2,408 matches
-
din 1946-1948, se regrupează. Partidul Național Țărănesc, care nu se dizolvase formal niciodată, și care, printr-un act secret de aderare, devenise partid creștin-democrat, membru al Internaționalei Creștin-Democrate încă din 1987, își reia existența legală; Partidul Național Liberal și Partidul Social-Democrat din România (fracțiunea social-demcraților care refuzaseră în 1948 fuziunea cu comuniștii) se reconstituie rapid. Câteva personalități foarte diferite, dacă nu contradictorii, își fac acum intrarea pe scena publică. Dinspre PNȚCD, Corneliu Coposu, președintele partidului renăscut, și Ion Rațiu, care revine
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
După mai bine de 60 de ani, se realiza astfel prima alternanță democratică la putere. Victoria în alegerile prezidențiale consolida rezultatul de la parlament, permițând CDR să devină partenerul principal al unei coaliții politice care regrupa toate forțele opoziției anti-Iliescu: Uniunea Social-Democrată formată din Partidul Democrat-FSN al lui Petre Roman și PSDR condus de Sergiu Cunescu și UDMR, cu susținerea grupului de deputați ai minorităților altele decât maghiarii. Această coaliție a izbutit să rămână la guvernare în toți cei patru ani de
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
asupririi, pentru eliberare națională" (p. 35). Începând cu ultima parte a secolului al XIX-lea, destinul istoric al românilor devine indisociabil de aventura mișcării muncitorești și socialiste, a cărei intrare în arena socială este oficializată în 1893 prin înființarea Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din România. Partidul comunist își îmbogățea astfel genealogia politică prin plasarea sa în filiație directă cu rădăcinile mișcării muncitorești. Unirea Transilvaniei cu România, un vis politic și totodată "împlinirea unei necesități obiective a însăși dezvoltării istorice" s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nu mai este prezentată ca o creație ex nihilo, ivită pe scena politicii interbelice românești în 8 mai 1921, ci rezultatul unui proces de "clarificare ideologică" soldat cu radicalizarea mai vechiului Partidului Socialist, el însuși o înnoire a istoricului Partid Social-Democrat din România. Din vechi în mai vechi, Partidul își stabilește rădăcinile în 1835, odată cu apariția primelor idei fourieriste ale socialismului utopic. Figura de mai jos, reprodusă din manualul de Istoria modernă a României, redă arborele genealogic elaborat de PCR. Figura
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
siajul UE, care a ademenit elita politică românească cu fonduri uriașe, guvernarea s-a înscris și mai ferm pe cursul integrării europene, în ciuda pedegree-ului comunist al elitelor postcomuniste ale politicii românești. Reșapându-și imaginea publică și profilul identitar după modelul partidelor social-democrate occidentale, PDSR devine PSD (Partidul Social Democrat) în iulie 2001. Al treilea mandat prezindențial al lui Ion Iliescu, în care guvernarea i-a revenit lui Adrian Năstase, a inaugurat perioada în care noua oligarhie socio-economică crescută sub protecția partidului a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
față de scrutinul din iulie. Chiar dacă partidul său deține majoritatea în Parlament, pentru Hitler e o grea lovitură. Pe 1 ianuarie 1933 Frankfurter Zeitung titrează: "Asaltul naziștilor asupra Statului democratic a fost respins". În aceeași zi, editorialul din Vorwarts, organul partidului social-democrat are drept titlu: "Mărirea și decăderea lui Hitler". Știind că, peste mai puțin de o lună, Hitler avea să fie numit, în deplină legalitate, cancelar al Germaniei, semnele de optimism ale aripii republicane par, retrospectiv, fructul unei halucinații colective. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Ungaria Ajutor pentru Reconstrucția Economiei PIB Produsul Intern Brut OMP Operațiuni de Menținere a Păcii (ONU) PpP Parteneriatul pentru Pace (NATO) RDG Republica Democrată Germană RFG Republica Federală Germania RPC Republica Populară Chineză SDF Forța de Autoapărare (Japonia) SPD Partidul Social-Democrat (Germania) SFOR Forțele de Stabilizare (ONU) SII Inițiativele privind Impedimentele Structurale (convorbiri) TACIS Asistență Tehnică pentru CSI TMD Sisteme de Apărare contra Rachetelor Tactice UE Uniunea Europeană UEO Uniunea Europei Occidentale UME Uniunea Monetară Europeană VMC Vot cu Majoritate Calificată (UE
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
oscilantă traiectorie politică. [CASE#171 ZIARE:Ev Zilei Variable:DOCUMENT Paragraph:33] Marius PETCU este președintele CNSLR-FRĂȚIA și finul lui Miron Mitrea. Confederația a semnat un acord cu PSD în 2003. Presa centrală a relatat atunci că înțelegerea sindicaliștilor cu partidul social-democrat urmarea atragerea de către PSD a unui mare număr de electori prin intermediul propagandei sindicale, iar liderii CNSLR aveau de câștigat locuri eligibile de consilieri pe listele PSD și promiteau că nu ies in stradă, în următorii patru ani. [CASE#171 ZIARE
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
Muncitorilor. Aceasta apăra un ideal reformist, considerând că instrumentul eliberării clasei muncitoare nu era revoluția, ci cucerirea pe cale pașnică a puterii prin sufragiu universal. Întemeiat pe idei contrare acestei Asociații de către August Bebel și Wilhelm Liebknecht, în 1869, Partidul Muncitoresc Social-Democrat din Germania 373, care se revendica de la Internaționala I, promova cucerirea puterii politice prin forță, transformarea revoluționară a societății și acțiunea internațională a muncitorilor. În 1875, la Congresul de la Gotha, s-a realizat unificarea celor două partide socialiste germane. Noua
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de la Internaționala I, promova cucerirea puterii politice prin forță, transformarea revoluționară a societății și acțiunea internațională a muncitorilor. În 1875, la Congresul de la Gotha, s-a realizat unificarea celor două partide socialiste germane. Noua formațiune a luat denumirea de Partidul Social-Democrat (SPD). Programul său era un compromis între ideile lui Lassalle și cele ale lui Liebknecht. În ciuda protestelor lui Marx, acesta a trebuit să facă o serie de concesii lassallienilor, acceptând chiar teoria "legii ariene a salariilor" (formarea capitalului implică profituri
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
din 1893 a aprobat o moțiune care excludea toate corpurile nesindicale ce nu recunoșteau nevoia acțiunii parlamentare. Următorul Congres, din 1896, includea totuși anarhiști delegați de sindicate. Ei au fost însă asaltați când au încercat să vorbească, o moțiune din partea social-democraților germani Karl Liebknecht, August Bebel și Eleanore Aveling (fiica lui Marx) interzicând prezența "antiparlamentarilor" la viitoarele congrese. 3. Evoluție sau revoluție? La jumătatea secolului al XIX-lea, socialismul devine, treptat, politică. Alături de teoreticieni, câțiva socialiști s-au lansat într-o
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
apel la membrii vechiului partid, dizolvat în 1933. În cursul verii anului 1945 sovieticii și-au dat acordul pentru refacerea sau crearea unor partide politice. În afara partidului comunist (KPD) condus de Walter Ulbricht și Wilhelm Pieck, au fost refăcute Partidul Social-Democrat (SPD), Partidul Democrat-Creștin și Partidul Liberal. La 14 iulie 1945 aceste partide au hotărât formarea Frontului Unit al Partidelor Antifasciste și Democratice, în scopul reconstruirii țării pe baze democratice. Totodată, comuniștii și social-democrații au început tratativele pentru fuzionare. În aprilie
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Köhler dizolvarea Bundestag-ului, pe motiv că nu mai dispune de susținere majoritară în acest for, și organizarea de noi alegeri pentru Bundestag pe 18 septembrie, după ce în prealabil Bundestag-ul îi acordase un vot de neîncredere (cu concursul parlamentarilor social-democrați). Horst Köhler și Curtea Constituțională au confirmat că această măsură era în concordanță cu Constituția Federală. Angela Dorothea Merkel, câștigătoarea competiției în fruntea CDU, a devenit astfel cea dintâi femeie cancelar federal al Germaniei 901. La începutul mileniului III, Republica
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
apologia capitalismului primitiv, al justificării că profitul se face prin orice mijloace și că e legitim să-l faci, indiferent de morală, și de costurile pe termen lung, atunci, oricât aș fi de apropiat de principiile liberale, simt imediat furnicături social-democrate și cer, vorba domnului Andrei Pleșu, "un conservatorism cuviincios". Liberal convins (mai ales după ce i se promisese șefia ICR-ului), domnul Tănase este astăzi perceput, poate în mod nedrept, mai mult ca un bun administrator al oportunităților în perioade tulburi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
femeilor"35. Există și alți autori care au încercat să surprindă complexitatea ideologiei post-contemporane a feminismului, astfel încât s-a considerat că pot fi decelate următoarele curente în cadrul ideologic delimitat e feminism 36: a) feminismul liberal; b) feminismul socialist; c) feminismul social-democrat; d) feminismul ecologist; e) feminismul radical. Pe plan internațional, așa cum relevă Ball și Dagger, ideologia feministă deține un rol major, mai ales odată cu deceniile șase și șapte ale secolului al XX-lea, când au fost conturate anumite strategii de luptă
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
o teorie cu totul greșită. 72 Nu vreau să sugerez aici, desigur, că toate teoriile moraliste ale dreptății legitimează (doar) politici publice "de stânga", precum cele menționate. Așa stau lucrurile, în mod evident, doar în cazul teoriilor moraliste liberale (i.e., social-democrate) ale dreptății. Lucrurile s-ar putea să stea destul de diferit în cazul teoriilor moraliste "de dreapta" (i.e., în cazul teoriilor "libert arianismului de dreapta") ale dreptății. 73 Am discutat acest ideal, așa cum este el înțeles de Dworkin sau/și de
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
democrații occidentale li se alătură democratizarea din țările mici din Europa de Nord (lipsesc din analiza lui B. Moore). În Danemarca, Norvegia și Suedia, deși cu unele diferențe, presiunea clasei muncitoare, bine organizată din punct de vedere sindical și cu puternice partide social-democrate, realizează succese datorită apariției unei alianțe cu proprietarii mici și mijlocii și cu clasa de mijloc urbană. În aceste țări (Suedia, de pildă), lipsește sau e foarte slabă acea clasă socială care - după cum a subliniat de Moore - se dovedește, de
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
ineficiente, prin partide slabe ale munictorilor și prin amenințări slabe interne vizavi de instaurare a democrației. Pe de altă parte, conform aceluiași autor, în țări precum Norvegia, Suedia și Danemarca există social-democrație, marcată de sindicate bine organizate, de puternice partide social-democrate, de alianțe sociale între proprietari mici și mijlocii și lumea agricolă, politicile economice rezultând din negocierile dintre părți (o versiune democrată a corporatismului, care, în aceeași ani, se impune cu autoritate în alte țări, cum ar fi Italia sau Portugalia
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Marea Britanie, Suedia sau Franța, încă există partide politice sau fracțiuni ale acestor partide fidele vechilor idealuri. Dar, chiar dacă există totuși puține dovezi empirice pentru a verifica acest lucru, se pare că se află în minoritate chiar și în cadrul partidelor tradiționale social-democrat și socialist, de stânga. Același melanj poate fi întâlnit și în Uniunea Europeană, de exemplu, în Comisia în care diferite DG-uri au modele politice distincte de la democrația social-tradițională la neoliberalism. 33 J. Loughlin, "The Transformation" of Governance: New Directions in
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
sunt făcute pentru a împăca această cerință constituțională cu realitățile economice și fiscale care au avut loc în urma unificării Germaniei aducând în peisaj noile landuri foarte sărace. Și în Suedia, posibil țara cu cel mai vechi stat al bunăstării sociale social-democrat, încearcă să înglobeze abordări noi, neoliberale aducând un plus de varietate sistemului de guvernare locală și legăturilor acestuia cu guvernul central. Vezi J. Loughlin, A. Lidstrom și C. Hudson, op. cit., (2005). 30 Următoarea descriere este făcută după M. Bouvier, op. cit
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
țării. Dar nu unul insurmontabil. La fel ca și în România, Polonia, Cehoslovacia sau Bulgaria, partidele comuniste locale au fost instruite de Stalin să își camufleze în primă fază ambițiile politice prin alcătuirea de "fronturi naționale" care să includă partidele social-democrate împreună cu alte grupări de stânga, multe dintre ele creații artificiale ale comuniștilor est-europeni lucrând în tandem cu Moscova în vederea atenuării animozităților față de fenomenul comunist și de amintirea istorică a Rusiei țariste, în raport cu care ostilitatea populară era foarte vie în regiune
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
asupra Europei și a stopării conflagrației mondiale. Inițiativa acestui gest i-a aparținut tânărului monarh Mihai I care, cu ajutorul câtorva membri devotați din personalul Palatului și beneficiind de suportul Partidului Național Țărănesc (PNȚ), al Partidului Național Liberal (PNL), al Partidului Social-Democrat (PSD) și al Partidului Comunist din România (PCdR), a reușit să-l aresteze pe Ion Antonescu, dictatorul militar autoproclamat "conducător" în 1941 care a antrenat România într-un prelungită, extrem de costisitoare și inutilă campanie de război împotriva Uniunii Sovietice (Ciobanu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
care se ghidau după principii economice liberale și stabileau prețurile produselor în funcție de raportul cerere-ofertă, contravenea ambițiilor dominante ale partidului (Levy: 2002, 94). Atitudinea Anei Pauker față de colectivizare se manifestase foarte clar și înainte de 1948. Acuzându-și aliatul de atunci, Partidul Social-Democrat, că încearcă impunerea unei forme relativ ușoare de colectivizare țăranilor români care, imediat după ieșirea din război, nu sperau altceva decât să fie împroprietăriți, aceasta a declarat răspicat: "Nu se colectivizează sărăcia". Strategia era ca, cel puțin în primă fază
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
leninismul romantic va veni însă din partea regimului Gorbaciov sau a leninismului post-bolșevic. În primul caz, liderul sovietic va adopta același gen de discurs pacifist în planul politicii externe dar, spre deosebire de omologul său român, îi va insufla un nou conținut, "burghez", social-democrat mai degrabă decât leninist (vezi Brown: 1997, 115-116, 138). Ceea ce însemna că Gorbaciov avea de gând să se înțeleagă cu "imperialismul" hic et nunc, nu să îl condamne preemptoriu din rațiuni politice, propagandistice și ideologice. În vocabularul tânărului și energicului
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
conducerile sovietice anterioare. A permis, cu alte cuvinte, moralității de tip "mic-burghez" să invadeze și să erodeze din interior PCUS. Asta deoarece, Gorbaciov însuși a recunoscut-o, "noua gândire", glasnost-ul și perestroika, toate au fost influențate constitutiv de către doctrina social-democrată germană (Brown: 1997, 115-117; vezi și Grachev: 2008, 75). De altfel, printre mentorii intelectuali ai lui Gorbaciov se numărau intelectuali și oameni de știință "contrarevoluționari" în accepțiunea liderilor sovietici anteriori lui: Bertrand Russel sau Albert Einstein, și chiar disidenți ca
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]