2,620 matches
-
când cineva își va fi adăugat ulterior numele între cei ce vor fi fost socotiți ca făcând parte din Tradiție, nici o clipă nu va fi avut conștiința că se poate compara, sub cel mai neînsem¬nat detaliu, cu predecesorii săi. Smerenia, ca gest esențial în scriitura bizantină, furnizează astfel un prim aspect al imposibilității repetiției: nu poți cu adevărat să spui ceea ce au spus cei dinaintea ta, pentru că nu ești pur și simplu capabil să realizezi adevăratul înțeles al afirmațiilor lor
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
unei acțiuni, consecință. În înțelesul pe care îl are în perspectivă bizantină, înseamnă urcușul către 0swQia, adică suma acelor purificări pe care omul trebuie să le săvârșească pentru a se face vrednic primirii harului. Este, de fapt, calea virtuților creștine, smerenia fiind atitudinea mereu și pretutindeni căutată în împlinirea efortului de curățire. Această perspectivă bizantină asupra cunoașterii este de fapt o perspectivă asupra filosofiei. Se dovedește că filosofia câștigă un dublu caracter, căci ea nu este înțeleasă numai ca 0s«Qia
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
Hristos” (Galateni 3, 28). Familia, în concepția hrisostomică, este o școală a deprinderii virtuților de către soți, mediul desăvârșirii creștine. Viața de familie trebuie să se conducă, de la început, după virtuțile creștine: credința, frica de Dumnezeu, înfrânarea, îngăduința necazurilor, nădejdea, blândețea, smerenia, nepătimirea. Familia înseamnă un efort constant și permanent de înlăturare a obstacolelor ce stau în calea ei. Ea înseamnă jertfă și sacrificiu,. așa cum e dă pildă Mântuitorul care și-as pus viața pentru mântuirea neamului omenesc. Familia este considerată microbiserică
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
de evenimente. Câștigul pe plan personal Datorez enorm acestor cinci ani de pelerinaj. M-am apropiat, discret și ezitant, de antropologie, nu atât ca disciplină academică, ci mai degrabă de antropologia-metodă de cunoaștere, care mi-a impus o atitudine de smerenie și de respect față de oameni pe care înainte nu-i înțelegeam, ba chiar mă temeam de ei. Pelerinajul m-a vindecat de bibliotecă și de vanitatea indusă de ea. Am câștigat la final o stare de compasiune și înțelegere pentru
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
său. La final, reporterul televiziunii își intră și el în rol, ia o mină sfioasă, se apleacă spre subiect și spune „sănătate, să vă ajute Dumnezeu !”. Ceilalți pelerini din jur clatină din cap, ca și cum ar aproba și saluta gestul de „smerenie” al omului cu camera. Am văzut de zeci de ori asemenea scene și de fiecare dată sunt la fel de mirat de reacția pelerinilor. La baza Dealului este amplasat un cort al Crucii Roșii Române. Spre deosebire de Iași, accesul în interior este blocat
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cuminte”, îmbrăcată regulamentar, fustă lungă, batic de culoare închisă și un copilaș de patru-cinci ani sugrumat într-un costum miniatural, făcut la comandă. „Hai să-ți fac un bine, finule, acum cât pot”, spune purtătorul de brâu roșu. Finul mimează smerenia, zicând zdrobit „dacă mă iubiți, lăsați-mă la rând”, apoi se îndreaptă în pas alert, împreună cu familia, spre sasul auxiliar de lângă raclă. Mai apuc să-i văd cum sărută cu toții racla, smeriți, cel mic este ridicat cu grijă de tatăl
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pentru că slujesc fidel și permit ascultarea slujbei în timp real. În timpul momentelor-cheie ale slujirii, cum ar fi de pildă rostirea „Crezului” sau a rugăciunii „Tatăl Nostru”, maicile vânzătoare se opresc brusc din activitate, pliază mâinile pe lângă corp, plecând capul cu smerenie, intrând într-o stare apropiată de catalepsie, lăsându-i astfel în totală derută pe clienții aflați în interior, dintre care unii nu înțeleg prea bine explicația unei astfel de schimbări bruște de atitudine. Lângă intrare, la exterior, pe o masă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
întâlnire de acest tip, prima dintre ele având loc în 26-27 octombrie 2011, „noaptea dintre Sfinții Dimitrie”. Semnele de recunoaștere propuse de către orga ni zatori sunt „semnele de recunoaștere a ascultării de Dumnezeu, Chipurile Divine pe care le purtăm cu smerenie și nu le aruncăm la gunoi prin bărbierit, respectiv dezbrăcarea fustei/îmbrăcarea hainelor bărbătești - pantaloni”. Invitația se încheia cu un mic ghid de comportament destinat pelerinilor-model așteptați să răspundă acestei chemări : „Pentru cele circa 15 ore consecutive de nevoință nocturnă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de casă, se poate citi și un reportaj despre pelerinajul ocazionat de sărbătoarea din 15 august la Mănăstirea Nicula, intitulat „Hram Nicula. Ortodoxia trăiește în noi”. Autorul menționează întâlnirea cu un pelerin, „un moșneag care a ales să facă drumul smereniei”. Contrar a ceea ce se putea aștepta cititorul, „nu-i deloc fericit”. Motivul îl aflăm imediat : „Anu’ aista nu fui vrednic. N-a fost chip să mă închin. Fură iarăși domnii cei mari primii. Da’ le-o ierta Dumnezeu că nu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Articolul UNIC Se conferă Eminentei Sale Cardinalului Alexandru Todea Ordinul național Steaua României în grad de Mare cruce, pentru demnitatea, curajul și smerenia creștină cu care a îndurat martiriul impus de regimul comunist ateu, devenind pentru toți românii un simbol al curajului și al speranței prin credință. PREȘEDINTELE ROMÂNIEI EMIL CONSTANTINESCU În temeiul art. 99 alin. (2) din Constituția României, contrasemnam acest decret
DECRET nr. 164 din 21 mai 1999 privind conferirea Ordinului naţional Steaua României în grad de Mare cruce. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/124273_a_125602]
-
de liber pot ei străbate universul și câtă splendoare poate evidenția strălucirea lor!? Dumnezeu spune în ontologia creștină Eu sunt cel ce sunt859, căutând începutul și sfârșitul îl el însuși, acolo unde nu există altceva decât el însuși, Vidul. Din smerenie Dumnezeu spune Eu sunt, tot din smerenie omul spune eu nu sunt. Aceasta este lex perennis, decretul divin 860, pe care îl urmăm prin intuiție. E o credință nativă, intuiția metafizică integrându-ne în ritmul universal. Așa, și numai prin
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
câtă splendoare poate evidenția strălucirea lor!? Dumnezeu spune în ontologia creștină Eu sunt cel ce sunt859, căutând începutul și sfârșitul îl el însuși, acolo unde nu există altceva decât el însuși, Vidul. Din smerenie Dumnezeu spune Eu sunt, tot din smerenie omul spune eu nu sunt. Aceasta este lex perennis, decretul divin 860, pe care îl urmăm prin intuiție. E o credință nativă, intuiția metafizică integrându-ne în ritmul universal. Așa, și numai prin acest concept religios, existent în masonerie și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
noastră este 9 noiembrie. Dincolo de Încercarea de a reține ce e mai bun din imaginația noastră, ce mai putem face ca americani și ca societate globală pentru a cultiva același spirit și În alții? Această chestiune trebuie abordată cu multă smerenie. Ce anume Îi duce pe unii către bucuria distrugerii și ce Îi duce pe alții către bucuria creației, ce Îl face pe unul să-și imagineze 9 noiembrie și pe altul 11 septembrie constituie fără Îndoială una din marile taine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
Traian Trifan și Marian Traian, Anghel Papacioc și preotul Vasile Serghie, Valeriu Gafencu și Constantin Oprișan și alți dăruiți de Dumnezeu cu harul mărturisitorului creștin legionar - între care foarte mulți tineri proveniți din Școala Frățiilor de Cruce - Virgil Maxim, în smerenia lui, ni se prezintă doar ca un mic și neînsemnat hagiograf, care a primit poruncă nevăzută să înscrie în veac un semn de laudă și mulțumire pentru darul de a fi fost contemporan cu aceste încercări prin care a trecut
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
din nou prin cei ce și l-au luat patron: „Cine este (ca) Dumnezeu?” (Miha-Elochim). Ne-am înregimentat în „Oastea Arhanghelului”, avem pace știind că vom birui, cum s-a verificat prin și cu cei ce ne-au lovit. Cu smerenie și cu îndrăzneală, în Numele lui Dumnezeu, vă strig: Luați aminte! Am auzit în sufletul meu, ca un sunet de trâmbiță pentru toate sufletele din orice neam, un glas: „Oricine, absolut oricine dintre români și oricine, absolut oricine din orice nație
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de la omul cel mai simplu, țăran și muncitor, până la cărturarul luminat, condiție sine qua non pentru viața, ființa și existența neamului. Unii au rămas pe drum, la diferitele stadii de luptă prin care a trecut Legiunea. În loc să-și recunoască cu smerenie condiția, încearcă să coboare linia Mișcării. Dușmanii, speculându-le orgoliul, fac din ei elemente de dezbinare ale unității legionare. Ei cad sub sancțiunea cuvântului Căpitanului: „Cine este împotriva unității, este împotriva biruinței legionare”. Aici este taina comuniunii sufletului neamului, prin
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
studiu, exegeze, rugăciune și efort de control moral. Era frate mai mare: încercam să mă țin de pulpana hainei lui pe drumul cunoașterii și trăirii în Hristos. Din când în când, săptămânal sau lunar, știind de la Sfinții Părinți că adevărata smerenie este descoperirea gândurilor pentru a nu te îndreptăți singur în ceea ce cugeți, ne strângeam la domnul Trifan sau la noi, uneori toți, alteori numai câțiva, ne descopeream nedumeririle și dezbăteam problema care ne provocase întrebări în conștiință, în lumina scrierilor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în comunități familiare, prin sate, târguri și orașe (cetăți). Viața creștină nu cuprinde numai un sector al societății creștine, înseamnă un efort permanent, viu, privind atent la Începătorul Vieții, Hristos. Adică ducând viață de control și cercetare sfioasă, viață de smerenie și dragoste lucrătoare, de ascultare permanentă de ierarhia harică, preoțească, cu post și rugăciune, cu lacrimi de părere de rău pentru condiția de degradare spirituală în care ai trăit, care ți-a mutilat propria ființă în adâncul ei spiritual și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
împrejurul căreia gravitau toți cei scoși la muncă. * Dumnezeu revărsase asupra lui harul frumuseții: Fizic, părea un arhanghel, purtând când spada de foc a Cuvântului dumnezeiesc, când crinul curăției plin de parfum tainic. Moral, nu i se putea reproșa ceva, smerenia îmbinându-se cu tenacitatea hotărârilor. Spiritual, era transfigurat tot timpul, într-o stare extatică aproape permanentă; nu puteai să-ți dai seama dacă ceea ce spune vede în duh sau dacă Duhul vorbește prin el. Viața lui era zbor spre înălțimi
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
atenție mai mare. Viețile Sfinților așa cum ni le prezentau Patericul, Filocalia, erau (iertați-mi îndrăzneala) (re )experimentate, verificate, ca posibilități de realizare nu numai pe plan mental, ci mai ales pe planul trăirii efective. Trăsătura caracteristică a acestor mistici era smerenia și fiecare era simțit de ceilalți în ceea ce avea specific, în darul cu care era investit de Dumnezeu, și care era lucrător spre binele și creșterea tuturor în Hristos. În „interviuri duhovnicești” bădia Trifan, cel mai în vârstă dintre noi
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de liniștea Lui, în Lumina și Dreptatea lui Hristos, căci pe Acesta L-a iubit și L-a mărturisit cu toată ființa. Folosind aceste momente de apropiere, corespondența sinceră între suflete se realiza și prin mărturisirea greșelilor, îmbrăcată în toată smerenia, arse în fața lui Dumnezeu în rugăciuni pentru iertarea păcatelor. Iar la prilejul potrivit, sub epitrahilul unui preot, taina mărturisirii se valida. Puneam accent deosebit pe ascultarea de Biserică sub ierarhia harică. Perioada acestei izolări, scurtă în timp, a fost de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
rău se folosește de armele păcatului ca să te doboare, ție, creștine, nu-ți este îngăduit să folosești armele lui, ci armele dreptății și adevărurilor sfinte, răspunzând cu bine la rău, cu binecuvântare la blestem, cu răbdare la batjocură, cu umilință (smerenie) la îngâmfare, cu jertfă la ucidere, cu rugăciune de izbăvirea vrășmașului din mâna lui satan, cu mărturisirea adevărului la minciuna diavolului, suportând toate consecințele. Unii deținuți - ziși politici - spuneau că ne puteam permite folosirea acelorași mijloace pentru a dejuca sau
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
lipsit de posibilități. Dar e bine să înțelegem că fiecare e înzestrat deosebit și își are locul lui între ceilalți. În raport cu corpul social, mai ales cu cei necunoscuți, locul meu este undeva mai jos, decât vârful unde m-am cocoțat. Smerenie se numește în creștinism virtutea cu care începe adevărata cunoaștere. Dar ce crezi despre preoți, sunt sfinți? Sunt slujitorii lui Dumnezeu, sfințiți, nu sfinți. Ei sunt sfințiți cu har în urma pregătirii spirituale, să opereze mântuirea credincioșilor. Pot deveni sfinți, ca
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
susținut de enoriașii comunei de naștere), după absolvire, în 1934, rămăsese preot celib (în ortodoxie e excepție) printr-o dispensă specială. Fusese premiant la școală iar după absolvirea facultății devenise profesor. Era un om excepțional din toate punctele de vedere. Smerenia se întrecea cu bunătatea și răbdarea. Neacceptând propunerea de a deveni om de încredere al partidului, a urmat condamnarea de 10 ani muncă silnică și Canalul. Lucrând cu un evanghelist, acesta a fost impresionat de cinstea sufletească și adânca credință
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
din viața mânăstirilor noastre duioase și frumoase, cu care ne umplea sufletele de mireasmă sfântă; era un Pateric viu. După rugăciunea de dimineață ne vorbea despre o virtute creștină. Așa rânduisem. Expunerea teoretică era urmată de exemplificare. Era vorba despre smerenie și îngâmfare. Părintele a început direct cu exemplificarea printr-o povestire adevărată: Prea Sfințitul Melchisedec al Romanului a fost invitat să ia parte la o serbare a românilor din Bucovina. Intrase în folosință calea ferată Iași Cernăuți. Pe vremea aceea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]