41,020 matches
-
de maestru. Destul de repede a reușit să rostească un adevăr de care se ferise cît putuse mai mult tot timpul cît a condus Serviciul, anume că în limitele onorabilității el și instituția sa n-au făcut altceva decît să-i servească pe cei puternici. Pe cei care au sau vor avea puterea. Serviciul îi slujește pe cei care o au, iar el, spre binele Serviciului, pe cei care o vor avea. În această "duplicitate" a instituției stătea misterul prestigiului, considerației, gloriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și profil de oaie. Un ochi părea mai mare decât celălalt și asta Îi dădea chipului o expresie batjocoritoare. De urechea stângă atârna un cercel de aur: un șarpe Înghițindu‑și coada. Încins cu o chingă de in, care‑i servea și ca recuzită de saltimbanc; Într‑o clipită, Împletitura se bățoșa brusc și, sub privirile uluite ale spectatorilor, el se cocoța pe ea ca pe‑un par. Alteori și‑o anina de gât, părând o vită căreia i se tăiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pe nisipul plajei și, sprijinindu-și cotul de genunchi, privi încă o dată urmele pe care le lașaseră dinții de mistreț. Într-adevăr, nu era cine știe ce, doar ceva mai mult decât o schiță, însă când tatuajul va fi complet, îi va servi ca să povestească lumii că se născuse pe insula Bora Bora, ca aparținea nobilei familii Tetuanúi și că hotărâse să nu se afilieze sectei Arioi sau vreunei alte societăți secrete de acest fel. Tapú avea să fie un om liber și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de a-si umple camarile cu gustoasă carne de om? Băiatul nu putu să-și stăpânească un fior care-i străbătu șira spinării la gândul că, dacă soarta n-ar fi fost de partea lui, în acest moment ar fi servit, poate, drept cină unui asemenea monstru. Câteva clipe mai tarziu, cănd rânitul scoase un geamăt ușor, țâșni înapoi, de parcă ar fi fost pe punctul de a calcă pe spatele unui nohú, veninosul peștescorpion, care i-a fost dintotdeauna cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lui, imaginea satului în flăcări făcu să-i tresară din nou inima în piept. Marea și muntele erau luminate deopotrivă de uriașul incendiu care cuprinsese peste douăsprezece locuințe, iar marile pirogi trase pe nisip ardeau și ele ca niște torțe, servind drept fundal unor umbre omenești care alergau de colo colo, încercând să împiedice răspândirea flacărilor. În depărtare, patru uriașe catamarane1cu punți înalte se depărtau spre largul mării, iar Tapú Tetuanúi înțelese îndată, uimit, ca cel care încercase să-l omoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și-l întreba cu un calm prefăcut: — Chiar ai nevoie de sălbaticul ăla? Celălalt confirmă cu hotărâre: — Dacă vrem ca expediția asta să aibă vreun sens, da. Dar ai nevoie de el sau doar de tatuajele lui? — El nu-mi servește la nimic, recunoscu Navigatorul-Căpitan. Nu face altceva decât să răcnească și să amenințe. Însă tatuajele sunt de o valoare inestimabila. De acord! admise bătrânul. Nu-mi face nici o plăcere, dar iată care este decizia mea: prizonierul va fi sacrificat zeului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că o să rămânem atâta timp despărțiți mă întristează foarte mult. Te înțeleg, spuse bună femeie. Și eu simțeam la fel când mi-a murit bărbatul... Îl bătu cu afecțiune pe mâna. În orice caz, știi că sunt bucuroasă să te servesc în mod special. Îi făcu un semn, prin care sublinia: Cu orice... Apoi se depărta legănându-și soldurile puternice, iar Tapú Tetuanúi nu putu să nu se întrebe dacă era posibil ca, peste opt ani, zvelta Maiana să ajungă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se rușineze, până la urmă îl umplu de mândrie, căci acest ciudat tatuaj însemna că începuse să fie un om important. Realitatea este că începuse să se transforme într-o adevărată hartă umană, care, într-un viitor apropiat, avea să le servească să găsească fără dificultate drumul care să-i readucă acasă. Lui Miti Matái nu-i plăcea să navigheze cu luna plină pe cer, căci lumină ei puternică, reflectată pe cerul atât de limpede al Pacificului de Sud, îl împiedică să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
puțin timp după ce pătrunseseră în Al Cincilea Cerc. Neobișnuită întâmplare fu inscripționata a doua zi și pe pielea abdomenului lui Vetéa Pitó, al cărui corp începuse să fie acoperit de tatuaje complexe, despre care se presupunea că aveau să le servească pentru a găsi drumul de întoarcere, atunci cand va veni momentul să îndrepte prova spre Bora Bora. În acele zile, cel mai sumbru pesimism pusese stăpânire pe Peștele Zburător și chiar dacă nimeni nu se-ncumeta să pomenească de posibilitatea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că nu vor putea supraviețui, ori să le asigure propriul lor mijloc de transport, cu speranța că vor reuși să găsească drumul de întoarcere către căminele lor. Din fericire, descoperiseră printre recife o mică ambarcațiune avariată, care trebuia să fi servit drept barcă de salvare pe corabianaufragiată, iar dulgherul de pe Marara aprecie că ar fi în stare, cu puțin noroc, să o repare, folosind pentru această marea cantitate de lemn de excelență calitate rămasă din corabie. Îl surprinse totuși să constate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
va trebui să-l faci va fi să-mi urmezi întocmai instrucțiunile... Iar aceste instrucțiuni se găseau în trei locuri: pe corpul lui Vetéa Pitó, pe a cărui piele se puteau vedea o mulțime de semne care aveau să-i servească pentru a-și aminti de unde veniseră; pe o mare hartă marină, țesuta din frunze de palmier, pe care micile scoici reprezentau insule, iar crenguțele și penele colorate simbolizau vânturile și curenții; și, în fine, pe puntea catamaranului, unde Miti Matái
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
tocmai asta s-ar fi întâmplat dacă unul dintre cei de gardă n-ar fi dat chiar în acel moment alarmă, arătând spre extremitatea insulei, unde tocmai își făcuseră apariția două enorme catamarane care avansau rapid înspre ei. Navă care servise pentru schimbul de prizonieri se întorcea încet înspre uscat, insă celelalte două aveau acum un aspect impresionant, datorită faptului că peste patruzeci de războinici vâsleau cu forța în fiecare dintre ele. Miti Matái o dădu la o parte, fără prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cât de bine plutește, si daca mai luăm în considerare și viteza curentului, vasul asta o să alerge că un nebun, si, când au să-l ajungă, dacă vor reuși să-l ajungă, o să fie morți de oboseală. Și la ce servește uleiul de cocos? întreba iarăși Tapú Tetuanúi. Uleiul, scurgându-se încet de-a lungul acului, va forma picături, care pe marea asta nemișcata vor fi foarte ușor de observat. Zâmbi. Te-Onó au să creadă că suntem atât de proști încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
îmbarca pe-o corabie, să începem o viață nouă dincolo de-un ocean. Dacă am emigra. Dac-am fi pionieri. În dimineața asta eram astronauți. Exploratori. Treji în timp ce ei dormeau. Oamenii ăștia ar plânge, dar apoi s-ar întoarce să servească la mese, să zugrăvească, să programeze computere. La următoarea oprire, Sfântul Fără-Mațe deschise ușa și o pisică țâșni pe scări și apoi pe culoar printre scaune. În urma ei apăru Directoarea Tăgadă, spunând: O cheamă Cora. Numele pisicii era Cora Reynolds
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu șireturile înnodate de două ori. Spune: — E datoria unui ofițer al legii să moară pentru fitecine. Ai putea muri pentru ăia care iau câinii la șuturi. Pentru dependenții de droguri. Pentru comuniști. Pentru luterani. Ai putea muri protejând și servind băieți de bani gata. Pedofili. Pornografi. Prostituate. Dacă glonțul următor ți-e sortit. Cu fața năpădită de victime și criminali, în albnegru, Directoarea Tăgadă spune: — Ai putea muri pentru transexualii care trăiesc din ajutor social... Sau pentru travestiți. Pentru oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
băncilor doamna Sota aranjase câte o floare. Umbra abecedarului o aveau cu toții undeva, în amintire. Cu mâini tremurânde ea deschise catalogul și făcu prezența pentru ultima oară. Apoi, cu licăriri umede în ochi, desfăcu o cutie de bomboane și-i servi pe "copii". Luana o privi îndelung și nu știu să spună decât "La revedere, tovarășă învățătoare!" Anii de gimnaziu au debutat în forță. Diferența uriașă între dădăceala primilor patru ani și modul de lucru "cu bucățica" îi zăpăci pe debutanții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
roși. Plimbându-se cu picioarele afundate în frunze și ascultând, absentă, vorbele băiatului, fetei îi zbură gândul la vremurile de altă dată. Își aminti cum se jucau de-a școala. Dan și Ema stăteau unul lângă altul la masa ce servea drept bancă, sub via din curte. Ea, în chip de profesoară, preda lecția la tabla improvizată din ușa garajului unchiului Vali. Deși era cu un an mai mare, Ema nu se încumetase să lupte cu vara ei pentru această funcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
încă se mai iubesc, că le este cumplit de dor și tot ce-și doresc e să plece, împreună, acasă. Bărbatul o invită la o pizza. Ca altă dată, zâmbi Luana. Ca altă dată, răspunse Ștefan. În timp ce așteptau să fie serviți, se priveau cu aviditate, lăsându-și ochii să se îmbete cu armonia trupului după care tânjeau de prea multă vreme. Luana coborî pleoapele, de teamă ca imaginea lui să nu-i ardă sufletul și să-l lase pustiit pentru vecie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe amintirile ei, mâncase bine în ultimul timp. Se întrebă cum de nu comentase Nuța evenimentul morții Rebecăi. Cum de scăpase ocazia s-o înțepe și să râdă de nefericirea ei. Ieși din birou și intră la personal. Doamnele o serviră cu o ceașcă de cafea, amabile și prietenoase ca întotdeauna. Se așteptă să fie descusută, îmbiată să povestească amănunțit întâmplările nefericite care avuseseră loc. Dar se părea că nici una nu știa ce se petrecuse. Femeile vorbeau despre ale lor aruncându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
putea decât să facă din acest crunt adversar, dacă nu un prieten, atunci, cel puțin, un tovarăș de suferință. Când un străin îți intră în casă și-ți ia un bun al tău, gestul pare revoltător. Un prieten se poate servi din toate. În timp ce Ștefan continua să stăpânească scaunul de veghe, Noia bântuia holurile aruncând priviri pierdute prin geamul ușii de la salon. Asculta vorbele celuilalt și sufletul i se clătina de îndoieli, văzând cu câtă dragoste și umilință încerca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o astfel de înțelegere și răbdare, fosta lui soție s-ar fi aflat și acum lângă el, iar tot zbuciumul de roman de până acum probabil că l-ar fi citit împreună, umăr lângă umăr, într-o carte. Iuliana îl servi cu o ceașcă de ness dar el refuză cu o expresie neînfrânată de oroare. Te rog, fără cafea! Venise cu indicațiile clare și femeia le notă în minte ca o secretară conștiincioasă. Urma s-o viziteze pe Luana, s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
locuri de muncă. Am eu grijă ca Luana să-l vadă. O vizită într-una din zilele următoare și-o găsi jucându-se cu Aniela. Deși Radu se afla pe locul de ispășire, ea nu comentă nimic despre asta. Îl servi veselă cu o prăjitură pe care tocmai o scosese de la cuptor și bărbatul consideră că momentul pe care-l alesese ca ea să facă și altceva e numai bun. Aruncă, din treacăt, ziarul pe masă, deschis la pagina cu locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se oprea, căuta nume și chipuri. N-avea idee ce nume sau ce chipuri căuta, dar era Încredințată că mai devreme sau mai târziu avea să dea de ceva care ar fi putut s-o ajute. — Vă rog să vă serviți, doamnă! A ridicat ochii și a văzut albina zâmbitoare. Femeia a așezat pe masă, lângă ea, un pahar de sirop cu gheață, un lichid viu colorat, și s-a retras. Margaret a ezitat, Însă brusc i s-a făcut foarte
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe care nu-l mai cunoscuse. Mai târziu a Încercat să deslușească ce i se Întâmpla și și a spus că trebuie să fi fost un amestec În care intra conștiința superiorității, a unui plus de experiență, intenția de a servi drept ghid, drept profesor, dorința de a lua În brațe o ființă slabă și de a o dădăci, nevoia de a se lipi de ceva cald, curat și moale. Când s-a uitat la ceas a constatat că trecuseră zece
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
război, nu era nimic, absolut nimic. Acum, ia te uită! Doamne, doar În ultimii zece ani, ce schimbare! Când tu erai doar un băiețel, aici nu se găsea decât un sat mai mare, un kampung, ți-aduci aminte? Au fost serviți, iar el a mâncat, deși foame nu-i era. A tăiat cu grijă mâncarea, observând atent cum pătrunde cuțitul În carnea fără pic de sânge. Din când În când Își atingea colțurile gurii cu șer vetul și Îi turna maică
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]