2,779 matches
-
Republica Moldova și România, au fost editate peste douăzeci de studii monografice dezbătând cele mai diverse aspecte ale operei lui Grigore Vieru (1935-2009), poetul cel mai îndrăgit al românilor de pretutindeni... Fapt unic, care vorbește în mod elocvent despre popularitatea fără seamăn a poeziei lui orfeice și mesianice. Au semnat critici și istorici literari cu nume, distinși publiciști și lingviști, poeți și preoți de seamă, cărturari și îndrăgostiți ai verbului vierean plin de vrajă. Duminica Mare a lui Grigore Vieru a criticului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
el neuitând să alcătuiască, și o minuțioasă biografie, în prima parte a volumului, a reputatului romancier nefiind ignorat în caz nici momentul înființării revistei "Astra"); îi va lista, apoi, scriitorului și universitarului titlurile, referințele critice, mai cu seamă regăsirile în semeni etc.), această, întâie, dacă nu cumva mă înșel, lucrare de sinteză referitoare la un prestigios scriitor român postbelic, repune (bine că mai sunt astfel de oameni) în spiritul și litera lumii de azi o lucrare beletristică menită să împiedice spulberarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ce o vor citi”. Total adevărat, domnule profesor, deși domnia-sa, grăbit, nu a mai avut răgazul să mi telefoneze fericit despre apariția tipografică și a acestui volum, care este în principal meritul Domniei Sale, mereu un coagulant în relațiile dintre semeni. Mai ales că din carte, după cum am spus, apar la tot pasul urmele intervenției sale ca redactor, dar și de participant și cunoscător al lecțiilor războiului...Nu vă spun lucrul acesta cuvintele de la pagina 56-57?: „Bune sau mai puțin bune
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
citește, de ce ai dat controloarei bani în mînă, n-ai bilet? berea "Chișinău" gata, spasiba! de prim plan chica sare cu piper, România peste umerii de deal păduratic, aliniamentul rezistent în 1944, Stînca-Roznovanu șase luni peste Iași, barza deasupra satul Semeni, "șăfulețule!" pe taximetristul din Ungheni, pîcla pîclei semnului releul de la Repedea, locul ți-l schimbi, te ține umbra înger cu o carte în mîini Stănescu, blondă ca umbra, oile pe miriște, linia de camuflaj vegetal punct pe doi-trei stejari, barza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ca planul de afacere să fie “realist”. RELAȚIILE CONJUGALE “ONIRICE” Există femei care pun mai mult preț pe frumusețea fizică, exterioară, și pe gesturile mărunte de tandrețe ale unui bărbat care, probabil, le-a făcut într-un pariu cu alți semeni de-ai lui, decât pe mentalitatea și caracterul acestuia. Gesturi care le vor face să creadă cu naivitate că vor avea parte de ele și pe viitor. Dar din păcate, de cele mai multe ori, se trezesc la realitatea cruntă când este
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
sper să i-o ofer când voi pleca, îmbrăcată în argint și bătută cu pietre scumpe. Tata a fost un mare luptător în viața sa. Avea un temperament mai vulcanic și nu-și permitea să-l insulți; cred că îi seamăn în această privință. A făcut armata la jandarmi și a funcționat și ca sanitar. Era mândru de tot ceea ce făcea. Era un bărbat frumos, arătos, bine legat și avea un șarm aparte. La un moment dat a devenit crâșmar. Un
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
cu balaurul, tai capete, mînuiesc sabia... și iată-mă învingător. Paul zîmbește, fata se face că mă admiră și eu accept, ca prostul, zborul. La micul aeroport ne întîmpină pilotul. Un atlet tînăr, frumos ca un Cupidon și viteaz cum seamăn n-are. Cînd vede fata, începe a cucurigi, a bate din pinteni și din aripi. Am încurcat-o, îmi zic. Ăsta o să se grozăvească și o să-mi riște viața. Spun timid: Eu n-aș mai zbura, este cam riscant pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pasul. În parcuri erau programe afișate: albii între orele 8 16, mulatrii între orele 16 18, negrii între orele 18 19. Poliția avea grijă ca acest program să fie respectat. Deci, o plimbare în parc se putea face doar printre semeni de-ai tăi. Or fi făcut și vreo dezinfecție? Greu de spus, dar cu siguranță era o stare tensionată între rase. Acum, după 45 de ani de egalitarism, în Cuba nu sînt probleme rasiale. Statul a înăbușit orice tendință de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
continuat și chiar s-a accentuat oarecum rolul școlii ca principal factor moral-educațional, căreia, alături de biserică, îi revenea un rol esențial în evitarea conflictelor sociale, prin educarea tuturor în spiritul supunerii și al datoriei, atât față de sine, cât și față de semeni, societate și stat. Educație morală în școală se făcea în continuare prin intermediul acelorași manuale școlare, la a căror elaborare Vasile Balș lucrase în trecut împreună cu Ioan Budai-Deleanu, așa cum era "parte a doua a cărții de cetit pentru școli, care cărticică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
crezut că are motive să rămână aici. Urmarea acestui memoriu va aduce lumina cuvenită asupra acestor chestiuni și va scoate la iveală alte și alte succese. El este însă acum mai mult decât mâhnit. E în tabloul omenirii probabil fără seamăn, iar în protocoalele funcționarilor statali o imagine mereu zdrobitoare pentru aceștia. C. Maiestatea Voastră, între anii 1780 și 1781 el a venit ca deputat al ținutului Bucovinei, luat în stăpânire de către Preaînalt Răposata Maiestate Imperială în anul 1774. Avea atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
o catastrofă a existenței și a destinului, care cu greu își poate găsi echivalentul în anuarele nenorocirilor. A supraviețuit acestei catastrofe pentru a cunoaște răul extrem și a-și blestema ființa. Aceasta era situația sa de atunci, tristă și fără seamăn. Binevoiți, Maiestatea Voastră, învăluit în filantropia și simțul dreptății ce vă caracterizează, să ascultați acum totul. L. În timpul îndeplinirii îndatoririlor sale oficiale în Cancelaria Aulică Unită, în anul 1788, a fost deodată bănuit de ipohondrie de domnul referent, contele von
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de viu, cu groaznica diferență că avea de luptat nu numai cu moartea, ci avea mult de suferit și din pricina oamenilor, și că, în pofida intensității destinului înfricoșător, sfârșitul vieții pământești nu putea veni prea curând. Maiestatea Voastră, acestui destin fără seamăn i s-a supus petiționarul mai mult de un an și jumătate, din 16 martie 1788 până în noiembrie 1789, când a fost trimis omenește acasă, în Bucovina. Așa cum cineva se erijase în tutore nedorit și, plecând de la supoziții arbitrare, îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
produselor, atunci pierde în concurență cu produsele moldovenești; dacă nu o face, atunci această contribuție duce la micșorarea capitalului. E vorba aici de un etern și vătămător lucrum cessans și damnam emergens, care stă drept mărturie destinului său fatal fără seamăn. E o imagine tristă atunci când îți vezi deodată seva vieții scurgându-se! Dar să continuăm. T. Avantajele sale extraordinare, care sunt strâns legate de sângele și de rangul său, conform legilor interne ale Principatelor, constau în faptul că trebuia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
atunci nu voi mai fi eu, nici măcar barba după care m’ascund, ci doar spiritul de care nu-mi vine să mă despart Încă. Doar că nu Întotdeauna viteza e totul. Mai ales În Îndeletnicirile noastre de vânător chiar de semeni. Aici e important impulsul, adică viteza aplicată massei. Când, pentru a neutraliza un adversar e suficient un bolovan aruncat cu un metru pe secundă sau cele cîteva zeci de grame ale unui glonte Împroșcat cu 600 m/s. În ambele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
se numea Wöhler și era anul 1800. Ce-a făcut, odată ajuns la zenit? N’a inventat genetica, prima care ar revoluționa lumea, barem prin clonare și descifrarea genomului uman, vreau să zic prin reproducerea ca la xerox a unor semeni conform unui proiect n’are sau are importanță În ce scop, iar În asta rezidă saltul calitativ care ne poate duce În paradis sau În iad. N’a sistematizat știința biologică de până la el, precum a făcut-o un secol
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu care Întreabă Natura. Așa a aflat și mi-a spus că mediul se oxidează, vrea să semene cu oxigenul, fără a fi. Pus În gardă, mi-am ordonat genomul și astfel cărnița mea e mai oxidantă decât a altor semeni, bașca a altor animale, chiar bipede. Îmi aflu astfel compatibilitatea cu mediul de astăzi, dar mai ales de mâine. Și ce pigment putea să-mi coloreze blănița? Desigur unul oxidant adică, din cei doi amintiți, acela negru, eumelanina. À propos
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
iluzia că am evadat efectiv. Dar Natura ne controlează, chiar prin cancer, iar mai nou prin SIDA... Știi că eu le spun „factori limitativi“. Iar unii sunt de-a dreptul insidioși. De ce nu m’ai crede că deturnarea atenției de la semeni spre alții - la modă, că nu degeaba se străfoacă Brigitte Bardot -, neglijarea semenului aflat În nevoie și atenția exagerată acordată unui parazit - câinele vagabond, de ce nu și ciorii ori șobolanului - nu e o altă cale de control - discret - al Naturii
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
păcate, micșorându-mi mie porția de Whisk... as. Crezând că ți-o asiguri pe a ta; fraierule! Nu ajungi tu să mănânci pensie... - Nici nu știi, Moti, câtă dreptate ai: În loc să investesc În cercetare de pildă, eu asigur existența unor semeni deveniți inactivi - poate am să ajung și eu la fel, chiar dacă tu Îmi menești altfel. Cum am spus deunăzi, poate Natura n’are nevoie de cuvintele mele În plus... Și-mi pune, discret, pumnul În gură. Altfel spus, una aplică
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Bodaricilor. Probabil, undeva în vechime, careva dintre strămoșii noștri grămoșteni<footnote de la câmpie footnote> posibil să fi avut o configurație anatomică apropiată celei de bot de arici, lucru preluat de tradiția orală a obștii și împământenit cu mult respect între semeni. Cu bunicul mă întâlneam destul de puțin și doar seara când revenea acasă ostenit și stors de muncă. Noi, nepoții, ne adunam grămăjoară în jurul său, ne așeza pe genunchii săi trudiți de munca câmpului, ne cântărea pe fiecare din priviri și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
-și poată hrăni familia. Dar nu s-a lăsat bunicul, a luat-o iarăși de la capăt, nevoințele sale le-a spulberat pe apa Călmățuiului, Dumnezeu i-a dat din nou jgheab, pentru că era om vrednic și credincios, cu trecere printre semeni și avea acea zestre genetică care-l capacita. Și-a mărit astfel gospodăria, a cumpărat mai multe oi și s-a ocupat de educația copiilor săi. Când venea în Brăila să ne viziteze era gârbovit de greutatea săculețelor rânduiți cu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
soldăței.”. Era mai mult decât suficient pentru a înțelege mesajul mamei și a ne proteja o parte din arealul de joacă. Adeseori când amintirile mă copleșesc, gândesc ca orice om în virtutea firescului din noi, că bunul Dumnezeu picură fiecăruia dintre semeni acel licăr de înțelepciune în a face noi înșine alegerile în viață. Așa s-a întâmplat și cu noi. Cine ar fi putut gândi atunci că patima unui simplu joc ar putea influența pe undeva alegerile în viață. În cazul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
decență, parcursul lor firesc. Cred că mi-e dor și de una din „fricile” copilăriei mele cu care am avut ceva de luptat, dar pe care le-am biruit aplicând exercițiul cunoașterii de sine, precum și pe cel al raportării la semeni și colectivitate. Aveam, cred, în jur de patru ani, cel mult cinci, când l-am cunoscut pe Păcurel, zis și Găinaț. Era în fapt un om de vârsta tatălui nostru, dar foarte mic de statură, cel mult 1,50 m
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
susținut traiectoria devenirii noastre morale și profesionale. Un om, un părinte absolut minunat, o existență ce s-a consumat mult prea repede. Tata n-a știut și n-a vrut să trăiască de sine și pentru sine, a ars pentru semeni, a vibrat și s-a scurs asemenea Dunării: „Dunăre, potecă lină, De dor inima mi-e plină. Dunăre pe valuri line, Mi-aș dori să fiu ca tine. Dunăre, un val și-un dor, Fă-mă pasăre să zbor.” V.
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
o statuie a lui Heracle matur, iar la Belvedere în Roma se află un tors care-l reprezintă pe Heracle în repaos, din a cărui ținută se degajă un simțământ de liniște și pace, simțământ născut din conștiința puterii fără seamăn. Se crede că Heracle este înfățișat în momentul întoarcerii cu merele de aur la regele Micenei. Statuia sugerază puterea omenească mare, triumfătoare care prin efort susținut înfăptuiește progresul. Așa cum afirmă Alexandru Mitru „Parcă ar fi un imn de slavă închinat
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
dobândea alte adâncimi. Valențele sufletești, în care zăcea latentă melancolia, i s-au sensibilizat la maximum, iar percepția universului ipoteștean a început să dea la iveală o alchimie specială; ea va institui o axiomă existențială universal-valabilă, de o gravitate fără seamăn, fiindcă deasupra tuturor gloriilor efemere și deșărtăciunilor legate de patimile noastre omenești, un singur punct rămâne fix, neclătinat de nici o catastrofă istorică: geniul 161. Atâta timp cât vor exista versuri pe care fie și numai muzicalitatea lor interioară le ridică la rangul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]