4,201 matches
-
se confruntă). Pot fi urmărite problemele celor din cartierele cu blocuri vechi, în "cvartale" muncitorești cu blocuri degradate, cu fațade afumate, apartamente devastate, fără ferestre, fără uși, blocuri înnegrite de fum și mucegai, cu "burlane" pentru a face foc în sobe, cu o mizerie de nedescris în jur, în "cartierele" ilegal improvizate pe marginea unor pâraie, în apropierea unor gropi de gunoi... Statul a luat măsuri de subvenționare a chiriilor, de acoperire a cheltuielilor cu încălzirea locuinței pe perioada iernii etc.
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
ochi, ochii noștri nu se transformă în ouă ochi. Anumite calități pot afecta direct organele de simt, adică pot fi receptate natural a pu tem simți gustul dulce sau amar al unei băuturi, putem să ne încălzim mâinile la gură sobei a, insă altele nu pot afec ta direct organele noastre de simt, ci au nevoie, după Toma, de anumite vehicule, cum sunt speciile, pentru a pu tea afecta simtu rile, după cum se întâmplă în cazul văzu lui sau al auzului
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
cocioabă, colibă, magherniță, palat etc., împreună cu derivatele fiecăruia, ca bordeiaș, bordeian etc.), cuvintele care denumesc părți ale casei (talpa casei, stâlp, temelie, acoperiș, căpriori, streașină, burlane, dușumea, zid, perete, ușă, fereastră) sau încăperile (pivniță, prispă, cerdac, pod, odaie, cameră, iatac, sobă, cămară, salon), la orașe casele au și subsol, parter, terasă. Dacă ținem seama de sensurile figurate ale lui casă, cuvântul are legături cu soț, soție, căsătorie, a (se) însura, mire, mireasă, burlac, becher etc. Toate aceste grupări făcute uneori pe
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
împotriva originii sale turcești: pecmez „marmeladă“, folosit în Banat, este un împrumut din sârbă, nu din turcă. În vocabularul reprezentativ românesc sunt înregistrate optsprezece cuvinte de origine turcă, ceea ce reprezintă 0,69% din total: cazan, chef, cioban, geam, para, perdea, sobă, tutun etc. Cuvinte slave moderne Variatele contacte ale românilor cu populațiile din această parte a Europei, deci cu vecinii noștri din trecut și de azi (bulgari, sârbi, ucraineni, ruși, polonezi), au lăsat urme în lexicul românesc. De multe ori, din
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
acesta indirect, prin baza semantică comună de „adâncitură, crăpătură, hău”, la care se raportează atât mlaștină, ploștină, cât și a pleoști, ploscă, a plesni, a lăsa (lăsătură) etc., adică forme care nu implică numaidecât prezența apei; cf. sl. peštera, peč „sobă”, pentru care vgr. avea pe σπηλαιον „peșteră, sobă”; lat. specus „peșteră”, spelunca „cavernă, grotă”, rom. pustiu, rs. polostĭ „cavitate” față de pastĭ „gură, bot, hău”. Tot aici trebuie adus și pleșuv „chel; lipsit de vegetație, fără arbori”, de unde și toponimul Peleș
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
crăpătură, hău”, la care se raportează atât mlaștină, ploștină, cât și a pleoști, ploscă, a plesni, a lăsa (lăsătură) etc., adică forme care nu implică numaidecât prezența apei; cf. sl. peštera, peč „sobă”, pentru care vgr. avea pe σπηλαιον „peșteră, sobă”; lat. specus „peșteră”, spelunca „cavernă, grotă”, rom. pustiu, rs. polostĭ „cavitate” față de pastĭ „gură, bot, hău”. Tot aici trebuie adus și pleșuv „chel; lipsit de vegetație, fără arbori”, de unde și toponimul Peleș. A nimeri, cuvânt autohton prefixat: ni-meri. Cf.
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pierd mai ușor căldura. Din aceeași cauză, în efortul fizic predomină producerea de căldură asupra proceselor fizice de termoliză prin iradiere. Pe de altă parte, corpul uman preia căldură de la obiectele înconjurătoare cu temperatură superioară acestuia. Plasat în apropierea unei sobe calde, absoarbe până la 97% din radiațiile proiectate pe tegumente. Atât pierderea, cât și absorbția de căldură pot fi diminuate sau chiar suprimate prin izolare termică vestimentară. Eficacitatea acesteia ține de numărul straturilor izolatoare, de porozitatea și permeabilitatea la aer și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vei fi ridicol, o să se râdă. Nu vei juca o tragedie, ci un bâlci tragic. Crezi dumneata că scenele din Corneille, Racine, Voltaire, chiar și Shakespeare, se pot debita cu vocea dumitale de conversație și pe tonul folosit la gura sobei? Și nici întâmplarea spusă la gura sobei cu emfaza și gura larg deschisă ca la teatru. (...) Dar o experiență pe care ai repetat-o de o sută de ori, constă în aceea că la sfârșitul povestirii dumitale, în mijlocul tulburării și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vei juca o tragedie, ci un bâlci tragic. Crezi dumneata că scenele din Corneille, Racine, Voltaire, chiar și Shakespeare, se pot debita cu vocea dumitale de conversație și pe tonul folosit la gura sobei? Și nici întâmplarea spusă la gura sobei cu emfaza și gura larg deschisă ca la teatru. (...) Dar o experiență pe care ai repetat-o de o sută de ori, constă în aceea că la sfârșitul povestirii dumitale, în mijlocul tulburării și emoției pe care le-ai stârnit la
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nevasta. Bătrânul Toma Chiuariu, tatăl lui Anton, cu cotul stâng răzimat de laiță și cu tâmpla sprijinită în pumn, stătea așa, de ceasuri bune, neclintit, uitându-se când la flăcările din vatră, când la nora lui. În răstimpuri ofta. În sobă, flăcările focului mistuie la iuțeală lemnele sub loviturile gerului de afară. În colțul dinspre răsărit al odăiței, Maica Domnului, în lumina candelei, se uita la ei cu bunătate pe chip neclintită. Baba Săftica pregătește pelincile și fierturile cu toate buruienile
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ce dă în livadă, pereții și bagdaliile albe, prispă, de jur-împrejur... În odăița de o austeritate monahală, două laițe pe colț, cu așternuturi, oglinda veche, tocmai de când s-a jucat nunta Săfticăi la poartă, după obicei -, cu apele îmbătrânite... o sobă cu ocniță albă, ușor coșcovită, cotruța și strachina mâțelor. Ca orice om al singurătații, din îndelunga nevoie de a sta de vorba cu cineva, baba Săftica povestește... povestește mereu, apoi se întoarce la torsul gândurilor ei... Privind-o, te simți
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
hăitașii din codrii bătrâni și neumblați ai împrejurimilor fără capăt. Destoinic și priceput, Toma, cunoscător adânc al legilor codrului, dar și al oamenilor generației lui, al slăbiciunilor, a știut să se facă prețuit. Altădată, în seri de iarnă, când în sobele cu olane, bătrânești, bubuia focul, și afară urlau vântul și lupii flămânzi, în jurul lui copiii stăteau cu gurile căscate, auzind de la el povestiri nemaiauzite... Într-una din seri, așa deodată, fără sa plângă, lacrimile începură să-i curgă șiroaie pe
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și să lăcrimeze... Când se strângea sus pe cuptor, lângă bunicul Toma, bătrân și beteag, ca să-și dezghețe picioarele și mâinile rebegite, asculta înfricoșată pe bătrân, între două pufăieli de tabac, povestindu-i grozăvii petrecute în pădure. Focul trosnea în sobă, și, în timp ce ei dormeau pe laițe ori pe cuptor, sforăind, ea asculta urletul sinistru al vântului împletit cu urletele jalnice de lupi înfometați. Era sinistru și înfricoșător. La început se temea, dar, cu timpul, s-a învățat... nu-i mai
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ei cea mai mare, însă, era să călărească pe Sultan, un murg jumătate arab, de o inteligență și frumusețe rare. Tot pe atunci, bunicul începu s-o învețe să scrijelească buchiile, pe o bucată de scândură, cu un tăciune din sobă. Prietenia lor ajunsese atât de mare, încât bunicul își pierdea capul de dragul fetei. Nu mai cunoștea altă bucurie pe lume, decât să-i facă toate voile. Bătrânul Toma, în dorul babei lui, Lina și a nurorii lui, Axinia, își concentra
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
la un taifas, la care din când în când, cocoșii vestesc crucea nopții. Boierul Șipoteanu-Fălciu avea prilejul să-l descoase pe Toma, pădurar bătrân, înțeleptul pădurilor, despre viața ascunsă a codrilor copleșiți de zăpezi și taine... Toma se uita la sobă cu gura plină de pară, și molcom povestea, povestea întruna... ...De afară răzbătură, prin noapte, țipetele de trompetă ale cucoșilor vestind încă o strajă a nopții. -... Povestește-ne Toma, ce-i cu Movila Roșie... care‟i povestea ei ?!... Îl rugă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vestind încă o strajă a nopții. -... Povestește-ne Toma, ce-i cu Movila Roșie... care‟i povestea ei ?!... Îl rugă moșierul de Fălciu, stăpânit de o veche curiozitate. Bătrânul pădurar rămase pe gânduri câteva clipe, apoi, își înfipse privirea în soba plină de pară, căutând parcă acolo răspunsul. - D‟apăi, că pre‟ multe nu‟s de povestit!..începu el molcom. Dacă treci valea pârâului Jigăliei, încolo în sus înspre apus, apare un deal înalt, care se întinde spre miazănoapte ca un
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
la locurile potrivite. După ce trecea furtuna, Ștefan-Vodă, cinstea pe cei vrednici și viteji cu ocini pe moșiile țării. Urmașii acelor oșteni, sânt răzășii din zilele noastre și din satele dimprejurul Movilei Roșii. Tăcu o vreme, scormonind cu privirea șperla din sobă. - Se spune că acolo ar fi o comoară îngropată la!... îl zgândărî moșierul pe bătrân. - Da, da... așa‟i!... Se spunea că acolo este o comoară îngropată, la rădăcina unui gorun... - Povestește-ne... povestește-ne Toma, ce știi despre comoară
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Fălciului până în vatra satului nostru, ar fi nenumărate întâmplări, multe din ele... legende, care merg și vor merge din gură în gură, cât va fi lumea, lume. După o vreme, boierul vorbi rar, privind și el, în pălălaia din gura sobei. În minte îmi vin acum cuvintele pline de înțelepciune ale lui Vlahuță... despre gândire... „...Multe lucruri minunate a lăsat Dumnezeu pe lume, cu multe și neprețuite daruri a mai înzestrat pe om, niciunul însă nu se poate asemăna cu plina
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cine’ți place în singurătate...“. - Da!.. gândul te duce departe!.. murmură bătrânul Toma, pătruns de vorbele lui Vlahuță; cum să nu fii cucerit de ele..! -Cine n-are bătrâni... să și-i cumpere!.. zise șoptit boierul, privind adânc în gura sobei... gândindu-se la bătrânul pădurar. - Nu cei bătrâni sunt înțelepți, și nici moșnegii... ci acei ce înțeleg întotdeauna dreptatea!... murmură pădurarul. De afară, ca o trâmbiță, cocoșul se auzi pentru a treia oară... În fereastră, printre perdeluțe, pătrundeau zorile, la
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și vremea grea păreau să nu se mai sfârșească. Pădurea zăcea îngropată în nămeți. Era o seară de iarnă cu zăpada răscolită de vânt, cu lupi stârniți din bârlog de foame. Pe hogeagul casei pădurarului ieșea un fum gros. În sobă vreascurile trosneau, spulberând scântei. Bătrânul Toma se uita cum limbile de foc jucau, se înălțau, unduiau în felurite forme, care stârneau semne de întrebare... Avea o privire fixă și ciudată. În fiecare seară sporovaiau până spre miezul nopții, la gura
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vreascurile trosneau, spulberând scântei. Bătrânul Toma se uita cum limbile de foc jucau, se înălțau, unduiau în felurite forme, care stârneau semne de întrebare... Avea o privire fixă și ciudată. În fiecare seară sporovaiau până spre miezul nopții, la gura sobei, așa... ca pe timp de iarnă. „Hau-hauuu... hau-hauuu!“, un urlet jalnic, Gheorghe TESCU 180 prelung, porni din inima pădurii despicând liniștea nopții... Bătrânul Toma tresări... era un urlet cunoscut. - I-auz‟ Suru... iar urlă! ...murmură el. El trebuie să fie
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de același gând, traseră cu coada ochiului la Anuca. „Hau-hauuu... hau-hauuu!“, se auzi din nou foarte aproape, în marginea pădurii. - I‟auză-l măi, parca ar jăli un om! murmură bătrânul uitându-se la limbile de foc, cum jucau în sobă. Ca un om jălești, măi! Numa‟ că‟i într-un grai necunoscut nouă. El așteaptă răspuns la chemările lui. Și iar bătrânul trase cu ochiul la Anuca. O clipă se opri și ascultă ăuitul atât de jalnic și tânguitor, apoi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să clipească, parcă ți-ar desluși vorbele de pe buze... Văzându-l de-aproape, te trec toți fiorii... îngheți... - Cu animalele trebuie să știi să te înțelegi! ...zise deodată bătrânul, ca după o lungă chibzuință, desprinzându-și privirile de pe focul din sobă. Mulți nu știu că animalele, sălbăticiunile chiar, văd în om un prieten în care pot avea încredere, care le hrănește... Când îl întâlnești, te oprești, și-i vorbești... pentru că vocea omului are un efect liniștitor asupra animalelor. ... Așa, mi s-
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
chiar în gândire dreaptă... De un lucru sunt însă sigur: animalul liber, puternic... animalul prădător nu se apropie de om neapărat ca dușman, ci, îi este tovarăș dacă simte în el aceeași forță și libertate. Bătrânul se ridică încet, din fața sobei și se apropie de Anuca... - Ce ai fata bunicului, de ce plângi? întrebă el, cu vorbă moale și dulce, mângâind-o ușor pe creștet. Fata își puse capul pe pieptul bătrînului și ridicând din umeri, spuse abia șoptit: - Nu știu!... CAPITOLUL
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
colb și frunze în văzduh. Pădurea era învăluită de un val de ceață, lumina zilei murea înnăbușită în ceață... Nu-ți mai puteai da seama dacă e noapte ori ziuă. - Vine furtuna!... murmură bătrânul Toma. În odaie, focul pâlpâie în soba cu ocniță... Vălmășagul vântoasei de afară răzbea prin hogeag, împingând fumul înapoi în vatră. O pală de vânt lovi crengile gorunului din fața ferestrei și o deschise în lături. - Parcă se sfârșește lumea... nu alta! ...zise mai mult gemut bătrânul. Deodată
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]