22,588 matches
-
tip mă-împingi-te-trag. Tocmai starea aceasta îl făcea să caute femei asemenea lui Juniper. Femei deja compromise irecuperabil din punct de vedere sexual, detașate de specificitățile genului. Detașate, prin ce anume? Nevroză? Presiune socială? Nu se știe exact. Prin urmare, amintirea senzației pe care i-o lăsase părul sârmos, atins de buricele sensibile ale degetelor lui, aduse un val de căldură în pieptul lat al lui Bull. „Ce trist că eu însemn așa de puțin pentru ea și ea înseamnă pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fie terorizat și umilit. Acum are impresia că asta e marea lui șansă. Du-te și vorbește cu el. Aș fi foarte surprins să aflu că are o explicație logică pentru numărul pe care îl face. Eu cred că are senzația că, vorbind suficient despre organele genitale ale femeilor, va reuși să-și pună mânuțele murdare pe vreo câteva exemplare vii. Bull regretă instantaneu că spusese asta. — Probabil că asta e atitudinea ta, replicase scurt Juniper, proiectezi. „A proiecta“ era unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lui pe sâni nu erau suficient de empatice - că era prea evident că mâinile lui erau antrenate doar pentru masturbare. Bull voia să poată absolvi academia lui Juniper. Și, pe lângă toate celelalte, în seara asta era și această vulnerabilitate agasantă. Senzația că rana aceea îl domina, îi dicta acțiunile contradictorii. Mâna mare a lui Bull freca zona bandajată în momentul în care un derbedeu în devenire aprinsese o petardă în parcarea Bisericii Congregaționale moderne, aflată la distanță de două străzi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
piruetă, se năpusti spre perete, spre Alan și spre ușă și ieși mugind în hol. Bull văzuse totul. Bull înțelesese totul. Înțelesese sentimentele de vulnerabilitate care îl agasaseră toată ziua, înțelesese problemele pe care le întâmpinase când încercase să analizeze senzațiile provocate de rană sau de arsură și înțelesese comportamentul lui Alan de la centrul de sănătate. Dar mai rău, mult mai rău e că înțelesese anumite chestii profunde și dureroase legate de el, lucruri care îl rușinaseră dintotdeauna. Bietul Bull! Neștiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Bull devenise profundă și ritmică, fiecare suflare venea din adâncul abdomenului. Alan apucă vârful propriului penis și îi împinse capul înăuntrul lui Bull. Acesta oftă, Alan rămase nemișcat, încordând și relaxând mușchii, permițându-i lui Bull să se deprindă cu senzația înainte să împingă cu putere prima dată. Așa merge treaba, nu? Așa cum spune Raymond Chandler, „primul sărut e dinamită, al doilea e rutină și apoi îi scoți hainele“. Cam așa fuseseră pentru Alan relațiile din trecut, chiar și aceea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
spate, rezemându-se de marginea de melamină a măștii de la chiuvetă. Masturbarea fusese intensă, penetrantă și non-penetrantă. Degetele i se arcuiau, se afundau și plonjau, avea sprâncenele ridicate, iar ochii îi străluceau. De data aceasta ejaculase într-un vârtej de senzații. Era o chestie total diferită de ceea ce trăise în noaptea precedentă. Zăcea epuizat pe covorașul oval, croșetat, când avu parte de o nouă epifanie. Masturbarea îi sporea conștiința de sine. Într-un fel, Bull simțea o conexiune mai subtilă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și caracterul non-transgresiv al mașinii îi apăreau cu o claritate alarmantă. Simțise că i se face rău și se întinsese cât era de lung peste scaunele din față. Au! Husele de vinilin ale scaunelor aveau niște protuberanțe care-i dădeau senzația coborârii printr-un esofag. Bull își învinse cu greu senzația de greață. Faptul că era vorba despre un Volkswagen Beetle nu îl ajuta cu nimic. Forma rotunjită a mașinii, cu spatele ei ca un posterior uman și capota rotunjită asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
alarmantă. Simțise că i se face rău și se întinsese cât era de lung peste scaunele din față. Au! Husele de vinilin ale scaunelor aveau niște protuberanțe care-i dădeau senzația coborârii printr-un esofag. Bull își învinse cu greu senzația de greață. Faptul că era vorba despre un Volkswagen Beetle nu îl ajuta cu nimic. Forma rotunjită a mașinii, cu spatele ei ca un posterior uman și capota rotunjită asemenea unui sân de femeie îl definea acum sexual mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o poată pune pe cearșafurile de nailon. Cât despre Alan, tremurând din pricina unei dorințe nefirești, plătise în avans experiența aceasta tristă. Nici măcar gândul la aluziile pe care i le va face lui Naipaul în dimineața următoare nu reușea să anuleze senzația neplăcută pe care i-o dădea frecarea cefei sale teșite de peretele de care se rezema. Miam, miam, miam, gâlgâia fata. Privind rădăcinile întunecate ale părului ei decolorat cu peroxid, Alan își dăduse seama nu numai că nu-și amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
culc“, se gândi, ridicându-se din pat. Odată ridicat, încordarea din stomac i se transformă în greață. Bull se repezi pe hol, dar voma îi năvălea deja afară din gură când ajunse la baie. Îngenuncheat și gemând, Bull analiza sursa senzației de greață. Nu băuse mai mult de cinci sau șase pahare la bar; în mod sigur, fuseseră prea puține ca să i se facă rău. Apoi realitatea se furișase în mintea sa, deschizând o ușă către cealaltă lume, către cealaltă natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fiziologică îi dispăruse. Ba chiar își imagina că vor face din nou dragoste. Poate chiar foarte curând. Poate chiar după ce își terminau șampania. Din grădină, Bull vedea totul. Își schimbase poziția pentru că simțise un cârcel în piciorul drept și o senzație neplăcută de inflamare în cel stâng. Lacrimi grele i se rostogoleau pe obrajii umflați. O transpirație fierbinte îi apăruse la rădăcina părului de culoarea ghimbirului. Îi văzuse zâmbind împreună, îi văzuse îmbrățișându-se, îi văzuse sărutându-se și îi văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
majoritatea cazurilor, capul defunctului este pus într-un vas din bronz, obicei care demonstrează că cei din Yelang credeau în existența sufletului. Mormântul Mawangdui din Changsha În anii '70, descoperirea mormântului Mawangdui din orașul Changsha, din sudul Chinei, a făcut senzație în întreaga lume. Corpul femeii găsit în acest mormânt este primul descoperit în stare "umedă''. Acesta s-a păstrat, astfel, în pământ timp de peste 2000 de ani. Femeia îngropată acum două veacuri are fața conturată, pielea elastică și încheieturile flexibile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
din bronz descoperit în mausoleul împăratului Qin Shi Huang În 1980, după șase ani de la descoperirea armatei de teracotă, arheologii chinezi au scos la suprafață și carul cu cai din bronz din mausoleul împăratului Qin Shi Huang. Descoperirea a făcut senzație în toată lumea. Tezaurul a fost găsit de arheologul Yang Xude, în timpul unui foraj făcut la doar 20 de metri distanță de mausoleu. La un moment dat, în timpul săpăturii, a apărut o bucată din aur în sterilul scos cu o sondă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
narațiunilor populare, fiind totodată predecesorul mai multor opere locale din epoca modernă a provinciei. Figurinele acestuia sunt simple și naturale, cu caracter mai mult decorativ. Personajele din teatrul de umbre au, în general, contururi clare și linii grațioase și dau senzația de mișcare reală. Atât ele cât și vestimentația, recuzita și decorurile sunt nu doar impecabil realizate, fiecare în parte putând fi considerat un obiect de artă în sine, în fapt formând un ansamblu ce prezintă toate elementele unei piese artistice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
piese de teatru și mitologice. Setul de jucării cu reprezentările celor opt zei este cel mai răspândit. Fiecare figurină are o expresivitate artistică aparte, indiferent dacă personajul stă pe jos sau în picioare, este în mișcare sau static, grupul dă senzația de realism și degajă o atmosferă calmă. Grupul de figurine este realizat într-o armonie perfectă, cu o reproducere fidelă a fiecărui personaj, putând fi considerat drept o lucrare artistică de o veridicitate extrem de sugestivă. Cocoșul de lut din Baigou
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
astăzi unele particularități în venerarea divinităților, cu un specific aparte și o încărcătură mai mare de misticism. Trăsături evidente apar mai ales în regiunea locuită de minoritatea Bai. Stilul picturilor și gravurilor este mai simplu și original, fără a da senzația că urmează un tipar anume. Picturile par mai sumare și rudimentare, însă ritualurile religioase sunt mai complicate comparativ cu alte regiuni. În regiunea Dali populația obișnuiește ca, la aprinderea primului foc în vatra nou construită, să ardă mirodenii și hârtii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Nu știu cum aș putea citi un rând literar pe ecranul computerului. Pentru mine, literatura e legată de suporturi organice: hârtia, vocea umană sau viața pur și simplu. Un vers, chiar și din Poe sau Borges, scris pe display îmi dă aceeași senzație ca o dare de seamă sau un prospect de medicament. Așa sunt eu format de viața și vremurile pe care le-am trăit. Nu consider însă acest mod de a gândi și simți nici bun, nici neapărat adevărat - sunt conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
lux Humanitas, Nichita Stănescu, Opera poetică, și găsesc hectare de cuvinte fără noimă, șiruri căznite, versificații mecanice, de dragul rimei, gen Păunescu în degringoladă, o obscuritate câtuși de puțin fertilă, menită să înfășoare nimicul, un vid de simțire poetică. Am aceeași senzație de stinghereală ca lângă o frigidă care mimează cu sârguință disperată orgasmul. Și mi-e milă de hârtia bună, plină și netedă, pătată de târâșul „necuvintelor”, creaturi nevertebrate, scalariforme, capul semănând cu coada, le tai în două, le tai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și „echere” perfecte. Dar până și aceste imagini retro înduioșătoare răsar din luciul irizat, din tehnologia superfină a videodiscului... Toate rezultatele sunt afișate digital. Electronicăria sofisticată care la sprint sau natație scoate un învingător din neantul sutimii de secundă dă senzația preciziei absolute, a cântăririi farmaceutice, și deci corecte a performanței. Ieri dimineață, într-o emisiune pe care am realizat-o împreună la BBC, marea Iolanda Balaș povestea cum a asistat pentru prima dată la târguiala de culise dintre arbitre în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
să umblu-n ciorapi (unii gri, renunțasem definitiv la șosetele flaușate portocalii), am cercetat talpa pantofului stâng din care ieșeau patru cuie zdravene (piroane, ce mai) și am mers șontâcăind mai departe, cu tocul în mână, la vedere, cu o senzație ciudată că nu ating pământul cu piciorul stâng și că pășesc în gol, cuiele rămase-n pingea scârțâiau când loveau asfaltul, se îndoiseră care-ncotro, am avut parte până peste cap de hohote, strâmbături, fluierături și poante fâsâite, din fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ce puteri șamanice (de povățuitor, învățător, înțelept sau mai știu eu ce), de parcă tatăl meu cel adevărat n-ar mai fi rămas tatăl meu, în mintea lui s-a produs acel gen de scurtcircuit ce trebuie să-i fi dat senzația că e nevoie să se ocupe puțin de mine. De unde până mai ieri (un ieri cam palid și indefinit) nu depășisem acel stadiu de-o candoare desăvârșită, tip „și tu ce mai faci, matenule?“, „bună ziua, bine“, scurtcircuitul acela l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cam ciudată și cu foarte multă ceață. Nu-mi plăcea să-l caut acolo, era frig și mama avea un pulovăr galben. Patria, în schimb, habar n-avea de toate astea. Așa cum stătea, lepădată în cuier, aveam, nu știu de ce, senzația că puțin îi păsa ei de pulovărul mamii. Într-o bună zi, am pândit ca nenea să nu fie prin preajmă, m-am furișat precum Rahan cel de odinioară, am apucat chipiul de cozorocul lui tare și, cu mare băgare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
colțul său nordic), să fi pătruns pe una din ferestrele deschise ale apartamentului 40, să fi căutat și să fi descoperit camera noului-născut și, într-un moment în care el, pruncul, dormea dus (străbătut de amintiri intrauterine și de proaspete senzații extrauterine), să se fi strecurat pe una din nările lui, să fi fost inhalat ca un abur, să fi alunecat apoi prin vine și vinișoare până la dibuirea sufletului într-un cotlon al trupului mărunțel, unde (precis) s-a culcușit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bramburit în jurul capetelor noastre și, mai apoi, al grădinii. Era poate pentru prima oară când nici măcar Radu nu mai era în stare să găsească vreo explicație. Crucea se înroșise de-a binelea, iar în culoarea ei, aveam, nu știu de ce, senzația că se oglindește imaginea unui căpcăun aflat la balcon cu o căldare imensă în mâini, un căpcăun rânjit care aducea ca două picături de apă cu Șchiopu Bărbosu, un căpcăun care pândea doi copii, iar ceea ce mă nedumerea pe de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
căpcăun aflat la balcon cu o căldare imensă în mâini, un căpcăun rânjit care aducea ca două picături de apă cu Șchiopu Bărbosu, un căpcăun care pândea doi copii, iar ceea ce mă nedumerea pe de-a-ntregul era că ceva din senzația aia îmi spunea că, așa aplecați deasupra unor melci sau furnici, acei copii eram noi. De abia când, chirciți din nou deasupra melcilor și a furnicilor, am simțit cum o apă din cale-afară de rece se strecoară printre haine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]