4,267 matches
-
să înțelegem relatările pascale. Acum trebuie să ne îndreptăm atenția asupra acestor povestiri și, în special, asupra celor patru trăsături stranii care le definesc și care, în mod repetat, trec neobservate. Prima. Dacă citim relatările pascale, observăm absența ciudată a Scripturilor, spre deosebire de povestirea ultimelor zile din viața lui Isus - arestarea, judecarea și răstignirea - unde, peste tot, găsim ecouri, citări și aluzii din Vechiul Testament. Psalmii, Isaia, Daniel, Zaharia și alte cărți au asigurat materialul care, apoi, a fost împletit în structura povestirii
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
apoi, a fost împletit în structura povestirii. Întorcând pagina către relatările pascale, ce s-a întâmplat cu toate aluziile și ecourile scripturale? Pur și simplu lipsesc. Ioan afirmă că cei doi ucenici care au mers la mormânt „nu știau încă Scriptura, că el trebuie să învie din morți”, dar nu spune despre care Scriptură este vorba. În Luca, Isus le explică Scripturile celor doi pe drumul spre Emaus, dar nici în această povestire nu se citează sau se menționează vreuna dintre
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
scripturale? Pur și simplu lipsesc. Ioan afirmă că cei doi ucenici care au mers la mormânt „nu știau încă Scriptura, că el trebuie să învie din morți”, dar nu spune despre care Scriptură este vorba. În Luca, Isus le explică Scripturile celor doi pe drumul spre Emaus, dar nici în această povestire nu se citează sau se menționează vreuna dintre ele. E un fapt neobișnuit deoarece, începând cu Paul (cf. 1Cor 15), putem observa o foarte sofisticată hermeneutică a câtorva texte
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
deși scrise mai târziu, de fapt le reflectă pe cele scrise cel mai degrabă, adică istorisirile înainte ca martorii oculari să fi reflectat asupra lor, înainte ca lumea să înceapă să se întrebe dacă aceste evenimente stranii împlinesc sau nu Scripturile. Erau probabil prea nerăbdători să le spună prietenilor, apropiaților și familiilor lor lucrurile extraordinare pe care ei abia le-au văzut și auzit. De aceea consider aceasta drept o dovadă care demonstrează că povestirile, deși puse în scris târziu, reflectă
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
al doilea rând, în mod gradual, a dobândit o nouă conștiință spirituală, o nouă convingere că ceea ce Isus a început nu s-a terminat. În a treia fază, pornind de la noua experiență religioasă, în mod progresiv, a început să cerceteze Scripturile. După aceea (și doar după aceea), în a patra etapă, a început să utilizeze limbajul învierii cu scopul de a-și sistematiza experiența. În final, spre sfârșitul primului secol, unii au început să inventeze povestiri despre o înviere concretă, pe
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
prăjit, pregătea micul dejun pe malul mării, putea fi atins și așa mai departe. Problema e că această succesiune de faze propusă e foarte ciudată, chiar și în termeni iudaici. Dacă primii creștini ar fi parcurs această cale, căutând în Scripturi și inventând povestiri pe baza sa, ne-am fi așteptat ca ei să preconizeze că Isus va învia strălucind ca o stea, în definitiv, conform cu ceea ce spune textul bine cunoscut din Dan 12 despre poporul care învie din morți. Creștinii
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
și-l acuză pe trezorierul bisericii că a fugit cu banii, oare i-am cere explicația: „Te referi în sens metaforic?”. Mai degrabă am vrea să știm dacă într-adevăr a fugit cu banii sau nu. Când învățăm să citim Scriptura e foarte important de știut, că atunci când ne aflăm în fața unei parabole, trebuie să o tratăm ca o parabolă. „Adevărul” parabolei Fiului risipitor nu depinde de capacitatea noastră de a dovedi că povestea s-a întâmplat în realitate. Tot când
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
de știut, că atunci când ne aflăm în fața unei parabole, trebuie să o tratăm ca o parabolă. „Adevărul” parabolei Fiului risipitor nu depinde de capacitatea noastră de a dovedi că povestea s-a întâmplat în realitate. Tot când învățăm să citim Scripturile este la fel de important să înțelegem că atunci când scriitorii doresc să povestească un eveniment întâmplat în realitate, noi să nu tratăm relatarea lor ca o parabolă. „Adevărul” relatării răstignirii ar fi total subminat dacă s-ar putea dovedi că Isus a
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
și-au amintit și ele "Marea Plecare" și scena din gineceu. Și atunci au început să râdă și mai isteric, tăvălindu-se pe covor, jucând puțin teatru, încercînd să pară lubrice, iar Vera i-a strigat: "Siddharta! s-au împlinit scripturile. Acum e momentul să lași totul și s-o pornești spre Himalaya!"... Elefterescu rămăsese în picioare, tot atât de palid, ca o statuie, doar buzele îi tremurau. Și apoi Elvira, care era lângă el la masă, destul de amețită și ea, a început
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
neobabilonian. c) Numele celorlalte patru etnii: „hevei”, „ferezei”, „gherghesei” și „iebusei”, din care ultimele două au legătură cu orașele-stat Sihem și respectiv Ierusalim, sunt atestate doar în Biblie, astfel că nu cunoaște aproape nimic despre ele cu excepția celor notate de Scripturi. d) Comparativ cu alte populații, precum „refaimii”, nu este clar dacă se referă la popoare care au existat realmente sau sunt denumiri legendare sau chiar mitice. e) Unicul popor despre care știm ceva datorită textelor biblice sunt „filistenii”, descendenți ai
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
în Mișna, ce este prima parte a Talmudului, și mai târziu în tratatele talmudice și în comentariile la textele biblice. Probabil la această tradiție orală se referea Isus (Mt 15,5-9) când îi critica pentru că prin tradițiilor lor au anulat Scriptura. Tocmai datorită rigorismului moral împreună cu deschiderea mare pe plan practic, fariseii erau urmați de o bună parte a poporului astfel că, după dispariția saduceilor ca urmare a evenimentelor catastrofale din 70 și 134 d.C., ei au devenit călăuzele sale spirituale
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
credință al Torei, pietatea și practica grupului, componente pe care, dacă nu s-ar fi optat pentru interpretarea din ce în ce mai rigoristă a preceptelor, le-ar fi avut în comun cu ebraismul din toate timpurile. „Maestrul” este considerat interpretul prin excelență al Scripturilor; lecturile biblice sunt comentate în așa fel încât să ateste conformitatea experiențelor grupului cu ceea ce vesteau textele antice, metodă urmată de altfel și în unele scrieri neotestamentare. Când textul antic nu se presta în întregime acestor operații, putea fi modificat
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
răsculați. Oricum ar fi, după această perioadă se pierde orice urmă a comunității, deși unii savanți susțin că principalele trăsături ale credinței și practicilor lor au continuat în grupul schismatic al caraiților, care resping tradiția farisaico-rabinică și se conformează doar Scripturilor. În concluzie, merită să semnalăm o polemică apărută recent: reproșul adresat celor care îngrijesc (conform acuzei, autonumiți îngrijitori) publicarea textelor de la Qumram că aceasta este prea lentă și că munca aceasta este atribuită exclusivist, împiedicându-i pe alți cercetători să
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
un adevărat raport dialogic, în care dialogul să fie viu și sincer. Dumnezeu continuă să vorbească oamenilor, deoarece cuvântul Său „este interpersonal și dialogic: merge de la persoană la persoană, interpelează și așteaptă răspuns, prin natura sa tinde la dialog”. Sfânta Scriptură dă mărturie și în contemporaneitate despre acest dialog. Revelația se actualizează în viața omului în momentul în care acesta, prin însăși calitatea de destinatar, se implică și primește darul ce i se oferă. El e capabil a o înțelege la fel de
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
îl ajută să răspundă invitației lui Dumnezeu. Răspunzând pozitiv lui Dumnezeu, omul practică cele trei virtuți teologale, pentru că el crede, el iubește și el speră. Apoi, se inserează într-o practică de participare la viața sacramentală și la meditarea Sfintei Scripturi și menține un raport dialogic intim cu Dumnezeu prin rugăciune. Prin aceasta, omul afirmă existența Creatorului și a Mântuitorului său, Ființă vie, implicată activ în procesul de creștere și maturizare a vieții sale. Menirea sa este să îl recunoască pe
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
accesibil. Pentru a fi într-o relație cu Dumnezeu, este necesar a fi conștient mai întâi de prezența Sa. Prezența divinului poate fi recunoscută în mai multe feluri. Ea poate fi găsită în sfințenia din inimile oamenilor, în paginile Sfintei Scripturi, în trăirea unei vieți sacramentale sau în rugăciune. Deși există toate aceste posibilități, din punct de vedere teologic, se recunoaște doar o singură prezență a lui Dumnezeu. Ea acționează asupra oamenilor în mod dinamic, sub forma harului, și vrea să
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
va comunica implicând la rândul său, întreaga sa ființă. Chemat la o relație concretă, intimă, profundă cu însuși Dumnezeu, omul se privește în acest Cuvânt cu toată viața sa. Va încerca să își conformeze existența, stilul, conștiința după modelul Sfintelor Scripturi. Aceasta îl va face ca, prin dialog cu Dumnezeu, în baza Sfintelor Scripturi, să reușească să se înțeleagă mai profund pe sine și să descopere un răspuns adevărat la întrebările adânci ale ființei sale. Cuvântul Domnului conține în sine o
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
concretă, intimă, profundă cu însuși Dumnezeu, omul se privește în acest Cuvânt cu toată viața sa. Va încerca să își conformeze existența, stilul, conștiința după modelul Sfintelor Scripturi. Aceasta îl va face ca, prin dialog cu Dumnezeu, în baza Sfintelor Scripturi, să reușească să se înțeleagă mai profund pe sine și să descopere un răspuns adevărat la întrebările adânci ale ființei sale. Cuvântul Domnului conține în sine o schemă internă, care se desfășoară coerent astfel: orice cuvânt al lui Dumnezeu este
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
ascultare a credinței, căci, prin credință, el se oferă și se abandonează în mâinile lui Dumnezeu. Altfel, inițiativa divină de dialog nu își găsește împlinirea și va aștepta momentul în care omul se va decide să răspundă pozitiv acesteia. Sfânta Scriptura îl inspiră pe om în raportul său dialogic cu Dumnezeu. Rugăciunea și cererea pot fi formulate prin apelul la același cuvânt al lui Dumnezeu. Omul va vorbi cu Dumnezeu folosindu-se de însuși cuvântul Său, iar dialogul va fi realizat
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
mod lăudabil, cu aprobarea și prin grija Păstorilor Bisericii”. Iar pentru a concretiza acest aspect, Biserica propune practici și sugestii relevante: celebrări ale cuvântului lui Dumnezeu, momente de reculegere, proclamări solemne ale cuvântului lui Dumnezeu, rugăciuni și cântece inspirate din Scriptură, cateheze, lectio divina, etc. Toate aceste momente hrănesc un dialog profund între om și Dumnezeu și îl conduc pe om pe drumul mântuirii sale. Există și o „sacramentalitate” a cuvântului lui Dumnezeu, pentru că, atunci când este proclamat, Cristos însuși este prezent
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
la convertire, la post, pomană, rugăciune, la rit și la iertare, dar și la viața nouă, la jertfa lui Cristos precum și la lucrarea Duhului Sfânt. Acestea se găsesc în mod specific și progresiv organizate în cele două părți ale Sfintei Scripturi, în Vechiul și în Noul Testament. 1.1 Vechiul Testament Chiar de la începutul Vechiului Testament, imediat după crearea omului, păcatul intră în istorie. Este prezentat ca o neascultare a omului de Dumnezeu, o încălcare a voinței sale (cf. Gen 3,17). Aceasta
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
această deschidere continuă prin intermediul Bisericii și, implicit, prin intermediul slujitorilor săi dar și al altor mijloace propuse de ea. Motivația dialogului constă în revelația lui Dumnezeu. Prin urmare, omul se privește pe sine și își observă păcatul doar în lumina Sfintei Scripturi și nu prin prisma unui simplu simț psihologic de vinovăție, mărturisirea fiind o exprimare ulterioară a credinței sale. El își mărturisește păcatele datorită convingerii de a nu fi corespuns mesajului Sfintei Scripturi, dar și a credinței că i se va
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
și își observă păcatul doar în lumina Sfintei Scripturi și nu prin prisma unui simplu simț psihologic de vinovăție, mărturisirea fiind o exprimare ulterioară a credinței sale. El își mărturisește păcatele datorită convingerii de a nu fi corespuns mesajului Sfintei Scripturi, dar și a credinței că i se va oferi iertarea. Pe baza acestei relații logice, s-a considerat motivată introducerea cuvântului lui Dumnezeu în celebrarea sacramentului pentru că „prin cuvântul său, Dumnezeu cheamă la penitență și conduce la adevărata convertire”. Aceasta
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
comori ale credinței față de care simte o prețuire constantă, pentru că acestea îi hrănesc viața lăuntrică și drumul spre mântuire, chiar în afara operei penitențiale pe care o împlinește. Va continua relația sa cu Dumnezeu prin rugăciune, prin lectura și meditarea Sfintei Scripturi, prin Euharistie și chiar prin direcțiune spirituală sau spovada devoțională. Acestea sunt și momente constante, ordinare, de promovare a procesului dialogic cu Dumnezeu. Omul trăiește o devenire continuă, pentru că nevoia de împăcare este o dimensiune constantă a existenței sale, dimensiune
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
care o face înaintea confesorului, ci o va formula ajutat de propria conștiință într-un raport sincer cu cuvântul lui Dumnezeu. În vederea unei cercetări corecte a cugetului, este util ca penitentul să acorde timp suficient rugăciunii, reflecției și meditației Sfintei Scripturi, chiar înainte de celebrarea sacramentală, pentru ca, astfel, să își privească viața în mod constant în raport cu mesajul predicat de Cristos. 3.1.3 Mărturisirea păcatelor și acceptarea pocăinței După parcurgerea ritului introductiv și după citirea cuvântului lui Dumnezeu, penitentul se întoarce cu
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]