2,307 matches
-
aflată în prelungirea lirismului gândirist. Ortodoxie păgână e cartea unui poet trecut prin școala lui Blaga, Barbu și Arghezi. Un prim strat al poemelor este furnizat de o arhaitate frapantă, creștină și latină totodată, înveșmântată în armonii clasice, de o seducătoare solemnitate: „Străbunii mei dintâi sunt Tamaris și Orfeu/ Și Dionisos, zeul impetuos și trist,/ Ce port pecetea ca pe-un inel cu ametist/ Pe mâna lin depusă în arhetipul meu./ Oroles tenebrosul, leit haiduc de Pind/ Și Pirus taciturnul, întunecat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
incitantă ambiguitate, îl fascinează pe hermeneut, care, între incertitudini și revelații, năzuiește a se apropia de „inima misterului”. Pendulând „între gândul neînfăptuit și fapta negândită”, șovăitorul (pseudo) danez își amână împlinirea proiectului „din deznădejde în fața posibilului”. Comentariul, deopotrivă elevat și seducător, atingând o întreagă claviatură (în gamă simbolică, filosofică, psihanalitică, politică), șerpuiește în modulații fine. Într-o sintaxă economicoasă sunt alăturate opiniile neconvergente (care „se ucid una pe alta ca scorpionii strânși sub un clopot de sticlă”) ale celor care, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
de silex. În spatele unor asemenea acte stă „un sentiment al misterului În fața formelor răsărite din piatră sau din pământ” (Leroi-Gourhan, 1964). S-ar putea spune chiar că există o curiozitate infantilă pentru misterele naturii: pentru culori, pentru formele evocatoare și seducătoare ale pietrelor. Apariția acestei preocupări În același timp cu interesul pentru morți nu poate fi Întâmplătoare. Desigur, cunoaștem puține lucruri. Dar rezultatul cumulat al tuturor acestor date este clar: Între acum 100 000 și acum 50 000 de ani, mintea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu stânșcaț; virilitatea curse prin el și o avu de cinci ori, iar șapoi o maiț avu de zece ori (Ull. B 13’-17’). Tot Kumarbixe "Kumarbi" este descris ca fascinat de frumusețea fiicei mării, Șertapșuru¿i; și este probabil „seducătorul” muntelui Wașittaxe "Wașitta" și a femeii mamă a „Argintului”. Despre zeița Iștarxe "Iștar" cunoaștem două episoade de seducție, unul care Îl implică pe Ullikummixe "Ullikummi", iar celălalt pe ¾eddamu, cărora zeița li se arată goală. În schimb, În alt episod
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
precum și, s-o spunem pe șleau, talentul naziștilor de a-și face dușmani chiar și printre țările cele mai antisovietice i-au adus lui Stalin influență și credibilitate, În cancelariile diplomatice și pe străzi deopotrivă. Bolșevismul aureolat de putere devenise seducător. Fiindcă Uniunea Sovietică era realmente puternică: În ciuda pierderilor imense din primele șase luni ale invaziei germane - când Armata Roșie a pierdut 4 milioane de oameni, 8.000 de avioane și 17.000 de tancuri -, trupele sovietice s-au refăcut, devenind
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1945 și 1946 era să „desăvârșească” revoluțiile burgheze neterminate din 1848, prin redistribuirea proprietății, garantarea egalității și respectarea drepturilor democratice Într-o parte a Europei În care cele trei fuseseră dintotdeauna sporadice. Erau țeluri tangibile (cel puțin În aparență) și seducătoare pentru cei care, la fața locului sau În Europa de Vest, voiau să creadă În bunele intenții ale lui Stalin. Însă Într-o serie de alegeri locale și naționale din Austria, Germania de Est și Ungaria s-a dovedit că acest program
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mici, care le stânjenise serios dezvoltarea Înainte de război. Inițial, Stalin Însuși a fost favorabil ideii de federație balcanică, iar Dimitrov, confidentul său În Komintern și primul lider comunist al Bulgariei, vorbea deschis chiar și În ianuarie 1948 despre această posibilitate. Seducătorul plan de a reuni tot sud-estul Europei Într-un aranjament federal unic cu un guvern comunist ridica totuși două probleme. Ceea ce păruse la Început o bază de cooperare Între comuniștii locali s-a transformat curând, În ochii suspicioși ai lui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
poate avea și aspecte pozitive. Faptul că naziștii unificaseră, tehnic vorbind, cea mai mare parte din Europa - anihilând granițe, expropriind, integrând rețele de transport etc. - făcea ideea și mai plauzibilă. Visul unei Europe eliberate de antagonismele din trecut era la fel de seducător și pentru alte țări. La patru ani după Înfrângerea nazismului, În octombrie 1949, George Kennan Îi mărturisea lui Dean Acheson că, deși Înțelege teama de un reviriment german, „În timpul războiului, trăind acolo, mi se părea adesea că singurul cusur al
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui Stalin și infamiile dușmanilor. Ele scot În evidență și paranoia dictatorului, cultura suspiciunii În care se scălda. Una dintre explicații e profunda anxietate izvorâtă din sentimentul inferiorității ruse și „estice” În general, din frica de influența Vestului și de seducătoarea abundență occidentală. În cadrul procesului „spionilor americani din Bulgaria” care a avut loc la Sofia În 1950, inculpații au fost acuzați de propagarea ideii că „rasele superioare trăiesc În Vest, În ciuda faptului că toate au pornit din Est”. Rechizitoriul revela În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sau „socialism cu față umană”, ci În perioadele de maximă cruzime a regimului: 1935-1939 și 1944-1956. Scriitorii, profesorii, artiștii, Învățătorii și jurnaliștii Îl admirau adesea pe Stalin nu În ciuda greșelilor sale, ci din cauza lor. Persoana și cultul său erau mai seducătoare când ucidea oameni la scară industrială sau când procesele-spectacol dezvăluiau fațeta teatral-macabră a comunismului sovietic. Tocmai distanța uriașă dintre retorică și realitate Îi fascina pe oamenii de bună-credință aflați În căutarea unei Cauze 10. Comunismul aprindea imaginația intelectualilor Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
americane accentuau farmecul Americii și, ca atare, constituiau atuuri semnificative În Războiul Rece cultural. Doar câțiva intelectuali puteau aluneca de la emoție estetică la afinitate politică sub impresia Odessei din Bronenoseț Potemkin (Crucișătorul Potemkin) de Serghei Eisenstein, În vreme ce Humphrey Bogart era seducător pentru toți ceilalți (inclusiv pentru intelectuali). Cu toate acestea, succesul filmului american În Europa a fost motivat În primul rând de considerente economice. Dintotdeauna filmele produse În SUA au fost exportate cu succes În Europa. Dar după al doilea război
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Europei - prosperau. Locații proaspăt descoperite (sau redescoperite) au devenit noile atracții, figurând la loc de cinste În broșurile turistice lucioase și În folclorul popular. Riviera franceză, cândva un refugiu liniștit unde ierna nobilimea edwardiană, a căpătat o imagine tânără și seducătoare grație noului gen al filmului estival: În 1956, Roger Vadim „a inventat” Saint-Tropez ca decor pentru noua lui starletă, Brigitte Bardot, În Et Dieu... créa la femme. Nu toată lumea Își permitea să meargă la Saint-Tropez sau În Elveția - deși litoralul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
chez Maud (Noaptea mea cu Maud, 1969) de Eric Rohmer, Jean-Louis - un profesor de filosofie din provincie interpretat de Jean-Louis Trintignant - e nevoit, din cauza zăpezii, să petreacă o noapte pe canapeaua lui Maud (Françoise Fabian), o tânără de o inteligență seducătoare, iubita unei cunoștințe. Catolic, Jean-Louis e chinuit de implicațiile etice ale situației și de Întrebarea dacă ar fi trebuit sau nu să se culce cu gazda; din când În când se oprește și schimbă reflecții morale cu un coleg comunist
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Deserto rosso (Deșertul roșu, 1964), toate cu Monica Vitti, realismul sever și personajele amare, cinice, raționale anticipează universul pustiu și detașat al artei de la sfârșitul anilor ’60, perfect ilustrat de același Antonioni În Blow-Up (1966). Filmului italian Îi lipsea intelectualismul seducător al filmului francez (sau suedez), dar ce aveau toate În comun - și din abundență - era stilul. Acest stil - un amestec În proporții variabile de siguranță artistică, ambiție intelectuală și spirit cultivat - era factorul care singulariza scena europeană, mai ales În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
antropologii culturali, În frunte cu Claude Lévi-Strauss, au propus o nouă explicație pentru diferențele sociale. Importante erau nu practicile sociale vizibile sau simptomele culturale, ci esența interioară, structura profundă a problemelor umane. Structuralismul, cum i s-a spus, era extrem de seducător. Abordând experiența umană Într-un mod ce amintea de școala de istorie a Analelor (al cărei exponent principal, Fernand Braudel, se evidențiase studiind la longue durée: perspectivă amplă asupra istoriei, descriind structuri sociale și geografice În evoluție lentă de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
primii ani ai regimului sovietic și era răspunzător pentru o parte din devieri. Pentru o generație nouă și fără experiență politică, liderii pierduți ai comunismului european, cei care nu avuseseră șansa de a exercita responsabilități politice, erau eșecuri cu adevărat seducătoare. Astfel, În anii ’60 a fost redescoperită Rosa Luxemburg, socialista evreică poloneză asasinată de soldații germani din Frei Korps la Berlin, În ianuarie 1919, Într-o revoluție sortită eșecului; György Lukács, gânditorul comunist maghiar care a propus, În scrierile sale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În cuvintele lui Antonio Gramsci, atât de apreciate cu câțiva ani În urmă, lupta se ducea Împotriva „hegemoniei” clasei dominante. A doua premisă, care avea să domine și mai net módele intelectuale, era și mai Îndrăzneață. E vorba despre ideea seducătoare de a submina nu doar vechile certitudini, ci Însăși posibilitatea oricărei certitudini. Toate comportamentele, opiniile și cunoștințele trebuiau privite cu suspiciune, tocmai pentru că erau produse În societate și, ca atare, serveau drept instrumente politice. Simpla idee că judecățile sau evaluările
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Intelectualii cei mai critici puteau fi, la rândul lor, „poziționați”. În cuvintele profesorului francez Pierre Bourdieu, cel mai influent exponent european al noii sociologii a cunoașterii, „discursul profesoral” nu este decât expresia „fracțiunii dominate a clasei dominante”. Dar această subversiune seducătoare prin care orice informație sau opinie este poziționată nu divulgă cum putem determina dacă un „discurs” e mai adevărat decât altul: o dilemă tranșată prin decizia de a considera Însuși adevărul drept o categorie determinată social - atitudine care În scurt
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sexy. François Mitterrand, un cunoscător În domeniu, considera că ea are „ochii lui Caligula și buzele lui Marilyn Monroe”. Putea să intimideze și să constrângă așa cum nu mai făcuse nici un politician britanic de la Churchill Încoace, dar era În același timp seducătoare. Din 1979 până În 1990, Margaret Thatcher a intimidat, constrâns (și sedus) electoratul britanic, impunând o revoluție politică. „Thatcherismul” Însemna multe lucruri: piață liberă, impozite reduse, libertatea inițiativei, privatizarea industriei și serviciilor, „valori victoriene”, patriotism, „individ”. Unele dintre ele - măsurile economice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
che dice è poesia 27. Tocmai din aceste motive a fost Havel - care, de altfel, se remarca prin scepticismul său față de tentațiile capitalismului (spre deosebire de ministrul său de Finanțe, Václav Klaus) - singurul care putea Întinde o punte Între egalitarismul mincinos, dar seducător al unui comunism defunct și realitățile incomode ale pieței libere. Iar În Cehoslovacia o astfel de punte era importantă. Cu toate că era, În multe privințe, cea mai vestică dintre țările comuniste ale Europei, Cehoslovacia era și singura cu o cultură politică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
centrul Franței, era bazat pe interviuri cu subiecți francezi, britanici și germani. Nu conținea nimic despre Holocaust și foarte puțin despre Vichy; avea ca temă venalitatea generală și actele zilnice de colaborare din anii războiului: Ophuls Încerca să demonteze povestea seducătoare a rezistenței acreditată În perioada postbelică. Dar chiar și acest lucru era prea Îndrăzneț pentru autorități În ultimul an al președinției lui de Gaulle. și nu numai pentru autorități: când filmul a fost În sfârșit difuzat În 1971, nu pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ochi întunecați de ură, azi o lume moartă, nedorită, rămasă undeva departe, întrun afund de ocean îmbăiat în sânge și crime. Credința, numai credința, ea ne dezvăluie ceea ce este dincolo de om, ne ferește aici pe pământ de iluzii și năluciri seducătoare, înveșmântate dramatic cu funebre dantele care ne învăluie viața risipind-o într-o Sahară fără rod. Dumnezeu ne cere fapte începând cu iubirea aproapelui. Credința ne păzește de sărutul lui Iuda și te învață să îngenunchezi numai în fața lui Dumnezeu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Meta : journal des traducteurs/Meta : Translators' Journal, vol. 14, no. 1, 1969, p. 5-21, consulté le 14 février 2011, URL : http://www.erudit.org/revue/meta/1969/v14/n1/004570ar.pdf. VLADU, Daniela, " Traducerea de poezie un demers infam de seducător ", consulté le 18 novembre 2011, URL : http://www.usb.md/limbaj context/volcop/4/vladu.pdf. WOLTON, Dominique, " La traduction, passeport pour accéder à l'autre ", în Traduction et mondialisation, coordonné par Michaël Oustinoff, CNRS Éditions, Paris, 2011, p. 135-143. WUILMART
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de lecture. Théorie de l'effet esthétique, traduit de l'allemand par Evelyne Sznycer, Pierre Mardaga, Liège/Bruxelles, 1985, p. 55. C'est nous qui soulignons. 445 V. en ce sens Daniela Vladu, " Traducerea de poezie un demers infam de seducător ", consulté le 18 novembre 2011, URL : http://www.usb.md/limbaj context/volcop/4/vladu.pdf. S'appuyant sur un poème de Goethe, l'auteur expose să conception sur l'aspect pragmatique du texte poétique, analysant l'intention de l'auteur
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
prilejuind lui Pamfil Șeicaru să scrie în cuvântul înainte (intitulat Neagu Rădulescu, istoric literar și artistic): „Mai mult decât un caricaturist, Neagu Rădulescu reprezintă o splendidă manifestare a spiritului critic, rezumând în câteva linii o judecată precisă, clară, de o seducătoare independență. Albumul lui este un capitol introductiv dintr-o vastă istorie a vieții literare și artistice românești.” Romanul Sunt soldat și călăreț (1937), cu sursa în experiența de ostaș „teterist”, este de fapt tot o suită de schițe, scrise „fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]