3,463 matches
-
balcon și n-o să am nici un chef. Ea o să fie inhibată și nici n-o să miște. În jumătate de oră rezolvăm toată treaba. La sfârșit, dacă vrei, o scuip și o bat. - Nu, pentru că de bătut, ați bătut-o. De scuipat însă, vă rog s-o scuipați. Pentru că tot ce-ați primit trebuie întors înapoi. - Bine. Rămânem înțeleși. Mâine dimineață îi încarci într-o valiză toate hainele cu care hotărâți că a trecut pe la mine, i le spălăm și le călcăm
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
chef. Ea o să fie inhibată și nici n-o să miște. În jumătate de oră rezolvăm toată treaba. La sfârșit, dacă vrei, o scuip și o bat. - Nu, pentru că de bătut, ați bătut-o. De scuipat însă, vă rog s-o scuipați. Pentru că tot ce-ați primit trebuie întors înapoi. - Bine. Rămânem înțeleși. Mâine dimineață îi încarci într-o valiză toate hainele cu care hotărâți că a trecut pe la mine, i le spălăm și le călcăm. O să fac un efort să nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Nu, recunoștea fascinat ciclul primar. Nu știm. (Și-și străpungeau, cu unghiile, fosele nazale, parte a zeflemea, parte din imitație.) Habar n-avem. Ce stă la bază? Doru, care rumegase toată dimineața răspunsul, întîi își desăvârșea toaleta de motan, mai scuipa în palmă, își dichisea freza, își pieptăna firele de păr de pe brațe și abia apoi, îndurîndu- se de ei, le răspundea flegmatic: - Natura! Picii nu concepeau. - Și când te plouă și te fulgeră, tot natura? Doru trăgea, c-o expresie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-l stârnea atât în cartier cât și dincolo de frontierele versatile ale cartierului se lățea și se îngroșa zi de zi, ceas de ceas, și-n proporție înmărmuritoare de masă. Oameni de toată mâna, ce înainte poate l-ar fi scuipat cu plăcere, acum își lepădau jalbele, la capătul unor pelerinaje de zeci de kilometri, în dreptul patului său, simțindu-se fericiți să-și știe slovele în coastele unui băiat croit, după toate semnele, să devină ceva însemnat, dacă nu chiar un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mâncam puțin din ea deși mă știi, nu sunt chiar așa mofturos mai mult desertul și niște biscuiți cumpărați de la Magazinul universal din sat. Fasolea era singurul fel pe care îl mâncam cu plăcere. Odată, la început, prietenul meu Țiganul, scuipă o flegmă cu zgomot în porția lui de fasole, o amestecă preocupat și se pune tacticos pe mâncat. Mie mi s-a făcut silă și am ieșit afară să vomit. Cantina avea geamurile larg deschise< era cald, stăteam afară și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Vântul culcase ierburile sălbatice. Frunza măselariței începea să îngălbenească. Gheorghe știa răcoarea asta care-i înfiora pielea și cerul ostenit, stins, cu lungi scame fumurii. Șobolanii ieșiseră din găurile lor și mișunau înfrigurați, tîrîndu-se după urmele sărace ale soațelui. Hoțul scuipa în silă. Erau mari, grași, cenușii ca fierul, cu cozile năpârlite. Alături, pungașii suceau babaroasele. Stăpânul mesteca zarurile în pumnul lui mare și negru și privea întunecat pământul bătătorit cu palmele. - Doi-doi! spuse Oacă și-și trecu mâneca zdrențuită pe sub
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fată mare și o privire ascuțită, ageră. - De zulit, ai mai zulit la viața ta? se amestecă și Oacă, suflîndu-și nasul. -Da. - O fi găinar d-ăia de ciordește corcovițe și le mănâncă fofeaza... aruncă în batjocură Sandu-Mînă-mică și-i scuipă între picioare. Cel tânăr nu-l privi. Gheorghe îl trase deoparte. - Nu-i băga-n seamă, bijboc, fac pe șmecherii, au uitat când au venit în gașcă. Nu știau nici să umble. Paraschiv auzi groapa. Locul era tainic. Cerul de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fum gros se răspândi împrejur. Pungașii se apucaseră iar de barbut. Oacă, cel mai mic, ședea deoparte, că se curățase, și ronțăia semințe. Lângă flăcări, bătătoriră pământul cu palmele, și Bozoncea scoase zarurile. De data aceasta, meșter se dovedi codoșul. Scuipă și-și făcu semnul crucii, că era bisericos. Babaroasele cădeau clănțănind în praf. Hoții priveau cu ochii aprinși norocul. - Șanu-Brăila! spuse unul. - Perechi! mârâi alături Piele. Bozoncea strânse oasele, râse cu toată gura lui frumoasă de i se văzură dinții
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pantalonilor soldățești i se vedea pielea negricioasă. Dogoarea plăcută u făcea somn. Începu să cânte ca să-și sperie lenea: Foaie verde trei spanace, Fă-mă, Doamne, ce moi face, Fă-mă raza stelelor, Deasupra cazărmilor, Ia patagda, patagda, patagda... Mai scuipă două semințe și o luă de jos, cu o voce dulce: Și-o să vorbesc cu colindul Să nu-mi bată mititelul, Să nu-l puie de plantoane, Că e mititel și-adoarme, Să nu-l puie înainte, Că e mic
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
careva. Crescuse și mânzul. Cârlanul bătea cu copita și necheza nărăvaș. Bozoncea ocolea herghelia și clătina capul mulțumit: - Parcă-s armăsari de Vidin, tu-i cerul mă-si! Când au plecat, Gheorghe și-a făcut o cruce mare și-a scuipat în sân. - Baftă și-un preț bun! Haide, uceniciile! a strigat la Paraschiv. Câte doi, câte doi, au luat drumul Oborului. Cu caii, veneau mai în urmă Cocîrță și ai lui. Iepele grele se mișcau alene, vesele, mâncate bine. Târgul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și măselele lor fărâmițau oasele moi, le rodeau până nu mai rămânea o bucățică de carne și le aruncau dinilor. Aceștia se hărtăneau întărîtați. Tocmașii râgâiau apoi mulțumiți, scoteau resturile de prin măsele cu unghiile lungi și galbene de tutun, scuipau cu plăcere și își clăteau gura cu puțin vin acrișor. - Uite barosanii, Paraschive! îi șopti caiafa celui tânăr. - Să nu vă prind! se răsti la ei starostele. Azi sîntem negustori! Oacă clipi la ceilalți. Ei se spurcaseră. Cum să nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
boala asta? - Ce boală? sări proprietarul. Ăsta-i bou de Arad care a jucat la nunta Iu' împăratu' Traian! - Fugi, bă, d-acilea! Nu vezi că pică d-a-n picerele? E bun de pastrama! Vânzătorul se căina, blestemă mincinoșii, scuipă nădușit și văzu cu ochii lui cum pierde prețul. Se făcu supărat: - Nu-l lua dacă nu-ți place! Negustorul scoase teancul, dintr-o pungă lunguiață de piele doldora de hârtii de o sută, și îl flutură pe la nasul cirezarului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
camioanele care-i aduceau ar mai fi încăput. Se umpluse maidanul de plozi. Stere îi privea de pe scările de ciment ale prăvăliei. Negri, tăcuți, cu fețele supte și ochii arși de nesomn. Strigau la neveste, măsurau cu pașii pământul cumpărat, scuipau în silă. In câteva zile își ridicaseră și ei odăile cu geamuri oarbe, legaseră un câine de par și se numeau stăpâni. Cîrciumaruî îi vedea numai seara, când se întorceau 74 de la muncă. Intrau în prăvălie, cereau câte un dorobanț
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-o de Pandele. - E cam bolnav azi, vezi că-i sus, i-a răspuns femeia, numărând un rest. Nu prea avea timp de vorbit. Chelnerii aduceau listele de plată, așezau banii pe tejghea și ea ștampila bonurile, număra repede hârtiile, scuipând pe degete, cu unghia alegea restul, aruncând într-o cutie lungă de tablă piesele de doi lei și de un leu. Până să-l întrebe ce mai face, el plecase. A urcat vechile scări de ciment, a trecut prin coridorul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a născut un băiat, o mână de carne, cu ochii lipiți, scâncind. Stere, ostenit de la drumurile lui, s-a sculat, a aprins lămpile și s-a învîrtit tot timpul împrejurul muierilor. Când Aglaia i-a arătat copilul, punîndu-l să-l scuipe de deochi, i s-a făcut milă și de nevastă-sa și a intrat s-o vadă. Ea plângea în pat, ușurată. Era slăbită și plânsă. Bărbatul s-a aplecat și-a pupat-o de două ori, cu dragoste. Muierile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Nu te lăsa, Sandule!" și el tăia. Bătaie mare. Veniseră poterele grămadă. Presării erau în razie. Tocmai atunci îl găsise s-o fure. Oacă ținea taxiul și eu i-am păzit fuga. Dracu știe cum am scăpat... Vocea-i tremura. Scuipă chiștocul ars. Mi-a plăcut și mie... Da cui nu-i place? Așa coardă, mai rar. A trăit el ce-a trăit cu ea, a pus Stăpînu ochii pe dânsa. Ce-a făcut, ce-a dres, i-a suflat-o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
împreună și nu se întorceau până seara. Colindau mahalalele, pe unde nu-i găseai: la capul Filantropiei, la Tarapana, tocmai la șina Constantei, sau la gârlă la Herăstrău, de dădeau la pește. Înainte mergea Oprică, sorbind dintr-uu muc de țigară, scuipând cu sete. Ăilalți, după el, trăgând cu praștiile în vrăbii. Treceau peste grădina oltenilor, săreau gardurile putrede și de acolo tăiau maidanul până la rampa gropii. O, frumos mai era primăvara când albea Cutarida de flori de salcîm! Și mirosea, mirosea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
graiul lor mut. Le mângâia grumazurile și le simțea nădușeala cu miros plăcut. Bine mai era așa... La capătul Griviței s-a trezit din visări. Vântul umfla firmele negustorilor și s-auzea un muget de tablă zgâlțâită. A grăbit pașii, scuipând. - Ptiu, uite ce-mi face băutura! Încă de pe cheiul Dâmboviței simți în nări mirosul sângelui de vită. Pe podul de piatră se înghesuiau boii de cinci sute de kilograme, mugind cu spaimă, loviți de cărăușii nădușiți, care pocneau din bicele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a spus cum să faci? - Nu mai mi-aduc aminte... Chișcă râse cu gura până la urechi: - Mă nea Marine, ai rămas de-aseară, mai bine du-te de te culcă. - Ce să mă culc? Și treaba cui s-o las? Scuipă între picioare. Omu nu-i făcut să tragă numai pedepse pe lumea asta. Mai trebuie să și petreacă. - De, dacă pîrlitu ăla de Adam n-a avut de lucru și-a pus laba-n pomu Iu Dumnezeu... 144 - Dă-l
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ia-le și tu... Priviră spuza de stele risipite pe cerul negru. Din mahalaua Cuțaridei se auzeau câinii. - Auzi, Parasqhive? Câinii... Și câinii au o casă a lor, un stăpân. Dacă pleacă undeva, au unde se-ntoarce, da noi? Ucenicul scuipă, așezîndu-se pe pachetul moale, legat cu frânghii. 148 - Ce ne trebuie nouă casă? N-avem noi casă? Pension, nu altceva! Nu ne costă nimic, mâncare pă gratis, somn pă gratis, bătaie, bătaie... Ehe, colo sus la mânăstire, în dealul Văcăreștilor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Bozoncea, pe Oacă, pe Sandu-Labă-mică, pe Nicu-Piele? Eu! întreabă-i! Că nu-s morți. Ochii lui stinși se însuflețiră. Întinse o mână albă și subțire: Cât a cărat asta! Pe câți i-a lăsat săraci, atât să trăiesc eu fericit... Scuipă amărât într-o parte: Acu mă-njură, ce vrei, os bătrîn! Au uitat că i-am învățat să-l scoată pe om din bocanci fără să simtă! Dar de părăsit nu mă părăsesc nici ei. Au nevoie de mine. Am
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bodaproste... Auzeau chiotele vântului de afară. Pe geamuri se împleteau florile frigului. - Mă, ce fel de hoț oi fi tu? se mira Oacă. - Hoț pârât, să n-am spor! râdea Nicu-Piele. Și mai răsuceau foițele soioase: - Trei ochi! - Șapte ochi! scuipa Florea. - Doi pe-o coastă! Se înfierbîntau trosnitorii: -Damă! - Bărbosul! Afară se așterneau nămeții. Câteodată se mai certau. Oacă începea garagața: - Mă, gloabă bătrână, tu cu Treanță ești rușinea hoților! El tăcea. Așternea cărțile pe patul tare. - Dacă omoară cineva
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Gheorghe își simțea mațele subțiate de foame. Ca să mai uite, se amestecă și el: - Așa e, dar mi se face sufletul criță când mă gândesc câți bani mi-au trecut prin mână și nu m-am ales cu nimic. Sandu-Mînă-mică scuipă într-o parte: - Bă Treanță, nici nu știm noi ce bine ne e! Păi să iei unu de pe stradă și să-l întrebi o dată, da știi, așa, la fix: "Ia spune, nenică, cu ce te-ai ales? Ce-ai făcut
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe poarta brutăriei. Jupânul îi număra cornurile și pituștile de doi lei. La coada căruței, lăsa trei sute de pâini, tari și negre, să fie la îndemînă. Într-o parte stăteau franzeluțele cu lapte și japonezele împletite iscusit. Să tot vinzi! Scuipa în palme, pocnea din bici și iepșoara bătea caldarâmul Griviței, vesel, mâncată bine. Calea Negustorilor abia se deslușea. Roțile săltau prin gropile acoperite de noroi. La casele evreilor se aprindeau lămpile. Mirosea încă a zăpadă, dar frigul nu mai avea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
După ce termina cu număratul, deschidea ușa căruței, pe care avea însemnați datornicii cu creta. Punea și linia. Ăștia erau săracii Cuța-ridei de plăteau la chenzină. O dată isprăvită și numărătoarea lor, trăgea o bară pe hârtie sub socoteală și aduna. Mai scuipa în palmă, lua iar piesele de doi lei, una câte una, să nu iasă greșeală. Buuun! îi mai rămâneau și lui câțiva mărunței. Îi aduna într-o cârpă murdară și-i ascundea sub brâul gros. Aia era averea lui, nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]