapta, apoi începu să fugă spre capătul orașului. Blocurile alergau la rândul lor, copacii săreau peste garduri, firele electrice se făceau spirale, șoseaua se strângea în urma autobuzului. Noi ne deplasam prin ploaie într-o carcasă metalică cu scaune, bare și oglinzi retrovizoare. Toți stăteau cuminți la locul lor, numai eu simțeam un gol în stomac și voiam să cobor. Respiram sacadat și înghițeam des în sec. Chiar atunci cucoana cu crizanteme se ridică din scaunul ei și începu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
carcasă metalică cu scaune, bare și oglinzi retrovizoare. Toți stăteau cuminți la locul lor, numai eu simțeam un gol în stomac și voiam să cobor. Respiram sacadat și înghițeam des în sec. Chiar atunci cucoana cu crizanteme se ridică din scaunul ei și începu să înainteze cu buchetul în sus ca o sorcovă. M-am luat după ea, gata s-o împing dacă nu mă lăsa să cobor, și cred că până la urmă am împins-o, că am auzit-o vociferând
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mănânce fără să facă vreun zgomot, de parcă astfel ar fi distrus vraja care îi învăluise pe toți cei care stăteau la masă. Nu-și amintea cum ajunsese acolo, când avusese timp să iasă din cameră și să se așeze pe scaunul din bucătărie. Își privi mâinile: nu era nimic schimbat, aceleași degete subțiri cu care se obișnuise de-o viață se odihneau pe fața de masă, în dreapta și-n stânga farfuriei cu supă. Nici ceilalți nu observaseră că s-ar fi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cam ciudat, neștiind ce să crezi. Gândește-te că orice text este o lume, mai mult sau mai puțin. Iar această lume ți-o imaginezi de obicei atunci când citești: când autorul îți spune că în colțul camerei se află un scaun, tu ai și vizualizat scaunul din colț; chiar dacă știi că acel scaun are spătarul înalt și este de culoare maro (singurele informații pe care le găsești în text), el aparține lumii tale unice, și nu unei presupuse lumi a autorului
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
crezi. Gândește-te că orice text este o lume, mai mult sau mai puțin. Iar această lume ți-o imaginezi de obicei atunci când citești: când autorul îți spune că în colțul camerei se află un scaun, tu ai și vizualizat scaunul din colț; chiar dacă știi că acel scaun are spătarul înalt și este de culoare maro (singurele informații pe care le găsești în text), el aparține lumii tale unice, și nu unei presupuse lumi a autorului, dar în același timp trebuie
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
o lume, mai mult sau mai puțin. Iar această lume ți-o imaginezi de obicei atunci când citești: când autorul îți spune că în colțul camerei se află un scaun, tu ai și vizualizat scaunul din colț; chiar dacă știi că acel scaun are spătarul înalt și este de culoare maro (singurele informații pe care le găsești în text), el aparține lumii tale unice, și nu unei presupuse lumi a autorului, dar în același timp trebuie să-i mulțumești acestuia pentru că, dacă nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
în text), el aparține lumii tale unice, și nu unei presupuse lumi a autorului, dar în același timp trebuie să-i mulțumești acestuia pentru că, dacă nu ai fi citit în romanul său faptul că în colțul camerei se află un scaun maro cu spătarul înalt, nici nu te-ai fi gândit la un asemenea lucru și poate că în alt context ți s ar fi părut chiar stupid ca tu să te gândești la un simplu scaun. În același mod în
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
camerei se află un scaun maro cu spătarul înalt, nici nu te-ai fi gândit la un asemenea lucru și poate că în alt context ți s ar fi părut chiar stupid ca tu să te gândești la un simplu scaun. În același mod în care ți-ai imaginat scaunul din colț, începi să simți prezența unui personaj și a fumului de țigară pe care presupui că o fumează. Să fie un bărbat sau o femeie? Aici nu am cum să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nici nu te-ai fi gândit la un asemenea lucru și poate că în alt context ți s ar fi părut chiar stupid ca tu să te gândești la un simplu scaun. În același mod în care ți-ai imaginat scaunul din colț, începi să simți prezența unui personaj și a fumului de țigară pe care presupui că o fumează. Să fie un bărbat sau o femeie? Aici nu am cum să te ajut. Dar ca să păstrăm tradiția vei hotărî că
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
O permanentă grijă (și problemă) constă În cerința permanentă de a se armoniza raporturile dintre autoritatea civilă (a Statului) și autoritatea eclezială. Filosoful se referă mai ales la raporturile dintre Statul italian și Biserica Catolică (Cetatea Vatican), Concordatul dintre Sfântul Scaun și Statul italian - Acordurile de la Latran etc. Concluzia acestui studiu foarte important asupra raporturilor, diverse și complexe, dintre Stat și Drept relevă cu profunzime: „Statul este centrul și subiectul ordinii juridice; dar această expresie trebuie să fie dezvoltată și limpezită
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
atunci când vorbesc cu tine, nu ți se uită în ochi. Aceștia ascund ceva, sunt indivizi perverși, periculoși, așa să știi! În momentele următoare, Ina adormi. Olga reveni în salon, o înveli pe Ina cu o pătură ușoară și luând un scaun, îl trase mai aproape de patul acesteia, cu intenția să-i vegheze somnul. Dar nu apucă bine să se așeze, că-și aminti de mama Inei care se afla în sala de așteptare și căreia nu se găsise nimeni să-i
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
se aruncă în brațele lui, îl sărută pătimașă și apoi, luându-l de mână, îi sugeră: - Acum, hai să ne bucurăm împreună de cuibul dragostei noastre! Mai întâi, intrară în bucătărie. Totul era ca în paginile renumitei reviste Nekerman: masa, scaunele, dulapurile suspendate, aragazul, frigiderul, vesela și tacâmurile... Fără a comenta, mută de fericire, Olga merse în sufragerie, în camera destinată copiilor, în care tronau pe dulapuri fel de fel de jucării, în baie unde îi luă privirea cada bleu-ciel, chiuveta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
copilul nu era nicăieri. - Unde o fi Mihăiță? îl pierduseră. În scurt timp, privirile lor îl întâlniră tocmai departe de tot, în vârful dealului la capătul viei, unde trona o buturugă mare, care avea în jur capete de bușteni drept scaune. - Uite-l, ne face cu mâna năzgâmbul. Ceea ce voiam să fie o surpriză, el a deconspirat-o mai devreme decât credeam. Hai să mergem la el. - Alex, eu nu pot să urc dealul acesta, mă dor picioarele! Trebuie să fie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
lui pentru Lili. Își aminti că atunci când Lili îi aducea mapa cu corespondență, scăpa ca din greșeală mâna ei mică peste mâna lui, încercând, chipurile, să restabilească ordinea foilor care se răvășiseră pe birou. În una din zile, trecuse în spatele scaunului, îl îmbrățișase tandru și-l sărutase pătimaș. Ce faci, Lili? o întrebase el. Ceea ce ar face orice fată care s-a îndrăgostit!, spusese ea cu un aer firesc. După ce Alex a făcut câteva vizite în garsoniera fetei, pretextul fiind o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
văd în starea aceasta, dar sunt convinsă că în scurt timp te vei simți mai bine. - Când doctorii îți țin zilele cu morfină, cu doze mărite de la zi la zi, ce poți să mai aștepți!? Deodată Ina se ridică de pe scaun, arătându-se plină de neliniște: - Draga mea, te rog să mă scuzi, aș mai sta cu tine, dar mă așteaptă soțul meu în mașină și, oricât de răbdător ar fi, sunt sigură că a măsurat minutele pe ceasornic, presat fiind
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
fericiți! Ina, care se grăbise cu câteva minute să părăsească rezerva aceasta, în care infernul zidise parcă și în pereți o sumedenie de dureri, fusese nevoită să asculte încă una, poate cea mai cumplită dintre toate. Își reluă locul pe scaun și sprijinindu-și capul în mâini începu să plângă în hohote. De parcă nu ar fi auzit-o, Olga continuă: - Soțul meu, cum ți-am spus în treacăt, mi-a făcut viața un iad pe acest pământ. Și acum, boala aceasta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
da, Radira! Și după o pauză: Nu, nu, Radira, sigur nu Radira, ci Rafira... sau cam așa ceva. Era din șatra unuia de-i zicea Iorgu și nu mai știu cum. Se pare că acesta era bulibașa... Ina se ridică de pe scaun și porni spre ușă. Din cadrul ușii mai putu să spună: - Dumnezeu să te aibă în paza lui! EL, care e dincolo de noi, EL, care se află dincolo de bine și de rău, știe ce și cât se cuvine să dea și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
și plantez arpagica asta. Pentru doar câte una, mă; și nici măcar nu o plătești tu, pe a ta, că, fac eu cinste. Așa, mai merge. și a mers. A mers până pe după miezul nopțiii. Până când barmanul a întors, pe mese, scaunele, cu picioarele în sus. Tot atunci, și Irimie cu Plasture, și le-au luat, pe ale lor, mai grele decât la intrare, și s-au dus acasă. În dimineața următoare s-a auzit, la poarta celui cu arpagica: gata, mă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
magazine, noi-nouțe, iar altele, ți le vei reface, pe parcurs. Ei, gata, pa! Că o să ne cam prindă noaptea pe drum. După plecarea curățitorilor, domnul expulzat a vrut să măture, dar, toate măturile și măturicile, luaseră calea containelelor gunoiere. Câteva scaune, taburete și schimburile pregătite pentru a fi duse la curățătorie, de asemenea. Săpuniera, de la baie; solnița din debara, cu sare cu tot, la fel. Dinspăruseră. Pijamalele? Nici urmă de ele! Niște îmbrăcăminte, niște încălțăminte, niște cămăși, niște, ce, niște, că
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
revină singur, a zis unul dintre angajați. Lasă-l, că s-o trezi, el, singur. Hai, că noi trebuie să ne ducem acasă. L-au lăsat și s-au dus. Badea Gherasim, simțind mai multă liniște, s-a mutat, de pe scaun, sub masă. și, cu fața în jos, dă-i la sforăit și la horcăit. Paznicii de noapte au vrut și ei să-l scoale, și să-l trimită acasă. Mai cu seamă că teancurile de bani erau pe măsuță. N-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
unul, că nu știu ceți facem. Doar nu-s stricat la cap, zise el din mers. și se duse în casă. De acolo, înnarmat, rapid, cu caseta, și cu pistolul mitralieră, pe care permanent îl avea la îndemână, trăncănind niște scaune, reveni. Când a intrat în vestibul, i-a găsit, pe tâlhari, în picioare. A descărcat rapid, pistolul mitralieră, în grămadă. I-a doborât pe toți. Aruncând caseta către dânșii, a reîncărcat pistolul, și l-a descărcat la fel de repede, în cei
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
măturat, în câteva secunde, întreaga pregătire pentru fastuoasa nuntă, ce urma a fi acolo. Furtună, vârtejuri, cu mari stropi de ploaie, care loveau cu puterea plumbilor de la un imens și nevăzut bici, distrugând totul, amestecând mese cu veselă, oameni cu scaune și cu tot ce mai era pe acolo. Multe persoane au fost doborâte și învârtejite, într-un fel de nedescris.Valuri stârnite se izbeau de tot ce găseau în cale, amestecând nuntașii cu mese,veselă, scaune, bucăți cu alte bucăți
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]