4,690 matches
-
Unde suntem?“ el doar își apăsă degetul peste buze, iar după un timp îi șopti: „Tu rămâi aici, mă întorc“. Nu mai știe cât așteptase. Cerul se învinețise și, pentru că era vară, stelele apăruseră înainte să se întunece. Parcă se scufundase într-un cristal, așa se simțea așezat pe pavelele albastru cu alb ale serei aceleia în care dervișii se grupaseră ca un stol de cocori, în unghi, apoi rotunjiseră cercul lor ritual, ca un soare lăsat pe prundul din albia
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ar fi vrut să îi spună de-atâtea chestii care i se întâmplau numai lui: cum trecea în tablou cu pisica trufașă și veneau înapoi. Cum i se încețoșau ochii, din când în când, dar, mai ales, cum i se scufunda inima, fiindcă nu avea nicio siguranță în privința ei sau a lor. El era trăpașul care o purta, precum Zet, cumințit sub șa, ori ea era iapa năbădăioasă, așa cum voia să o creadă Godun, iar el îi pusese căpăstrul? Erau zile
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
După ce trece, când fiorul se stinge și se simt ca lăsate în frig. Chiar asta simțea: o răcoare, tremurând ca un cârcel într-un mușchi, în inima ei vizitată de atâtea emoții tari. Erau și beție, și spaimă, o plăcere scufundată în leșin, precum o comoară îngropată. Prin birouri începuse să se vorbească despre ea și Leclerc. După o lună și jumătate în care stătuseră pe insula Kish, oficial fiecare cu altă treabă, câțiva se-ntrebau dacă va fi nuntă. „Nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
deschis aripile dențelepciune Și te-ai pornit spre stele încrezător, Ai mugurul creației în minte și-o flacără ce arde în adânc! Lumea oceanul de culori ți-așează la picioare, Și mii de vise tu pe pânză-așterni, Te redescoperi, te scufunzi în tine, Iubești, trăiești, vibrezi cu viața toată, Ești o lumină vie, o minune, Tu ești un creator! Cu lumină și iubire pentru voi, Alexandra Lupu
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
îi stăteau în cale, ci calcă peste trupurile lor de parcă ar fi fost doar niște nori de gaze. Pereții cedau în fața masivității lui, dar operațiunea trebuia efectuată cu multă prudență, Ar fi fost la fel de ușor, chiar prea ușor, să se scufunde prin pardoseală și să intre în pămînt. Experiențele de laborator ale inventatorului și ale asistenților acestuia produseseră o asemenea victimă și nu era de dorit repetarea situației. Pentru a evita calamitatea, personalul de cercetare stabili ca spațiul nou să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
de punte dintre universuri. El este cel care aduce la lumină sunetele și umbrele continentului pierdut, după cum tot el este acela care reunește familia stranie și multirasială a tatălui său. Pe măsură ce se consumă această viață extraordinară, Tristan este din ce în ce mai mult scufundat în marea de mituri celtice. Simbolic, acestei lumi celtice îi aparține, cel puțin onomas tic, și sora sa vitregă, Morgana. Este ca și cum între insula Avalon și Brazilia caraibiană familia lui Bantam ar țese o linie de comunicare. Odată eliberate, miturile
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
încă o realitate, iar episoadele revoltei de la Shanghai sunt încă departe. Asemenea tânărului Malraux, Corto este europeanul atras irepresibil de profunzimea catifelată și carnivoră a universului nonoccidental. Misiunea încredințată lui Corto de către Lanternele Roșii este doar pretextul de a se scufunda, încă și mai profund, în apele asiatice. Revoluția la care marinarul cu cercel în ureche își aduce tributul său înseamnă trezirea din letargie a unei întregi umanități ce urăște imperiile și Occidentul. Shanghai-Li, fragila conspiratoare ce îl acompa niază
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și temerară a văzduhului o poate înțelege cu adevărat. Războiul nu poate distruge această legătură de solidaritate ce trece dincolo de clișee patriotarde. Africa italiană este cimitirul inimilor sfărâmate. Ca și Fanfulla, ofițerul ros de lepră ce se ascunde în fortul scufundat în deșert, Pietro Bronzi primește misiunea de luptă ca pe o ocazie de a căuta moartea, ca pe expiere. Geniul lui Pratt este vizibil în maniera în care reușește să combine simplitatea narațiunii cu decupajul decadent și cinematografic. Pe câmpul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
se dezvăluie la firul ierbii, solidaritatea dintre inamici descumpănește și lasă în urma ei gustul amar al ambiguității morale. Războiul submarin, atât de implacabil și de invizibil în cruzimea lui, capătă un chip atunci când submersibilul german alege să salveze pe cei scufundați de el. Paradoxul face parte din absurdul războiului - atacați de un avion american, naufragiații englezi sunt puși la adăpost de către locotenentul german, cu prețul vieții sale. Mii de kilometri mai departe, sub soarele Somaliei din care se ivește și Cush
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
doar celor inițiați. Puntea dintre cele două universuri este ținută vie de cea care este o altă Bouche Dorée, nu mai puțin redutabilă și inițiată în arcanele magiei voodoo. Mae Sabina este preoteasa religiei candomblé, a acelei religii care se scufundă în adâncurile Braziliei pentru a conserva visele sclavilor duși din țara lor natală. Mae Sabina citește viitorul și tot ea este păstorul orfic al colectivității angajate într-un război nemilos cu jandarmii oficialității. Prezența lui Mae Sabina anticipează tonalitatea sub
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
uitată în favoarea libertății neîngrădite a vieții sub semnul cerului și al mării. Cormorant îl conduce pe tânărul englez în vâltoarea aventurilor care par desprinse din The treasure island. Rețeta narativă a acestui bildungsroman din Pacific este una familiară - o corabie scufundată cu încărcătura ei de comori, un șir de insule populate de indigeni pașnici sau de vânători de capate, intrigile piraților și căutătorilor de sclavi și, nu în cele din urmă, apariția feminității eliberate de constrângerile pe care puritanismul european i
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Olrik se îndepărta din ce în ce mai mult de închisoarea sa - elicopterul misterios aterizase pe țărmul oceanului, acolo unde din valuri se zăreau luminile discrete ale submarinului ce aștepta. O fantă se deschise, iar Olrik fu primit înlăuntrul ființei de oțel ce se scufundă spre a se avânta către larg. În cabina spre care fusese îndrumat, un om cerceta o hartă nautică. Zărindu-l pe Olrik intrând, se ridică și, cu un zâmbet glacial, îi întinse mâna. — Bine ați venit la bordul navei noastre
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
această întâlnire cu Tatăl, cu Isus Cristos și prin Isus Cristos. 1. Botezul Botezul este prima noastră întâlnire sacramentală cu Isus Cristos. Semnul exterior și vizibil este apa. Celui care se botează i se toarnă apă pe creștet, sau este scufundat în apă. Ce anume semnifică apa? Apa face parte dintre simbolurile originare ale omenirii. Fără apă nu există viață. Ea nu numai că potolește setea, dar totodată purifică și reînsuflețește. Apa a fascinat dintotdeauna omenirea prin faptul că ea poate
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
bălăcească în noroi, dar de ce mă înjura? M-am îndreptat mânios spre el; el s-a dat înapoi și, brusc, râsul s-a transformat în urlet, deoarece Dinu a alunecat de pe pragul de pământ unde se afla și s-a scufundat în noroi până în gât. Beția i-a trecut fulgerător. Îngrozit, a început să răcnească: "Ajutor! Daniel, ajută-mă!", dar eu nu eram atât de beat încît să mă duc să murim împreună. Și s-ar fi înecat poate dacă n-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
răpeau micile plimbări silindu-i să rămână pe coridoare. Atunci se plângeau mai tare de necazurile vieții și tot atunci erau povestite întîmplările cele mai greu de crezut, imaginația încercînd să umple ea golul în care era amenințat să se scufunde azilul. Nu m-am mirat prin urmare că povesteau, privind ploaia aceea bicisnică, despre furtuni aproape legendare; una în care se aprinsese o lumină roșie pe cer, ca o rană uriașă; alta în care tot țărmul se umpluse de fluturi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ne legase într-un fel. Cum se leagă vânătorul de vânat. Și poate nici nu fusesem unul vânător, iar altul vânat. Poate că amândoi eram prinși în cătare de alt vânător. El, mai puțin norocos decât mine, fusese lovit. Se scufundase în mlaștină. Eu mai respiram, în timp ce vânătorul nevăzut se distra, probabil, urmărindu-mă; știa că nu puteam fugi. Începusem să fiu înduioșat de soarta care ne învrăjbise fără să ne cunoaștem, când mi-am adus aminte unde mai văzusem figura
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
subiect atât de tragic, ar fi deplasată. I se părea că totul e clar pentru toți. El a amintit doar că Mathieu Marais, cronicarul, cu ocazia marii ciume din Marsilia, se plânsese că, trăind fără ajutor și speranță, se simțea scufundat în infern. Ei bine! Mathieu Marais era orb! Nicicând mai mult decât astăzi nu simțise părintele Paneloux ajutorul ceresc și speranța creștină, care le erau oferite tuturor. El spera împotriva oricărei speranțe că, în ciuda grozăviei acestor zile și a strigătelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
doarme, chiar dacă noaptea a fost o noapte de trădare. Da, se doarme la ora asta, și asta e liniștitor, deoarece marea dorință a unei inimi neliniștite este să posede la nesfârșit ființa pe care o iubește sau să poată să scufunde aceasta ființă, când timpul despărțirii a venit, într-un somn fără vise, care să nu se sfârșească decât în ziua revederii. La scurtă vreme după predică, au început căldurile. Venea sfârșitul lunii iunie. A doua zi de la ploile întârziate care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
SE MÂHNEȘTE DE PIERDEREA UNUI NASTURE LA PANTALONI. I se întâmpla adesea lui Tarrou să iasă seara cu Cottard. El povestea apoi în carnetele sale cum se pierdeau în mulțimea întunecată din ceasurile amurgului sau ale nopții, umăr lângă umăr, scufundându-se ca într-o masă albă și neagră în care, din loc în loc, o lampă aruncă sclipiri rare, și însoțind turma umană spre plăcerile fierbinți care o apărau împotriva frigului ciumei. Ceea ce Cottard, cu câteva luni mai înainte, căuta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
au părăsit tribunele și au intrat în corturi, târându-și pașii, până și-au reluat cu toții locurile, două cărucioare electrice, dintre cele care se văd în gări, au trecut printre corturi, transportând oale mari. Oamenii întindeau brațele, două polonice se scufundau în două oale și ieșeau de acolo pentru a ateriza în două gamele. Căruciorul pornea din nou. O lua de la capăt la cortul următor. SPUNE TARROU ADMINISTRATORULUI. ― Da, spune acesta cu satisfacție, strângându-le mâna, e științific. Amurgul se lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
lui decât o mască de-acum încolo inertă, de pe care zâmbetul dispăruse. Această formă umană care îi fusese atât de apropiată, străpunsă acum de lovituri de țepușă, arsă de un rău supraomenesc, răsucită de toate vânturile dușmănoase ale cerului, se scufunda sub ochii săi în apele ciumei și el nu putea să facă nimic contra acestui naufragiu. Trebuia, o dată mai mult, să rămână pe țărm cu mâinile goale și inima frântă, fără arme și fără ajutor pe care să le opună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
imaginea de pe ecran. Văzuse ceva cunoscut, fără să-și dea seama ce anume. Se uită la ochii lui Nour, dar nu-i spuseră nimic. Ce văzuse oare? O clipă crezu că și-a dat seama - dar în următoarea totul se scufundă la loc. Avea să mai vadă însă acel lucru - și asta mult mai curând decât și-ar fi închipuit. Capitolul 10 Ramallah, Malul de Est, marți, 4.46 p.m. Mai întâi a fost surprinsă de scurtimea călătoriei. S-a așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o soră minunată. Nu te merit. O să intru pe linkul ăla. Re: Vegas. Putem aranja ca stripperii să vină echipați ca niște jucători de bowling pe iarbă? Era pe cale să intre în Second Life când avu brusc senzația că se scufundă. Telefoanele lor erau ascultate, ei erau filați și, după cât se părea, lucrul ei pe calculatorul lui Shimon Guttman fusese supravegheat. Cineva, undeva, probabil că citea asta chiar acum. Închise laptopul, lăsând camera să se cufunde din nou în întuneric. Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se bucurase de ordine, liniște, unitate și se identificase cu Dumnezeul ei adevărat și Sfânta Treime, apărură valurile schimbării aducând cu sine zile negre. Un vânt rău nu priește nimănui. Anii luminoși ai lui Abelard, Thomas Beckett și Everyman se scufundară în negură. Roata zeiței Fortuna se întoarse împotriva omenirii, sfărâmându-i clavicula, zdrobindu-i țeasta, chircindu-i torsul, străpungându-i pelvisul, îndurerându-i sufletul. Pe cât de sus fusese omenirea, pe atât de jos decăzuse! Cele ce odinioară fuseseră dedicate sufletului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Big girls, they don’t cry-yi-yi. They don’t cry. Big girls, they don’t cry...yi Așteptând să răspundă cineva la sonerie, citi anunțul cu litere șterse, lipit de ușa de cristal. „O vorbă aruncată-n vânt poate să scufunde un vapor.“ Dedesubt era desenată o față, cu un deget lipit de buzele arse de soare. În lungul străzii, erau câțiva oameni care stăteau afară pe verandele din fața caselor, uitându-se la el și la motocicletă. Jaluzelele de pe partea cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]