2,533 matches
-
rădăcinile care de-abia prinseseră putere. Ah! Ce masă copioasă! gândea omida. Se ruga să nu afle nimeni de locul găsit de ea, ca să se poată ospăta în voie, câteva zile bune. Ea știa că frunzele mature nu aveau aceeași sevă ca cele tinere. Iar de frunzele de nuc, nici nu se putea apropia! Brrrr! O luă frigul numai când se gândea la gustul iodat al frunzelor amare. Te rugăm, dragă omidă, lasă-ne să ne bucurăm și noi de soarele
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
stă să cadă de pe harta sentimentelor umane. Epoca noastră i-a mai pus un bemol iubirii. Iubirea arde. Dar, uneori, mai și fumegă. Marea ambiție a omului e să transforme dragostea pură în amor „ghebos”. Anotimpul iubirii apare când vioiciunea sevelor provoacă plesnirea mugurilor. Misoginii spun că femeia este un medicament, cu foarte multe contraindicații. Căsătoria este un angajament dinaintea punerii sub acuzare. După căsătorie, devii ori fericit, ori filozof. Au rezistat până la nunta de aur. Așa ca să-și facă în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
e clar că nu mai vrem să intrăm în Rai, ci în UE. Capitalismul este tot un lagăr de muncă, dar de lux, cu sclavi înstăriți și stresați. Ni s-au alterat criteriile, nu valorile. Din relativizarea reperelor își trage sevele alienarea. Până și hamburgerul robotizează omul. Artiștii pun diagnosticul epocii, politicienii îi prescriu tratamentul. Lumea contemporană este amenințată de inaniție ... estetică. Înghițim câte un deceniu gol, într-un secol pustiu. Mult confort nu împuținează stresul. Și nici alienarea. Simțim tot
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
s - ar putea face, în felul acesta, în literatura noastră actuală ! Marii creatori de artă acceptă filantropia, dar desfid mila. Hamlet nu are în mână o carte, ci biblioteca lumii. Fiecare epocă rescrie marile teme ale artei. Marii scriitori confiscă sevele limbii. Universalitatea artei se referă la dilatarea timpului, nu doar a spațiului. Artistul - o tăcere în eternitatea zarvei. Artistul - acest manager al frumosului. Arta poate însemna urme pe nisipul îndoielilor. În comparație cu pâinea, poezia poate fi mai consistentă. Nu și indispensabilă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fertilă a scriitorului este singurătatea. În cazul artiștilor, orgoliul capătă conotații aproape sacre. De adunătură de vreascuri literatura nu a dus niciodată lipsă. Jurnalul literar - această acută nevoie de machiaj. Flacăra poeților este cea mai grăbită. Arta și iubirea sunt sevele fundamentale ale condiției umane. Obsedant este uneori chinul în fața pustiului incolor al foii de scris. Alchimia artei vizează transformarea perisabilului în etern. Arta poate transforma lava noastră intelectuală în sublim. În artă, mai mult decât în alte domenii, acționează principiul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
În timp ce trenul părăsea treptat zona de câmpie pătrunzând în ținuturile prahovene pe neobservate, rana încă necicatrizată din sufletul fostului student s-a redeschis. Încă era dependent de suficiente amintiri cu o bogată și o intensă încărcătură afectivă. Acestea își trăgeau seva, s-au născut și s-au consolidat sub cerul însorit al Bărăganului, iar de atunci, și asta i se întâmplă des, chiar și când se plimbă la braț cu o altă fată drăguță, nu poate să nu-și amintească de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de bani, se consumase deja. Ca de obicei, la începutul fiecărui an școlar, conform spiritului de castă înrădăcinat, se simțeau datori cu aceeași demnitate și mândrie să procedeze exact la fel ca toate familiile în care ambii soți își luau seva și se hrăneau din aceeași nobilă profesie de ingineri ai sufletului omenesc, adică să împrumute măcar două-trei sute de lei pe care să-i întindă în mod judicios, până la prima chenzină. Spre deosebire de citadinii neaoși, cadrele didactice provenite din vatra vreunui
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
câteva luni mai devreme, frigul o prefăcuse fără milă. Iarba fragedă creștea vioaie și, în multe locuri, deja erau răsărite și încântătoarele flori primăvăratice. Mestecenii și plopii își desfăceau frunzulițele cleioase și înmiresmate, pe ramurile teilor plesneau mugurii plini de sevă. Rândunelele, vrăbiile și porumbeii își clădeau voios cuiburile, gâzele mărunte pretutindeni bâzâiau necontenit, iar priveliștea lor îmbătătoare își revărsa tot farmecul în sufletul omului. Pentru cel aflat în permanente și în chinuitoare tulburări interioare, în totală tristețe și în deznădejde
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dacă știi cum să îi potrivești corect cheia în broască, ea tot ți se va deschide dinainte și te va lăsa să intri. Prin urmare, în minte cu această idee, care dă curaj, tânărului i se strânseseră la loc toate sevele puterilor sale, din care izvora voința sa de neclintit, cu care se simțea în stare să lase totul în urmă, numai și numai pentru împlinirea țelului său dinainte stabilit. În spatele unei voințe de oțel, stă întotdeauna un motiv de oțel
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
rosti greoi, mult prea înfundat, într-un fel de nedescris, aproape sufocându-se de mânie. Practic, ea devenise o pradă sigură a unei crize de nervi nemaiîncercate de dânsa până atunci. Aceste rare manifestări stoarseră acum din ea aproape toată seva vitală, toată energia existentă, totul... Oricine ar fi privit-o pentru prima dată atunci, ar fi putut jura numaidecât că Victoria pare că abia mai reușește să se țină pe picioare de istovire. De altfel, foarte des ea începuse a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
încărcat, clocotitor, În limpezimi de undă, a-l preface... Prea umiliți și-adesea încercați, Am fost de-a lungul și de-a latul țării Și țintuiți sub talpa-nstrăinării, Batjocoriți, bătuți, crucificați... Avem dușmani și-nuntru și-n afară Ce sug din seva ăstui drag pământ Ne-mpiedicăm și-n propriul cuvânt Și lașitatea lumii mă-nfioară... Dar nu lăsa-vom țara la străini! O vom preda, așa cum am primit-o, Cum cei ce nu mai sunt au cucerit-o Și noi vom fi
MEDITA?II by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83833_a_85158]
-
descendenții acestor temerari navigatori ar continua să rămână supuși ai insulei Bora Bora, iar inima lor avea să aparțină în continuare Primei Insule Născute. Deja femeile deparazitaseră cu mare grijă toate animalele care urmau să fie îmbarcate, folosindu-se de seva unui arbust care creștea pe înălțimile insulei, iar membrii expediției se supuseseră și ei ritualului obligatoriu, căci știau, din experiența, că nu există nimic mai supărător în timpul unei lungi traversări decât atacurile puricilor, ploșnițelor sau păduchilor. Muștele și țânțarii aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se va transforma într-un calvar. Dar cum să evite că unul din acele milioane de paraziți să nu treacă asupra lor și cum să scape de ei dacă pe insulița aceea solitara nu creștea plantă din care femeile extrăgeau seva care îi omora? Era cutremurător să vadă cum acele ființe oribile conviețuiau în cea mai cruntă mizerie corporală, fără să facă nici cel mai mic efort să scape de ea, ca niște animale care nu puteau înțelege că existența era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
buzele ei Îi atinseră rădăcina sexului, Începu să-i simtă mișcările gâtlejului. Valurile de plăcere se amplificară În trupul lui, se simțea legănat de vârtejurile submarine, apoi brusc i se făcu foarte cald. Ea Își contracta ușor pereții gâtlejului, toată seva lui năvăli dintr-odată În sex. Ejaculă cu un urlet; niciodată nu mai simțise atâta plăcere. 7 CONVERSAȚIE DE RULOTĂ Rulota Christianei era la vreo cincizeci de metri de cortul lui. Intrând, ea aprinse lumina, scoase o sticlă de Bushmills
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
bărbierești, darămite să Întemeiezi o religie. Afară era, În sfârșit, răcoare. Lumina palidă a lunii, fină ca pulberea fluturilor, se depunea pe umbrelele Încă deschise ale teraselor și pe firele de Înaltă tensiune. Prin multe dintre acestea nu mai circula seva civilizației, astfel Încât astrul nu avea rival În ceea ce privește strălucirea. Al ei era licărul stins care se reflecta În pupilele celor Întinși pe pavaj, ale ei petele luminoase care dormitau pe parbrize. Era o noapte liniștită, ca și cum ambele seminții și-ar fi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
tine, nici realizările tale, pe care va trebui să le demonstrezi din nou. Rainer și Anna se tem de necunoscut. Anna dă semne că vrea să spună și ea ceva. Cei doi bărbați tineri, care clocotesc pe dinăuntru de atâtea seve și energii, sunt gata să se încaiere. Un profesor prevăzător îi desparte, invocând disciplina și religia. E chiar profesorul de religie. Anna ajunge chiar să țopăie puțin de nerăbdare, ca să arate că vrea și ea să spună ceva. Vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
atîta bucurie, există atîta frumusețe și, Dumnezeu mi-e martor, există atîta mizerie și gunoi și tristețe și nebunie și atîta disperare, atîta crimă și cruzime și ură, atîta singurătate, Încît ar fi de ajuns ca să-ți umple măruntaiele cu seva cenușie a groazei și să-ți crape buzele de gustul rău și stătut al amărăciunii. Da, și există atîta timp, chiar și-n Brooklyn exista destul timp, un timp ciudat, un timp atît de Întunecat și de nepătruns, un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de parfumul proaspăt, curat și Înțepător al lăzilor de lemn, de mirosul emanat de trupul uriaș, amorțit și trist al digului - un amestec unic, alcătuit din mii de arome diferite, parfumul combinat, pătrunzător, stătut, emoționant, de neuitat, al trecutului, ca și cum seva Întregului pămînt, cu uriașa sa bogăție, s-ar fi Învechit, s-ar fi alterat Încet și s-ar fi scurs, Îmbibînd ca o unsoare lemnul masiv cioplit. Dar acum Încetase orice muncă: Încetaseră toate zgomotele care o Însoțeau În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
gradul de fruntaș T.R., vorbim de Grințu, bineînțeles, să stea ore În șir cu gura căscată la poveștile unui simplu soldat și să creadă chiar că teoriile acestuia, care-i izvorăsc din cap (sau din burtă, cine știe?) precum curge seva din vița de vie proaspăt tăiată primăvara, să creadă el, deci, tânărul profesor de română, că aceste teorii, sau inepții au În ele un adevăr ciudat pe care-l simte și nu-l știe demonstra. Dar nu e ciudat deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sporește acum, sfidând aceeași atmosferă asfixiantă, surdă și lipsită de orice posibilitate de comunicare eficientă, de la început. Liviu Ioan Stoiciu scrie, așadar, o poezie în care, indiferent cum ar aborda realitatea, nu eludează nimic din care ar putea să extragă seve ale unei creații ce se constituie, în primul rând, în liman pentru propriul suflet, compus însă din imagini de multe ori turbionare, prin care se sporește la maximum posibilitatea de decodare, așa încât cititorul atent și tenace poate să-și descopere
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Manuela devine personajul reflector, martorul exterior al unei lumi ce reflectă asemeni unui glob de cristal multiple fațete în lumini felurite, ciudate. Emotivitatea eroinei sugrumă plăcerea visului, făcând imposibilă împlinirea plăcerii. Este asemeni unei făclii, combustia internă a actului secătuiește seva vieții, plăcerea balului va fi redusă de la timpul unei seri la clipa de emoție a începutului și atât, restul rămâne contemplare pasivă, conveniență, vânătoare de iluzii. De abia atmosfera balului o face să considere noțiunea de cuplu ca fiind o
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
frumuseți se ascund aici... Așa cum o vede Ana Bandiana, harta României este ca un buchet de flori: munții, flori brun roșcate, dealurile gabene, împodobite cu frunze verzi de câmpie și înnodate cu panglicile albastre ale râurilor își trag de veacuri seva din apele adânci ale Mării Negre. Să pornim la drum! “Înfățișarea generală a țării noastre e aceea a unei cetăți cu ziduri înalte. Zidurile sunt munții care se întind roată, în jurul Ardealului. În afara lor se lasă valuri, când mai repezi, când
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
după Lege! „Adevărurile legionare sunt de neclintit. Izvorâte din permanențele spirituale, morale și istorice ale neamului românesc, ele nu vor putea fi nici măcar umbrite de conjuncturile instabile ale timpului pentru că sunt adânc ancorate în adevărurile creștine, de unde își trag legionarii seva dătătoare de viață în eternitate. De aici provine puterea lor de luptă și de jertfă în slujba neamului, fără a urî alte neamuri, dar și fără a accepta să fie nedreptățit, umilit și exploatat neamul nostru. Recunoscând statutul metafizic al
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
onoare. Luptă să nu fii niciodată mișel. Lasă pentru alții căile infamiei. Decât să învingi printr-o infamie, mai bine să cazi luptând pe drumul onoarei.” (C. Z. Codreanu-Legea onoarei) Omul individ, la fel și neamurile, trebuie să trăiască din seva lor morală și să se afirme prin fapte, nu prin represiuni sângeroase, nu din pândă, nu din ponegriri, nu din plăsmuiri, nu dând în cap semenului său cu bâta, nu prin suprimarea libertății și vieții adversarului, nu prin dezbinări, nu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
că Dumnezeu e țăran. Un Dumnezeu burghez mi se pare, din multe motive, o blasfemie. Un Dumnezeu intelectual mi se pare un nonsens. Cum să aibă Dumnezeu dubii? În schimb, mi-l pot închipui pe Dumnezeu ascultând cum se trezesc sevele pământului primăvara. Nopțile de Înviere, în București, au ceva de chermeză, vag religioasă. E adevărat că despre "cerul înstelat de deasupra noastră" am învățat, la filosofie, în București. Dar de văzut nu l-am văzut niciodată aici. E o amintire
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]