56,932 matches
-
știam direcția în care mergeam. Acum se făcuse ziuă binișor, nu s-ar mai fi zărit lumina Vienei. Și văd că cerul este luminos spre locul unde noi mergeam. Atunci m-am speriat teribil, căci mi-am spus: "Uite, răsare soarele, iar noi timp de vreo trei-patru ceasuri am mers în direcția asta, adică spre răsărit. Deci ne-am întors iarăși în Ungaria." Îi trezesc pe ceilalți doi (eram albaștri la față de nesomn) și le zic: Acolo ceru-i luminos, și
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
doi (eram albaștri la față de nesomn) și le zic: Acolo ceru-i luminos, și-napoi este întunecos. Am mers spre Ungaria". De fapt, ce se întîmplase? Un nour gros acoperise tot răsăritul oprindu-se tocmai la apus, așa că raze-le soarelui luminau apusul. Mersesem bine. Pe urmă a urmat întîlnirea cu neamțul care ne-a găzduit. Am ajuns la Viena, la Osmanhoff, adică tot sub stăpînire rusească. Apoi, de aici, cu tramvaiul, în zona internațională, una din cele patru zone de
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
Pe o antenă schimonosită de vînturi, din vîrful unei case, doi porumbei privesc lumea. Tăcut. Sînt petrecuți, cu spatele unul la celălalt. Admir un corp cu două capete. Așadar, fiecare vede alt orizont, altă perspectivă asupra norilor și florilor, asupra soarelui și a lunii, a poveștilor noastre și din noi. Se poate zări de la înălțimea lor nimicnicia de pe pămînt? Port o cămeșoaie din Maramureș, de undeva de pe Valea Izei. O mîngîi mecanic, dar cu multă tandrețe. Ca și cum am pierdut ceva însemnat
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
sursele folclorice. Timide sunt notațiile din poezia naturii: Sus la munți, În poiană... etc. Ceva mai săltăreț e versul în Tablou de seară, alterat de inserția câte unui neologism distorsionat: "Orizontul/ se poleie"; "Deja moare/ Cel din urmă/ Raz de soare"; Chiar divina/ Cântăreață/ Cu blândeață/ Grea și multă/ Nu prelude! Ce se-aude/ Doar e vântul/ Cu al său șuier?/ Ba, e cântul/ Unui fluier!" (p. 52-55). Simțul poetic al naturii nu are deocamdată suficientă experiență de transpunere artistică. Un
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
în coloratura lexicală a poeziei coșbuciene. Versificația ușoară construiește o poezie a elogiului solar, a muncilor câmpului, o poezie a celebrării naturii și a anotimpurilor. Uneori e adoptat modelul folcloric, ca într-un fel de invocație sau descântec: "Ieși, sfântule soare!/ Ieși din închisoare!/ De ne adu zorile,/ Cu privighetorile,/ ?i-ncălzește florile!/ Ieși din nor, de după nor!/ Dă verdeață luncilor!/ Loc de joc copiilor!" (Cântecul soarelui, p. 89). Am regăsit cu bucurie textul unui cântecel din copilărie, Vânătorul: "Iepurași, fugiți
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
e adoptat modelul folcloric, ca într-un fel de invocație sau descântec: "Ieși, sfântule soare!/ Ieși din închisoare!/ De ne adu zorile,/ Cu privighetorile,/ ?i-ncălzește florile!/ Ieși din nor, de după nor!/ Dă verdeață luncilor!/ Loc de joc copiilor!" (Cântecul soarelui, p. 89). Am regăsit cu bucurie textul unui cântecel din copilărie, Vânătorul: "Iepurași, fugiți acum!/ Hai la crâng, nu stați în drum!/ Vânătorul dacă vine,/ N-are să vă fie bine!" (p. 49). Fluența versurilor susține cantabilitatea și transparența mesajului, asigură
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
Terian, Teodora Dumitru, Sanda Cordoș, Nicoleta Cliveț, Antonio Patraș, Mircea A. Diaconu, Nicolae Coande, Costică Brădățan, Ciprian Șiulea, Sorin Adam Matei, Adrian Majuru, Alex-Mihai Păun, Oltea Șerban-Pârâu, Andreea Dumitru, Marius Ianuș, Claudiu Komartin, Bogdan-Alexandru Stănescu, Raluca Dună, Dragoș Tudor, Oana Soare, Marius Miheț...), care au îmbogățit revista exact în măsura în care revista i-a îmbogățit pe ei. A fost o școală de presă culturală și un loc în care, cu toții, am crescut. La propriu și la figurat. În viața mea, ca și în
Memento ALIA by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11852_a_13177]
-
în timpul iernii ca să nu se ardă lemn mult la sobă. în casa mare în mai toate camerele nici nu erau sobe. Casa mare era pentru ochii lumii. Spre deosebire de acei olteni, noii ciocoi din Snagov și-au ridicat palate că la soare te mai poți uita, dar la ele ba. Povestea noastră e însă alta. în aceste palate nu locuiește nimeni. Ici, colo, și dincolo de zidurile acelea înalte, câte un paznic mai udă o floare, ori udă gazonul, sau mai dă cu
Palate pustii by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Journalistic/11876_a_13201]
-
puțin, din întîmplări rememorate tandru, din acelea cu happy end, ca poveștile depărtate ale copilăriei. Între tînărul ofițer, a cărui fotografie se odihnește în camera fiicei, de la Paris și bătrînul care odihnește în micul cimitir din Focșani, "unde la amiază soarele încălzește pietrele și miroase dulce a miere de albine", umbrele cresc din ce în ce...Din ce în ce mai tăcut, din ce în ce mai înșelat, trecut prin decepțiile războiului și prin "școala" comuniștilor "de bine", este, în amintire, o siluetă îndepărtată, după care degeaba fugi, la
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
și incitant segment de societate prins "pe viu", tragismul și umorul, fac parte din O casă la capătul lumii un roman de bună calitate literară. (A.R.) În primăvara aceea, părinții noștri au dat o petrecere pentru a sărbători reîntoarcerea soarelui. Fusese o iarnă lungă și posomorîtă și, acum, primele margarete sălbatice își împingeau căpșoarele printre mormintele din cimitirul de lîngă casa noastră. Sindrofiile părinților noștri erau reuniuni de oameni stilați. Prietenii lor, profesori cu toții, aduceau sticle de vin. Oameni cu
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
și pe cea dionisiacă a contactelor frenetice cu natura. Astfel încît aspirația ființei de-a coincide cu principiul se suprapune cu cea a impulsurilor sale vitale: "Vreau să mușc rădăcina reînceputului./ Vreau să fiu sînul/ din care s-a vărsat soarele./ Sau măcar un ram, o zăvorîre de mugure/ în această măruntă coajă/ A nemuririi unde pentru a se bucura/ Cad fulgii lumilor" (Acolo). Elementele naturale apar înnobilate de obîrșia lor divină, care face ca abordarea lor pe filiera voluptății senzoriale
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
face ca abordarea lor pe filiera voluptății senzoriale să nu oculteze puritatea adorației, în perspectiva infinitei regenerări: "Tu, întrebarea mea și carne bună,/ Catifelare însăși a invizibilului./ O clipă numai ar trebui să mă însori/ Cu frumusețea mea, matcă de sori,/ Să văd pietrificarea cum se mișcă,/ negura cum se face blondă,/ Carnea seniorală,/ Inima o sondă/ înrădăcinată în ceea ce fără sfîrșit mi-e începutul" (O, farmece). Purtînd sigiliul Creatorului a tuturor celor ce ființează, id est reflexul mirabilului centru cosmic
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
început să vorbească despre tot felul de cunoștințe comune, căsătorii, înmormântări, grădini, legume plantate și altele, ni s-a părut plictisitor și am ieșit de bună voie ca să privim minunea pufăitoare. Mirosea puternic a benzină și pentru că era parcată la soare avea mușamaua încinsă încât nu puteam să Ținem prea mult mâna pe ea. Tot felul de șurubele, rezervoare, curelușe, unele curate de sclipeau, altele pline de praf și benzină, uleiuri scurse, am fi vrut să le ștergem, dar ne era
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
să le ștergem, dar ne era frică să le atingem. Doar casca ne-am permis s-o încercăm, pe rând, eu am Ținut-o mai mult pe cap, aveam prioritatea curajului și a vârstei, mă foloseam totdeauna de acest avantaj. Soarele își mai domoli din fierbințeală și începea să se vadă umbra casei când tata ieși hotărât să-și reia activitățile, ieși și bătrânelul, de spre care am aflat că era de-o vârstă cu tata, deci nu trecea de cincizeci
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
Nu Țin minte tot drumul, dar Țin minte că mirosea puternic a ben zină, transpirație și mușama încinsă. Am trecut de case, de grădini și câmp, apoi am ajuns în deal, acum se vedea tot orașul în vale, cuminte în soarele de vară ce sta să se domolească. Ne-am oprit, a oprit și motorul spunând că s-a încins și trebuie să se răcească, între timp pielea picioarelor mele s-a obișnuit cu fierbințeala sau mușamaua a preluat temperatura corpului
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
era la locul lui, doar combinația de miros de benzină, transpirație, mușama încinsă și salivă uscată stăruia în nările mele, stăruia ascunsă undeva în neuronii mei, astfel când vânzătorul a hotărât să pornească motorul acelui Yamaha roșu, parcat afară, în soare, pregătit pentru test drive mirosul a revenit în nări și îmi dau seama că-mi va fi foarte greu să-mi placă să merg pe motocicletă.
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
țin în mână/ o torță înghețată. Sunt orbi/ deodată, somnolenți, aleargă spre un zid uriaș,/ fără nici o poartă în el./ Și noi fascinați/ îi urmăm"(Ca o iarbă de mare). Tonul elegiac măsoară tristețile eului în iarna interioară, când însuși soarele îngheață, e reversul clipelor de jubilație ale iluminării. într-o lume/ societate decăzută, imaginile vituperează: "Ca și cum ar fi/ o noapte/ și ca și cum noaptea ar fi de fapt/ gura închisă a unui orb care a murit demult/ și n-a înțeles
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
ajung fremătător pe înălțimile clare?" (Semnal de alarmă) Drama cotidiană se arată, totuși, minoră în comparație cu ce descoperă poetul într-un Univers răvășit, unde "cerul se întorsese pe partea cealaltă/ unde cu neagră cerneală/ era scrisă o poveste indescifrabilă./ De tristețe soarele se micșorase/ până nimerise în gura unei furnici/ care-l purta pe cărări șerpuitoare mici/ prin iarba colosală". într-o asemenea ipostază "bisericile stăteau răsturnate/ ca niște acrobați cu capul în jos/ iar turlele creșteau smintit/ aidoma rădăcinilor spre adânc
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
mai mult sau mai puțin determinante ale vieții politice șase luni pentru a-și dovedi eficacitatea înseamnă o inutilă tragere de timp, tocmai bună pentru a șterge urmele vechilor poltronerii. Bun, vor trece șase luni, va veni vara, va fi soare, va fi bine. Și? Parcă văd cum va începe dl Băsescu s-o scalde, c-o fi, c-o păți, că Europa, că împrejurările, că oportunitățile, că prioritățile nu-i îngăduie să-și pună în aplicare planurile. Faptul că Adrian
Specialiști, cadre, nulități by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11965_a_13290]
-
exces analitic. Cu aerul său dezarmat, dezadaptat, "învins", el captează un mister al lucrurilor în primă instanță. Banalitatea se înzestrează cu o energie ce îi dă posibilitatea de-a deveni producătoare de fantastic: "ploaia a spălat nămolul/ dezvelind pietrișul originar// soare pauză coups în geamul sălii de curs pauză de sable / viperele dorm în temple verzi/ stropi rostogolindu-se pe dale// în căușul palmei cascade asfințesc". Din elementele unei ambianțe terne țîșnesc feerii geometrizante: "case căpițe garduri molizi/ un păienjeniș de
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
plimba ciolanele și ciclurile obsedante de aci/ prin academiile ciupercilor/ căra după ea genți pline cu nisip să îngroașe neantul/ pe străzile plăpînde ca gelatina/ becuri se aprindeau orbecăind din trei în trei din cinci în cinci/ afumate ca niște sori preistorici/ pipete pasteur picurau cucuta zilei pe limbile frunzelor/ alunecau formulele delirului prin pîlniile ruginite de eter/ într-o chimie organică sintetizînd monștrii în eprubete/ într-o chimie anorganică procreînd taifunuri de siliciu/ peste cristalinul impersonal// monumente împînzeau cîmpul vizual
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
într-o chimie organică sintetizînd monștrii în eprubete/ într-o chimie anorganică procreînd taifunuri de siliciu/ peste cristalinul impersonal// monumente împînzeau cîmpul vizual lentilele în spatele cărora/ eram îngrămădiți ca niște gladiatori așteptam lupta cu leii/ ascunși în imaginația noastră cu soarele fleșcăit pe asfalt/ libelule fluturau artistic în Colosseum/ cercuri batiste dansuri ciocane tobe seceri lațuri flori de plastic". Să remarcăm că puțini poeți români contemporani, de la Gellu Naum și Ion Caraion (între ei se cuvine neapărat menționat pe nedrept puțin
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
alb scânteind în grămada roșcată de bolovani de calcar, pe care Mitică se gândea să-i folosească la ridicarea unui șopron. Era marmora. Bustul decapitat. Spălat de aversa violentă căzută în zori și care acum strălucea în bătaia puternică a soarelui de la miezul verii...Cât trecuse pe-acolo, zi de zi, vreo trei sțăptămâni, dacă nu și mai bine, n-o văzuse, de praf... Ea pretindea că era un semn. Dar ce o pusese mai mult pe gânduri fusese că statuetei
Asfințit cu ghioc (VII) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12005_a_13330]
-
spulberă sinistrul vis". Dar nu, bogăția fulgilor e un imens ecran pe care "mândra țară" e proiectată într-o avantajoasă armură de zale argintii. Iar strofa a doua cuprinde un distih ce-ți taie răsuflarea, când te aștepți mai puțin: Soarele rotund și palid se prevede printre nori Ca un vis de tinerețe printre anii trecători. în Gerul, întâlnim un exemplu (ce l-ar fi fericit pe Edgar Papu) de erotism între elementele naturii (criticul a celebrat, acum 35 de ani
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
Acasa > Poezie > Amprente > ZVON DE PRIMĂVARĂ Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1551 din 31 martie 2015 Toate Articolele Autorului Printre norii grei de ploaie, Un mândru soare s-a ivit. Și cu raza lui bălaie, El ne urează:„bun găsit!” Azi natura-ntinerită, Se trezește iar la viață. Ziua bună-i cunoscută , Când te scoli de dimineață. Pomii îmbrăcați în floare, Pajiștile înverzite, Se-ncălzesc acum la soare
ZVON DE PRIMĂVARĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382666_a_383995]