4,646 matches
-
o fotografie a cortexului. Patricia Hardie nu-i răspunse o vreme. ― Dumnezeule ― reluă ea ― poate că au dreptate să se teamă de tine. Dar se întrerupse brusc. ― Ssst, vine cineva. Gosseyn auzise și el sunetul cristalin al clopoțelului de la intrare. Schiță un gest rapid cu capul către fereastră, dar fata îi șopti în grabă: ― Nu, nu pleca încă. Încuie ușa după ce ies eu și nu fugi decât dacă vin să percheziționeze. Îi auzi pașii îndepărtându-se. Când reveniră, erau întovărășiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
bărbați se apropie de masă și-i desfăcu pachetul cu senvișuri. Acestea se răsturnară într-un amestec dezordonat de alb și brun; două căzură pe podea cu un zgomot ușor, de felii de pâine prăjită. Tipul nu zise nimic, dar schiță un zâmbet privind senvișurile. Avea vreo 80 de ani, era solid, cu o înfățișare îngrijită. Se apropie de Gosseyn. ― Aveai de gând s-o-ntinzi, așa-i? Vorba lui avea un ușor accent străin. Surâse din nou.! Îl plesni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
urmă suavă. Probabil ca urmare a vizitei Patriciei. Fata asta ar trebui să fie mai atentă la asemenea detalii. Fără a lăsa să i se ghicească ceva pe chip, îl înfruntă cu privirea pe vlăjgan. ― Ce vrei? Thorson nici măcar nu schiță vreun pas să intre în cameră și nici nu închise ușa. Îl scruta numai din ochi, cu o mină meditativă. ― Am vrut numai să te văd... ― zise el. Să te privesc, nimic altceva. Ridică din umeri: ― Asta-i tot. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
raționăm cu adevărat ca ființe umane. A.K. John Prescott ― agent galactic? asta, se putea admite. Bărbatul întins pe divan, îi privea. Părul său blond părea ciudat de alburiu sub lumina puternică. În ciuda călușului care îi umfla obrajii colțurile gurii schițau un slab surâs: Gosseyn zise cu dezgust: ― E de-a dreptul infect. Tipul ăsta a lăsat să-i fie asasinată nevasta în cadrul unui incident dintr-o înscenare menită să mă convingă de buna lui credință. Ce mi-a dat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
tot era mai bine; Dar nu, era Thorson. Giganticul dominator, cu ochi verzi, cu trăsăturile puternice ale chipului parcă cioplit ca în piatră, cu nasul acvilin ce-l făcea să semene cu un vultur cuceritor; buzele sale abia dacă puteau schița un surâs, iar nările îi palpitau vizibil în ritmul respirației. Cu o mișcare ușoară din cap îi indică lui Gosseyn un fotoliu. El, personal, nu se așeză. Întrebă cu un aer interesat: ― Te-ai rănit cumva în cădere? Gosseyn ocoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
care își amintea că le lăsase când plecase. Lada în care fusese transportat distorsorul se afișa într-unul din colțurile livingului. Adresa Institutului de Semantică, unde Mașina jocurilor intenționa să-l expedieze, apărea enormă pe latura întoarsă spre cameră. Gosseyn schiță un gest, însuflețit de o intuiție spontană. "De ce nu acolo?" O întreagă armată blindată se puse în mișcare pe străzile orașului ce fusese al Mașinii. Pe care patrulau escadrile de roboplane. În apropierea acestora planau staționar câteva nave spațiale, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ajuns oare să forțez un foarte grav rănit să rămână în viață și să se chinuie, numai ca să-l pot interoga?" Lupta din sufletul lui, deși îl afectă, se încheie cu hotărârea sălbatică de a proceda exact așa. Astfel că schiță o mișcare negativă din cap când Lavoisseur întinse mâna să ia arma. Bătrânul îi aruncă o privire pătrunzătoare. ― Vrei informații, nu-i așa?' ― mormăi el. Și râse ușor, cu un râs ciudat, amuzat. ― Bine, ce vrei să știi? ― Despre corpurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
la ei, uită-te la Constantinescu și la Petru și la javra asta“, Iason își sublinie ultimele cuvinte cu un bocanc bine țintit în pântecul suplu al Zenobiei, eu și Petru am oftat, simțind parcă noi înșine lovitura, domnul Sima schiță un gest de indignare altminteri destul de reținut, doar Dragoș zâmbi, acum nepăsător, „cum să nu râd de ăștia, uită-te numai la ei !“ - și poc ! îi mai trase o lovitură de bocanc Zenobiei - „te apucă râsul numai când îi vezi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu admiterile a uitat probabil să... Se opri din nou, părând să realizeze cât de puțin, probabil era ca ofițerul de la admitere să fi uitat una ca asta. Ochii i se bulbucară. Falca i se desprinse nițel. Mâna sa grasă schiță un gest iute spre suflorul de la șold. Gosseyn lovi, o dată, în falcă, îl prinse pe om în brațe și-l purtă, leșinat, până la o canapea. Îl scotoci rapid, dar nu găsi decât suflorul în teacă. Se îndreptă și se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Iarăși Crang! Eldred Crang, care știa cum să se cultive creier ele secunde, care transmitea mesajele acestuia înainte de moartea acestui vechi înveliș al lui Gosseyn - problema lui Crang revenea în prim plan, mai complexă ca oricând. Pe scurt, cu obiectivitate, schiță cazul lui Crang în fața grupului. Când termină, doctorul Kair clătina din cap. - Crang a venit să-l examinez, cu puțin timp înainte de a pleca de pe Venus. Se întreba dacă tensiunea pe care o suportă în permanență nu-l afecta cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
De altfel, în arondismentele 1, 6, 7 și 8 nici nu exista un candidat al extremei stîngi, ceea ce nu este deloc surprinzător. Au fost oare cartierele din est ocolite de îmburghezirea capitalei? Acest lucru este parțial adevărat, căci locuințele sociale schițează același arc de cerc ca voturile în favoarea stîngii și extremei stîngi. Această omologie exprimă mai cu seamă prezența continuă a unei populații modeste în locuințele cu chirie mică din aceste cartiere periferice, foste muncitorești și industriale. Asta nu a împiedicat
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
este un fenomen nemaiîntâlnit. ― Dar el spune adevărul. Patricia Hardie își coborî picioarele pe covor și-și scoase țigara din gură. Atitudinea ei părea foarte pozitivă. ― Detectorul hotelului a afirmat că el nu-și cunoaște propria identitate. Brațul de plastic schiță un gest protector în direcția ei. În vocea gravă se ghicea o nuanță îngăduitoare: ― Fetița mea, nu punem la îndoială ce-a afirmat. Dar totodată, nu pot trece cu vederea faptul că mașinile sunt coruptibile. Eminentul domn Crang și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
o fotografie a cortexului. Patricia Hardie nu-i răspunse o vreme. ― Dumnezeule ― reluă ea ― poate că au dreptate să se teamă de tine. Dar se întrerupse brusc. ― Ssst, vine cineva. Gosseyn auzise și el sunetul cristalin al clopoțelului de la intrare. Schiță un gest rapid cu capul către fereastră, dar fata îi șopti în grabă: ― Nu, nu pleca încă. Încuie ușa după ce ies eu și nu fugi decât dacă vin să percheziționeze. Îi auzi pașii îndepărtându-se. Când reveniră, erau întovărășiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
bărbați se apropie de masă și-i desfăcu pachetul cu senvișuri. Acestea se răsturnară într-un amestec dezordonat de alb și brun; două căzură pe podea cu un zgomot ușor, de felii de pâine prăjită. Tipul nu zise nimic, dar schiță un zâmbet privind senvișurile. Avea vreo 80 de ani, era solid, cu o înfățișare îngrijită. Se apropie de Gosseyn. ― Aveai de gând s-o-ntinzi, așa-i? Vorba lui avea un ușor accent străin. Surâse din nou.! Îl plesni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
urmă suavă. Probabil ca urmare a vizitei Patriciei. Fata asta ar trebui să fie mai atentă la asemenea detalii. Fără a lăsa să i se ghicească ceva pe chip, îl înfruntă cu privirea pe vlăjgan. ― Ce vrei? Thorson nici măcar nu schiță vreun pas să intre în cameră și nici nu închise ușa. Îl scruta numai din ochi, cu o mină meditativă. ― Am vrut numai să te văd... ― zise el. Să te privesc, nimic altceva. Ridică din umeri: ― Asta-i tot. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
raționăm cu adevărat ca ființe umane. A.K. John Prescott ― agent galactic? asta, se putea admite. Bărbatul întins pe divan, îi privea. Părul său blond părea ciudat de alburiu sub lumina puternică. În ciuda călușului care îi umfla obrajii colțurile gurii schițau un slab surâs: Gosseyn zise cu dezgust: ― E de-a dreptul infect. Tipul ăsta a lăsat să-i fie asasinată nevasta în cadrul unui incident dintr-o înscenare menită să mă convingă de buna lui credință. Ce mi-a dat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
tot era mai bine; Dar nu, era Thorson. Giganticul dominator, cu ochi verzi, cu trăsăturile puternice ale chipului parcă cioplit ca în piatră, cu nasul acvilin ce-l făcea să semene cu un vultur cuceritor; buzele sale abia dacă puteau schița un surâs, iar nările îi palpitau vizibil în ritmul respirației. Cu o mișcare ușoară din cap îi indică lui Gosseyn un fotoliu. El, personal, nu se așeză. Întrebă cu un aer interesat: ― Te-ai rănit cumva în cădere? Gosseyn ocoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
care își amintea că le lăsase când plecase. Lada în care fusese transportat distorsorul se afișa într-unul din colțurile livingului. Adresa Institutului de Semantică, unde Mașina jocurilor intenționa să-l expedieze, apărea enormă pe latura întoarsă spre cameră. Gosseyn schiță un gest, însuflețit de o intuiție spontană. "De ce nu acolo?" O întreagă armată blindată se puse în mișcare pe străzile orașului ce fusese al Mașinii. Pe care patrulau escadrile de roboplane. În apropierea acestora planau staționar câteva nave spațiale, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ajuns oare să forțez un foarte grav rănit să rămână în viață și să se chinuie, numai ca să-l pot interoga?" Lupta din sufletul lui, deși îl afectă, se încheie cu hotărârea sălbatică de a proceda exact așa. Astfel că schiță o mișcare negativă din cap când Lavoisseur întinse mâna să ia arma. Bătrânul îi aruncă o privire pătrunzătoare. ― Vrei informații, nu-i așa?' ― mormăi el. Și râse ușor, cu un râs ciudat, amuzat. ― Bine, ce vrei să știi? ― Despre corpurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
căzut spre bărbie, și puse de la el, îndărătul ei, un obraz de paznic cu mustață falnică. Pe amantul femeii, doctorul Bastaki - tată de copii -, și pe unul din avocații apărării, domnul Horia Rosetti, n-a mai avut timp să-i schițeze, deși în clișeu se întrezăreau, însă pe domnișoara Gorjan o desenase și înainte, figura ei de mironosiță mai apăruse în ziar. Marwan s-a supărat și a plecat închizând foarte apăsat ușa. Dar foarte apăsat. Așa că acum cei doi redactori
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
negru profund, care cobora în albastru. La un moment dat, o albină sau poate o viespe îi roi în jurul urechilor și i se proiectă drept în ochi, ca un vârf de săgeată. Omar însuși sări ca ars, dar calul abia schiță un freamăt al nărilor. Lăsă zburătoarea să îi alunece pe luciul pupilei, ca pe o pieliță de măslină, ca și cum era mort. Aștepta încordat și insecta prinse curaj, îi trecu spre buza de sus, care îi păru netedă, ademenitoare. Omar strânse
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de la Florence și Șerbănică. Iar bieții de ei vor relata cât de greu le-a fost să te smulgă din leșin. Ai făcut foarte bine că ți-ai revenit târziu. Degeaba, degeaba, draga mea! Nici aici nu te poate prinde. Schiță câteva piruete apoi începu să se învîrtească din ce în ce mai repede și se lăsă să cadă pe pat. Părul i se zbârlise iar ochii îi străluceau plini de tinerețe. Își duse mâna la inimă și la obrajii înfierbîntați. ― Ce nebună mică ești
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o bucățică de cămară violat, curățenia WC-ului, eternele suspiciuni privind consumul de electricitate ― și încă altele, o mie, declanșând adevărate războaie în care protagoniștii se apără, atacă, se detestă, cu energie inepuizabilă. Plimbîndu-și privirea de la unul la celălalt, maiorul schiță rubrici provizorii: un pensionar, o doamnă bătrână, o văduvă în vârstă care știe să zâmbească... Aveau să fie completate ulterior, revizuite, pentru un timp, chiar uitate. Reprezentau însă un start, iar uneori e util să știi de unde ai plecat. Pentru
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
umerilor. Toată fața îi tremura. ― Iată în sfârșit un sfat plin de bun-simț, observă Grigore Popa. ― Așa?! Va să zică așa?! Ei bine, v-o fac eu! Isprăvim noi și comedia asta! Chem Miliția! Se repezi spre telefon și ridică receptorul. Matei schiță un gest s-o oprească. Melania Lupu duse degetul la buze șoptind: ― Lăsați-o. ― Ai căpiat?! Nebuna e în stare să toarne tot. Grigore Popa se ridică din fotoliu. Îngăimă: ― Apasă pe furcă, pentru numele lui Dumnezeu! Bătrâna respiră adînc
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
e bolnavă așa cum pretindea bătrâna. ― De acord. Dar tot ea pretindea că a plecat azi de dimineață la serviciu. Puse mâna pe clanță precizînd: Casa are o singură ieșire. Azimioară se bâlbâi tulburat: ― Credeți că... ― Nu cred. Mi-e teamă! Schiță un salut vag și părăsi biroul. * Doru Matei rupea bucăți mari de pâine și băga în gură câte două-trei felii de salam luate direct din hârtie. Nu avea răbdare să le curețe, înghițea totul cu un fel de disperare lacomă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]