3,963 matches
-
un destin nemilos, plin de spaime. Ajungem la Bălți. În gară, o aglomerație infernală. Singura garnitură trasă la peron era inaccesibilă. Oamenii se înghesuiau, se îmbrânceau. Nu mai era loc nici pe acoperișul vagoanelor. Și dintr-odată începe să urle sirena. Alarma aeriană! Oamenii sar din tren și aleargă cu disperare spre un loc de refugiu. Aerul vibrează din ce în ce mai tare și soarele dispare acoperit de norii bombardierelor. Peripeții, spaime! Eu mă pierd în mulțime. După ce încetează alarma, ne regăsim cu toții. În
POVESTEA REFUGIULUI MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Codreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1674]
-
pus pe gânduri... Hotelul Kamogawa este o operă de artă „răsărită” pe țărmul Oceanului Pacific unde, de atâtea ori, am admirat răsăritul soarelui și surferii ce călăreau „bidiviii” oceanului, dimineața în zori, atât bărbați, cât și femei. Femeile seamănă cu niște „sirene” moderne, iar bărbații cu personaje desprinse din anime-uri. Hotelurile din Japonia sunt deosebite ca stil și confort, dar și ca poziție...Unele sunt așezate pe țărmul Oceanului Pacific , altele pe câte o buză de stâncă, în zone de o neasemuită
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
dispoziția Inspectoratului de poliție. 13. PARCUL BIBESCU sau "RĂZBOI ȘI PACE" Veniți din Cernăuți, ne aflam în orașul Craiova în plin Război Mondial. Aviația anglo-americană bombarda orașul după un orar precis. Cei de la Apărarea Locală știu acest lucru și, prin intermediul sirenelor, ne anunțau când să fugim în adăposturi și tranșee. Craiovenii își adaptaseră viața după orarul acestor "oaspeți" ucigători. Dar apropierea păsărilor metalice aducătoare de suferințe se auzea de departe, așa că părinții își luau repede copiii și fugeau disperați din fața morții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
străbătut-o până acum. Noaptea rămânem În El Passo, oraș prin care trece frontiera Mexicului. Populația 110.000 locuitori. Ne dăm seama repede că suntem la frontieră, 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 137 Întrucât toată noaptea sirenele poliției nu Încetează, mergând după contrabandiști. Prin Texas. Expoziția centenială (centenară). De la El Passo avem de străbătut statul Texas, cel mai mare stat al Uniunii cu Întindere cât Franța și cu populație de abia 6 milioane locuitori. Mergem paralel cu
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
va avea tot timpul să moară de foame. Supremația funcționarilor dirigenți va permite, susține filosoful, "amestecarea nu numai într-o mică parte a vieții individului, ci în întreaga lui viață". Va trebui să nu ne lăsăm furați de cîntecele de sirenă ale stîngii franceze și de viscolul imperial al comunismului moscovit; să nu alegem, aflați acum în libertate, pe iubitorii socialismului și ai ideologiei care, și nu avem voie să uităm, și-au așezat ciubota pe grumazul culturii pînă la strivirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mică parte dintre ei, spicuind cîteva "perle". Primul este Geo Bogza, de la care vom afla ce probleme de conștiință îl frămîntau în junețe: "În contradicție cu starea de spirit generală a unui mediu mic-burghez, cînd la 16 ani, la sunetul sirenei, vedeam că alți oameni intră în fabrică la ora 6 dimineața, iar eu eram liber să mă plimb, iar la prînz aveam mîncare ca și ei și poate și mai bună. "Cum se face aceasta? mă întrebam. Cine a muncit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
utilizat, în mod riguros, instituțional, matematic, frica. De fapt, aici este marele secret. Așa a fost posibil. Părinților mei, mie ne-a fost frică. Ne-a fost frică celor mulți care am trăit în comunism. Frica era omniprezentă, începeau cu sirenele care răsunau la răsăritul soarelui, anunțînd o nouă zi de muncă. Și nu dispărea nici în somn. Ea era atent dozată, ți se oferea în funcție de categoria din care făceai parte. Ți se dădea o mai mare injecție de frică sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
imperialist cu reflexe antisemite tot mai deranjante. O observație în treacăt. Pe străzile orașului, numeroase mașini ale poliției în alertă. Cred că am văzut vreo cinci într-o oră. Dacă la New York, în Manhattan, ești răscolit clipă de clipă de sirenele mașinilor de Salvare, la Sankt-Petersburg te siderează urletul continuu al echipajelor de poliție. Poate că exagerez... Se pare însă că, în „orașul-erou”, criminalitatea nu e doar o vorbă de speriat străinii, ci o realitate tristă. Citesc în Literaturnîi curier (Curierul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
porții Maghrebienilor, care a provocat emoție în oraș și în întreaga lume. Pentru că alaltăieri, la ora rugăciunii de la amiază, pe esplanadă au avut loc încăierări: poliția călare a făcut vreo treizeci de răniți străduindu-se să-i împrăștie pe manifestanți. Sirene de ambulanțe, exploziile surde și prelungi ale grenadelor, coloane de fum lacrimogen. În orașul vechi au fost aduși nu mai puțin de treizeci și cinci de mii de polițiști israelieni. Motivul: lucrările de restaurare întreprinse de municipalitate pentru a moderniza o rampă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de Munte. I-am dat un pahar de apă în ziua de 1 Sept. la minister, când murea de sete. Bul. Ferdinand 44 bis Nicolae P. Simonide. Glicerofosfat de calciu salamandra (foc) mărgărintarul (roua căzută în scoici) cristalul (ghiață comprimată) Sirenele foenixul magia neagră Femeia poate trece prin mai multe iubiri; la fiecare iubire nouă se reînoiește, ca luna. Trecutul este ca un drum lung în marginea căruia am lăsat în fiecare clipă bucăți din viața noastră, și Amintirea e ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cheltuiala unui bogătaș. (..................) 13 milioane dinari. Portretul de la primărie a lui Tito mai tânăr (blond roșcat). Tren pitic pe malul mării, care cotește în lungul coastei parcă ar căuta copii ca să se joace cu ei, și chemându-i c-o sirenă veselă. Un răspuns al lui B. Shaw bătrân: "Teatrul merge destul de prost. Shakespeare a murit. Molière deasemeni; Și eu nu mă simt tocmai bine." Lacul Neretva (Narento) în curs de creație. Cetățile și orașele de pe coasta Dalmației au avut a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și la construirea unor sobe în interiorul caselor domnești sau a unor mari boieri. Atât discurile smălțuite folosite la decorarea fațadelor unor monumente, cât și cahlele pentru sobe, sunt decorate cu motive în care este evidentă influența occidentală: leul, grifonul, zgripțorul, sirena, cerbul, balaurii etc. O recoltă foarte bogată de cahle s-au găsit lângă cetatea Sucevei. În 1956, s-au descoprit resturile unei clădiri în afara zidurilor cetății, numită de arheologi “casa domnească”. În pivnițele acestei case s-au descoperit un număr
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Dan Mititelu Adio și la Gară! Motto Într-o lume care se prăbușește sub povara rentabilității, invadată de sirenele devastatoare ale tehno-științei, ale globalizării, nouă formă de sclavagism, dincolo de toate acestea, prietenia și dragostea există.” “Ce îl face pe Dan Mititelu să ocupe un loc cu totul deosebit în peisajul fotografiei românești. Răspunsul nu este deloc ușor. Cert este
Adio si la gar? by Dan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83653_a_84978]
-
spaimei de a nu fi cunoscut de toată lumea...?! Ce treabă are lumea cu poezia? Exagerez anume, ca să fiu priceput. Poate că am uitat prea ușor îndemnul înțeleptului: devino ceea ce ești, dincolo de ceea ce te-ndeamnă și te cheamă cu voce de sirenă. Nu uita că mergând dinspre București spre Craiova și apoi spre Timișoara urmăm calea Occidentului. Doar nu era să fac drumul înapoi spre Est! Glumesc, desigur, dar încerc să-ți spun că nu mi se pare o pierdere prea mare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la colțul străzii, la colțul lumii. Iar pentru asta nu trebuie să faci, din fericire, nicio victimă. Dacă închizi ochii vezi și mai bine poezia, lucru deloc dureros. Modifică cu ceva poezia (noastră) conjuncția aștrilor? Este influențată ea de cântecul sirenelor a(i)urite sau de muzica sferelor din eter(n)? Da, chiar și scrierea unei litere cu degetul pe nisip modifică ceva din ordinea universului. Chiar și târâșul unei larve pe o frunză de captalan înclină cu o unitate infimă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
frunză de captalan înclină cu o unitate infimă, dar unitate, axa universului. Niciun sunet nu se pierde, el se propagă, îl vei regăsi, peste o vreme, în univers. Dacă ai scris azi un vers inspirat, înseamnă că ai îngânat o sirenă care e captiva mării undeva...! Și marea e influențată de cântecul sirenei, bineînțeles. Chiar și o aripă de libelulă care se mișcă becisnic modifică ordinea universului. Cine vede modificările astea? Dumnezeu și, vreau să cred, artistul. Geograful vede deplasarea continentelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Niciun sunet nu se pierde, el se propagă, îl vei regăsi, peste o vreme, în univers. Dacă ai scris azi un vers inspirat, înseamnă că ai îngânat o sirenă care e captiva mării undeva...! Și marea e influențată de cântecul sirenei, bineînțeles. Chiar și o aripă de libelulă care se mișcă becisnic modifică ordinea universului. Cine vede modificările astea? Dumnezeu și, vreau să cred, artistul. Geograful vede deplasarea continentelor, istoricul analizează prețul războaielor dintre continente, politicianul le scoate la mezat, bancherul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
coarnele, oamenii cu vorbele. * Sacul se leagă la gură când e plin. În nădejdea slugii, dai de fundul pungii. * Punga goală are valoare afectivă. * La pomul lăudat te duci când i se coc fructele. Fericirile sunt stele căzătoare. * Nu toate sirenele cântă; unele dau alarma. * Mai înainte de a mai trece prin satul natal, unii se interesează dacă s-au asfaltat drumurile. Neștiind cum se fac ele, produsele agricole ni se par scumpe. * Pune faptele în locul cuvintelor. * Ca să cunoști prețul aurului, fă
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
chestionăm epoca, judecată de neobositul editorialist. Dar mai întâi s-ar cuveni, credem, să cercetăm, fie și fugitiv, dar cu aceeași inclemență, epoca noastră". Ceea ce și face, cu luciditate și acuitate, Adrian Dinu Rachieru, atrăgând atenția asupra faptului că "chemarea sirenelor europenismului, nu înseamnă a ne ignora rădăcinile, abando nându-ne ființa națională". Simptom de care suferă, din păcate, mulți activiști ai unor idei străine interesului național: "cei care, stăruitor, ne recomandă a ne lepăda de românitate o fac în numele unui alt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mării ar fi monoton, fiind totdeauna același. Din contra, în uniformitatea ei aparentă, marea e infinit de variată. Necontenit își schimbă coloarele după oareel zilei, necontenit își schimbă fața după adierile vântului; acum e lină, drăgălașă, ademenitoare, dulce culcuș de sirene, care-ți deșteaptă doruri de tainice voluptăți, acum e iritată, dezlănțuită, turbată de parcă-ți prevestește sfârșitul lumii; și, necontenit, după capriciile ei îți sugerează alte gânduri, îți spune altă poveste, îți cântă altă simfonie. Răsăritul și asfințitul soarelui, lumina lunei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
toată lumea, În care am copilărit, am trăit, m-am bucu rat și m-am Întristat - și În care Ion Pipa, „ucigașul cârciumarilor“, Își Încheia cariera, după ani de pușcărie, ca număr de atracție pe zece bani În târgul Moșilor, alături de sirene de mare, ju mătate femeie, jumătate pește, de vițelul cu două capete și de dama tatuată. Acest București al nostru, al zilelor noastre de acum, În atâtea privințe anacronic, metacronic și paracronic, mai purtând Încă unele rămășițe din trecut, amintiri
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o anume spontaneitate și prospețime care te captivează pe loc. Dar divaghez... Aici ni s-a dat o cameră În care ne-am așternut sacii de dormit și am căzut În obișnuitul nostru somn adînc, Încît nici n-am auzit sirenele. Voluntarii de serviciu nu aveau habar că sîntem acolo, așa că au plecat În grabă cu pompele de incendiu, iar noi am dormit pînă dimineața tîrziu și abia atunci am aflat ce se Întîmplase. Le-am smuls promisiunea ca data viitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
reprezentarea simbolică a orașului va rămîne Întotdeauna sub forma unor flăcări Înverșunate. Era ultima zi a șederii noastre și, după numeroase ciocniri de pahare care exprimau frumoasele noastre sentimente de rămas-bun, ne-am Încolăcit sub pături și am adormit. Mult-așteptata sirenă a sfîșiat liniștea nopții, chemîndu-i și trezindu-i pe voluntarii de serviciu, străbătînd chiar pînă la patul lui Alberto, din care acesta a sărit mult prea repede. Ne-am ocupat imediat pozițiile, cu toată seriozitatea necesară, În mașina pompierilor „Chile-España
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
București la parohia Cioplea și paroh la Bărăția. În închisoare a fost timp de 14 ani. (Pr. Gheorghe Patrașcu, Zile de încercare și de har). După 1989 a reluat activitatea în ritul oriental, contribuind la preluarea bisericii greco-catolice de pe strada Sirenelor, unde a refăcut biserica și casa parohială, funcționând și ca paroh până în 1993, când a plecat la Oradea, la chemarea ÎPS Vasile Hossu, episcop greco-catolic. La Oradea și-a adus contribuția plină de dăruire pentru terminarea primei biserici greco-catolice pe
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
lumina zilei, în stațiile de benzină, în munți ori pe malul lacurilor și în orice alt loc unde un indian riscă să ajungă vânatul liber al unei bande de „capete rase“ nemțești. Rima domnului Rüttgers ia drept țintă cântecul de sirenă al domnului Schröder, care caută să atragă lucrători străini în țară. Domnul Rüttgers face rime măcar că domnul Schröder i-a explicat cât se poate de precis când anume vom ridicala loc strapontina pentru oaspeți. Dar domnul Rüttgers știe el ce
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]