3,912 matches
-
mare și arătătorul depărtate câțiva centimetri. —SS, cred. Uitasem că și acesta era tot pe brațul stâng. SS sau prizonier, cu toții purtam semnul pe aceeași parte. Cunoștințele mele de latină din copilărie îmi amintiră că îl purtam pe partea numită „sinistra“. Doctorul îmi freca acum brațul cu o bucată de vată, nu pe număr, ci deasupra lui. Senzația era revigorantă, ca atunci când mă dau cu loțiune după bărbierit. — Din câte am înțeles, erau funcționale. Luă seringa de la asistentă cu mâna stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
chiar și pentru a deschide cutia. Am ridicat eu capacul. Broșa cu diamante sclipi pe satinul negru. A fost atât de copleșită încât a început să plângă. Casa era cufundată în întuneric. Nu mi-am dat niciodată seama cât de sinistru arăta noaptea. Îmi era dor de sclipirile galbene ale ferestrelor care străpungeau întunericul. Îmi era dor să știu că soția și copiii erau înăuntru. Când am intrat pe alee, farurile luminară tufișurile. Ceva, pisica vreunui vecin sau un raton, țâșni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Închise ermetic. În spatele biroului doctorului, În partea stângă, se afla o măsuță cu rotile pe care stătea pompa de absorbție cu care Fima știa că se fac Întreruperile de sarcină prin aspirație. Stomacul i se strânse din nou la gândul sinistru că asta era de fapt un fel de clismă inversă și că feminitatea era o nedreptate ireparabilă. Și ce făceau cu fetușii? Îi puneau În pungile de plastic pe care Tamar sau el le aruncau la gunoi Înainte de Închidere? Hrană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
că-l iubesc pe Ed și că-mi doresc să-mi petrec restul vieții cu el. El a pretins că simte la fel. Apoi apare ea, iar pe mine nu mă avertizează nimeni, nici o orchestră care să cânte câteva acorduri sinistre în cheie minoră. Acum totul atârna în fața ochilor mei - fie îl înhățam eu, fie îmi era înhățat. Și eu nu puteam face nimic. Nu aveam cum să devin mai apetisantă decât Rachel sau să mă prezint cu doi copii frumușei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Am luat câteva pastile. Nu știam ce erau și nici nu-mi păsa. M-am ridicat cu greu din pat, iar când m-am privit în oglindă m-am speriat. Mă transformasem în fantoma lui Jacob Marley 1, o arătare sinistră de o paloare morbidă. M-am hotărât să fac un duș scurt înainte să cobor să-i caut pe ceilalți. Aflată în caz de forță majoră, a trebuit să iau niște haine de-ale lui Ed și pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
urmele lăsate de schiurile mele cu cheltuiala unui efort nebănuit. Acolo, jos, printre crengile cu neaua brazilor, ritmice lovituri de bardă sapă existența arborelui condamnat. Încă vreo câteva izbituri repezite cu sete și un rege mut și mândru va scrâșni sinistru, înainte de a se prăbuși cu răbufnire de cutremur. Mâine el va fi prefăcut în scaunul sărutat de trânjii unui om-păduche, sau va fi un pat mâncat de ploșnițe, el, bradul de altădată care își împrăștia sămânța dusă de vânt pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nevoie de noi ajustări, noi tăieturi și alte noi monologuri, la care lucră În ultima săptămână din noiembrie, Într-o Londră sufocată de o ceață plină de funingine, „groasă ca supa de mazăre“, care plutea pe deasupra străzilor precum o miasmă sinistră și care, chiar și la etajul al patrulea al clădirii din De Vere Mansions, impunea prezența lămpilor aprinse Întreaga zi. Chiar Înainte de a termina definitiv cu Americanul, primi din nou vești de la Daly, care cerea alte tăieturi și revizuiri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
slinos, cu colți Îngălbeniți, care Își dădea ochii peste cap, jubila și făcea giumbușlucuri, care manipula toate celelalte personaje ca pe niște marionete. Henry observă că actorul pronunța numele Svengali cu un a lung, făcându-l să sune mult mai sinistru decât În pronunția lui Du Maurier, care rima cu „canalii“. — Da, spuse Kiki, iar acum toată lumea spune „Svenghaali“, ca Tree, drept care presupun că la fel va trebui să fac și eu. Parcă povestea nici nu mai e a mea. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
făcu loc cu amabilitate și „pasagerii“ priviră afară. Norman văzu o câmpie brună, Întunecată, lipsită de viață și care se Întindea până la limita vizibilității. Dincolo de ea, Întuneric. — Mă tem că nu prea aveți ce vedea aici, spuse pilotul. — Surprinzător de sinistru, remarcă Ted fără urmă de dezamăgire. M-aș fi așteptat la mai multă viață. — Păi, e cam frig. Temperatura apei este... o clipă... 2,2 °C. — Da, domnule. Să vedem unde este noua dumneavoastră locuință. Motoarele uruiră. Un sediment mâlos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
lemn. Pe urmă - din nou șuieratul. Tina șopti: — Doriți din nou imagine? — Nu, răspunse Barnes. Ascultară. Alte hârșâituri. Un moment de liniște, urmat de bolborositul apei, foarte puternic, foarte aproape. — Isuse, șopti Barnes. Este chiar afară, aproape de noi. O bufnitură sinistră În peretele habitatului. Ecranul se aprinse: SUNT AICI! Imediat simțiră primul șoc, care-i dezechilibră pe toți, răsturnându-i pe podea. În jurul lor, habitatul gemea și scârțâia Înfiorător de tare. Norman Încercă să se ridice - o văzu pe Fletcher sângerând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și m-a certat cu atâta putere încât m-am întors cu spatele pentru a plânge într-ascuns acea viață a ruinei. Am alungat moartea din acel leșin periculor al aerului. Mă sprijineam de marginea sângelui meu; era atât de sinistru încât mi-am salvat visul din rănile sinuciderii. De departe se auzea un hohot de nebuni lăsați să-mi împrăștie în singurătate unica mea soluție de a-mi strânge-n brațe fetița ce venea ca o alinare a dezlănțuirii mele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
să lupt pentru el! Trebuia să-l recâștig. Cum de ajunsesem aici? O luasem pe un drum greșit și nimerisem într-un univers paralel unde totul arăta ca și cum ar fi fost tot viața mea, dar în realitate era ceva malefic, sinistru și greșit. Nu puteam să exist fără James. James era parte din mine. Dacă mi-ar fi căzut un braț, n-aș fi spus „Ei, deocamdată îl las în pace. Dacă e să fie, atunci o să se întoarcă la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fără masca aceea de gaz”. Uite, săracul, cum stătea cu masca de gaze pe figură și Își imagina că așa arată Dumnezeu. Miercuri, alt utopic, lector univ. Ilie Bădicuț, vorbește de „gustul amar pe care i l-a lăsat descoperirea sinistrei scule În urnă”. E vorba chiar de scula respectivă sau de o metaforă sinistră pentru Cheie. Domnul lector n-a aflat că sculele nu pot fi sinistre, deoarece aparțin Întregului popor, care se slujește de ele zi și noapte. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
figură și Își imagina că așa arată Dumnezeu. Miercuri, alt utopic, lector univ. Ilie Bădicuț, vorbește de „gustul amar pe care i l-a lăsat descoperirea sinistrei scule În urnă”. E vorba chiar de scula respectivă sau de o metaforă sinistră pentru Cheie. Domnul lector n-a aflat că sculele nu pot fi sinistre, deoarece aparțin Întregului popor, care se slujește de ele zi și noapte. În imaculata sa rezervă de spital, Liv Ullman vede la televizor un preot budist În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Ilie Bădicuț, vorbește de „gustul amar pe care i l-a lăsat descoperirea sinistrei scule În urnă”. E vorba chiar de scula respectivă sau de o metaforă sinistră pentru Cheie. Domnul lector n-a aflat că sculele nu pot fi sinistre, deoarece aparțin Întregului popor, care se slujește de ele zi și noapte. În imaculata sa rezervă de spital, Liv Ullman vede la televizor un preot budist În flăcări, o imagine de neuitat pe care-am fost lăsați și noi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
frizer, nu director, l-am bătut la terminarea liceului punîndu-i un sac de cartofi pe cap ca să nu ne recunoască, dar n-am simțit nici o satisfacție, nici un cartof, trecuseră patru ani În care fuseserăm ahtiați după blugi și noi purtasem sinistra uniformă cu număr pe braț, patru ani de rock și noi eram tunși numărul doi, se dusese dracului totul, pe urmă a venit Facultatea de Medicină cînd am fost picat la primul examen de profesorul de anatomie pe motiv că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
păstrat că izbutește, deoarece finalul te pune pe gînduri, Donald se trezește În sicriu, e Întuneric, e cuprins de groază și aprinde bricheta, rîcÎie pereții de lemn, se zbate, scena pare filmată chiar În coșciug, simți teroarea din acel loc sinistru și strîmt pentru totdeauna, mai vezi flacăra brichetei, o dată, de două ori, apoi nimic, beznă completă, nu se mai aude decît zgomotul inutil al pietrei de brichetă, și gata, s-a terminat gazul, ecranul rămîne negru. (Adevărul este că Sutherland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Bud Îi trase un croșeu În plex. Gilette se chirci, Înhăță un cuțit și Încercă să-l lovească. Bud se dădu În lături și Îl lovi la boașe. Gilette se ghemui; Bud apăsă pe butonul motorului. Motorul scoase un scrîșnet sinistru. Bud Îndesă mîna cu cuțit a poponarului În gaura de evacuare. Crrrr... chiuveta aruncă afară sînge și așchii de oase. Bud Îi trase afară mîna - mai puțin degetele lipsă. Crrr... Un țipăt de cincizeci de ori mai puternic. Cioturile puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Scoase pistolul luat de la Bud White și intră. Într-un colț David Mertens tremura. În Încăpere era foarte cald - omul nădușea, năclăindu-și hainele pline de sînge. Își rînji dinții la el și gura i se strîmbă Într-un țipăt sinistru. Ed Îi aruncă pastilele. Acesta le Înhăță și le Înghiți, Înecîndu-se. Ed ținti spre gura lui, dar nu putu să apese pe trăgaci. Mertens se uita țintă la el. Ceva straniu se Întîmpla cu timpul: Îi lăsase singuri. Mertens adormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Și copacii plâng Elena Marin Alexe Nu doare înghețul, nici lipsa de soare, Ci numai absența de pași pe cărare. Și lacrima cade pân' suferă zarea, Căci bate la poartă, sinistră, uitarea. Când vântul de seară îmi smulge din ramuri, Năluci obosite pe-a cerului flamuri, Rămân în tăcerea de ceața haină, S-ascult amintirea ce doru-mi alină. Nici pleoapele-mi frunze nu vor să asculte. Din toamnă fugiră prin zări
?i copacii pl?ng by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83319_a_84644]
-
tăcute ale obrazului său, urmârindu-i privirea ce clipește rar și se oprește asupra celorlalți, cel cu cămașa în carouri, și altul, la stânga, cu nasul mare și negricios, și o femeie la o altă masă, notând ce se spune; apoi tăcerea sinistră ruptă brusc de adjunctul de primar întors spre subalternul său: dumneata ce spui? Iar acesta răspunzând cu vocea mult prea subțire, dar calm, rar, încet, sigur pe el: mie mi se pare totul extrem de limpede, am și pus rezoluția, priviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ceasul, temându-se să nu se întâmple ceva. Îi transpirau palmele, și le ștergea întruna de o batistă sau de pantaloni. Punea de fiecare dată răul înainte și detesta întârzierile oricui, imediat se gândea la un accident, sau ceva neapărat sinistru și îl apuca panica. Pe măsură ce se apropia momentul simțea în el emoție și teamă și își ștergea tot mai des palmele transpirate. A sosit la timp, a îmbrățișat-o, ea s-a așezat la masa lui de lucru și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ia în serios această afirmație, a încercat disperată să ofere dovada. După ce șterpelise cheia (unică) a dormitorului lui Lawrence mai devreme în după-amiaza aceea, a așteptat până în momentul când a fost sigură că el era angrenat într-una din aceste sinistre întrevederi, a încuiat ușa pe dinafară și a fugit jos pe scară, răcnind cât putea de tare că îl prinsese pe fratele ei chiar în momentul în care își trăda țara. Majordomul, cameristele, personalul bucătăriei, șoferul, valetul, lustragiul și toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care zbura a plonjat în mod inexplicabil dintr-un nor aflat la mică înălțime și s-a prăbușit în timpul aterizării. Pe atunci eram deja destul de mare ca să adopt neîncrederea generală în tot ce era rusesc, să bag în seamă zvonurile sinistre despre KGB și neplăcerile produse de eroul meu în propria lui țară pentru că îi cucerise pe occidentalii care-l aclamaseră. Poate că Iuri își semnase singur condamnarea în ziua când dăduse mâna cu copiii de la Earl’s Court; și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
După aceea nu mai știu ce a mai făcut, pentru că am fost absorbit de film. Era povestea unui bărbat sensibil și manierat (interpretat de Kenneth Connor) care a fost speriat în apartamentul lui într-o noapte de sosirea unui avocat sinistru. Avocatul venise să-i spună că bogatul lui unchi murise recent și că trebuia să plece imediat în Yorkshire, unde va fi citit testamentul în reședința familiei, Blackshaw Towers. Kenneth a plecat în Yorkshire cu trenul, însoțit de prietenul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]