2,462 matches
-
a convins pe cumnatul ei de avantajul unei căsătorii între Sofia Dorothea și vărul ei. La 22 noiembrie 1682, la Celle, Sofia Dorothea s-a căsătorit cu vărul ei, George Louis. În 1705 el a moștenit principatul Lüneburg după decesul socrului său, Georg, Duce de Brunswick-Lüneburg, și în 1714 regatul Marii Britanii și a Irlandei de Nord devenind rege sub numele de George I al Marii Britanii. Mama lui, ducesa Sofia, era o nepoată a regelui Iacob I al Angliei. Mariajul dintre George
Sofia Dorothea de Celle () [Corola-website/Science/316483_a_317812]
-
1690. La întoarcere, relația dintre el și Sofia Dorothea s-a intensificat. Ei au început să-și trimită scrisori de dragoste ceea ce sugerează că relația s-a consumat. În 1692 primele lor scrisori au fost prezentate nou-numitului Elector Ernest Augustus (socrul Sofiei Dorothea). Din moment ce un scandal ar fi amenințat noul său statut, Electorul l-a trimis pe Königsmarck să lupte de partea armatei hanoveriene împotriva regelui Ludovic al XIV-lea. Alți soldați au primit permisii pentru a vizita Hanovra însă el
Sofia Dorothea de Celle () [Corola-website/Science/316483_a_317812]
-
ei Maximilian în 1514. La 22 iulie 1515, Maria și Ludovic s-au căsătorit la Catedrala Sfântul Ștefan din Viena. Din cauza vârstelor lor fragede, s-a decis ca noul cuplu să nu trăiască împreună încă vreo câțiva ani. În 1516, socrul Mariei a murit iar Ludovic și Maria au devenit regele și regina Ungariei și a Boemiei. Maria s-a mutat la Innsbruck unde și-a finalizat educația până în 1521. Maria a călătorit în Ungaria în iunie 1521, la trei ani
Maria a Austriei (1505–1558) () [Corola-website/Science/316525_a_317854]
-
calendarului evreiesc. La vârsta de 15 ani s-a căsătorit și s-a mutat la Odesa, unde a fost om de afaceri. Din cauza unor acuzații de erezie din partea cercurilor hasidice în mijlocul cărora trăia, a fost nevoit să se justifice în fața socrului său. Din cauza Războiului Crimeii în 1855 a părăsit Odesa și s-a mutat la Galați, unde a rămas până la sfârșitul vieții. Herș Mendel Pineles a fost cunoscut ca cercetător critic al Talmudului, știut fiind și sub pseudonimul "Șaloș". În cartea
Herș Mendel Pineles () [Corola-website/Science/316712_a_318041]
-
înrudire comună cu casa regală a Ungariei, trebuia să fie oficializată prin logodna tânărului împărat latin cu fiica țarului, Elena. Acest proiect de căsătorie părea să dea o bază solidă planurilor lui Ioan Asan al II-lea, care, în calitate de viitor socru al împăratului minor, se vedea deja în posesia Constantinopolului. Tot în această perioadă, recucerirea Constantinopolului era și obiectivul despotului Epirului, Teodor Ducas Comnenul, care cucerise deja o parte a Traciei și se îndrepta spre Adrianopol, constrângând astfel trupele lui Ioan
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
și să se căsătorească cu marchiza. Conspirația a fost descoperită, conspiratorii au fost arestați și Biron a fost executat. Carol a fost eliberat din închisoare după câteva luni, datorită influenței surorii sale vitrege, mătușii sale, Ducesa de Angoulême și a socrului său. El a intrat apoi în alte intrigi la curtea regelui Filip al III-lea al Spaniei, acționând împreună cu Madame de Verneuil și tatăl ei, d'Entragues. În 1604, el și d'Entragues au fost arestați și condamnați la moarte
Carol de Angoulême () [Corola-website/Science/315003_a_316332]
-
în regatul Francez, iar posibilitatea ca acesta să aparțină celui mai puternic oponent al regelui Franței este inacceptabilă pentru Ludovic al XV-lea. În 1738 se ajunge la un compromis prin care Frederic renunță la ducat în favoarea lui Stanislas Leszczyński, socrul lui Ludovic al XV-lea, dar primește în schimb Ducatul Toscana. Numirea lui Stanislas la șefia ducatului reprezintă o perioadă de tranziție înainte de integrarea definitivă a ducatului în cadrul regatului francez, ce are loc la moartea acestuia în 1766. Din punct
Ducatul Lorena () [Corola-website/Science/315051_a_316380]
-
3.000 studii și articole de muzicologie și critică muzicală în “Le Monde”, “Le Monde de la Musique”, “La Revue Musicale”, “Silence” și a fost corespondent al Radio France International. a fost căsătorit cu violonista Diana Cazaban (născută Josan) și este socrul istoricului religiilor Bogdan Tătaru-Cazaban.
Costin Cazaban () [Corola-website/Science/315139_a_316468]
-
nu o va mai înveseli. Frederic al II-lea, chiar a doua zi după întâlnirea de la Brindisi, stăpân pe situație, l-a deposedat pe Jean de Brienne de drepturile sale și s-a proclamat rege al Ierusalimului, cu toate protestele socrului său. Iolanda era nemângâiată, nobilii din Siria cuprinși de stupoare, principii europeni așteptau încordați ce va urma. Noua calitate obținută de împăratul german în mod abuziv nu-l făcea mai scrupulos în privința cruciadei, pe care o amâna pentru a patra
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
în timp ce era refugiată în Elveția, a făcut contrabandă cu arme, bani și alimente pentru ei. Ea a fost propusă chiar să fie numită șef al unei brigăzi de partizani, dar a refuzat. În urma dezertării Italiei de partea Aliaților în război, socrul ei, discreditatul rege Victor Emmanuel al III-lea, s-a retras din guvern. Soțul ei a devenit monarh sub titlul de locotenent general al Regatului. El și Marie José au făcut un tur al Italiei, unde au făcut o impresie
Marie-José a Belgiei () [Corola-website/Science/318664_a_319993]
-
Stuart, contestând pretenția hanoveriană. Anne a refuzat să permită vreunui hanoverian să viziteze Marea Britanie în timpul vieții ei. În iunie 1714, Electoarea Sophia (nepoata regelui Iacob I al Angliei) a murit în brațele Carolinei, la vârsta de 84 de ani, și socrul Carolinei a devenit moștenitorul prezumptiv al reginei Anne. Câteva săptămâni mai târziu, Anne a murit și Electorul de Hanovra a fost proclamat succesorul ei, devenind regele George I al Marii Britanii. Odată cu ascensiunea la tron a lui George I în 1714
Carolina de Ansbach () [Corola-website/Science/318738_a_320067]
-
au avut o căsnicie fericită, deși el a avut metrese în acest timp. Cea mai cunoscută dintre ele a fost Henrietta Howard, Contesă de Suffolk, una dintre domnele de onoare ale soției lui. Caroline a devenit regină consort la moartea socrului ei în 1727, și a fost încoronată împreună cu soțul ei la Westminster Abbey la 11 octombrie în același an. A fost prima regină consort care a fost încoronată de la regina Ana a Danemarcei în 1603. Deși George al II-lea
Carolina de Ansbach () [Corola-website/Science/318738_a_320067]
-
în familie, cum ar fi Spectacolele germane Reed. Comedianții Edward Harrigan și Tony Hart au produs și au fost protagoniștii unor muzicalri pe Broadway între 1878 ("Picnicul Gărzii Mulligan") și 1885, după cartea și versurile lui Harrigan și pe muzica socrului său, David Braham. Aceste comedii muzicale aduceau în prim plan personaje și situații luate din viața de zi cu zi a clasei de jos din New York și reprezenta un pas semnificativ înainte față de vodevil și burlesc și către o formă
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
nu a căutat recunoaștere sau o relație cu publicul, ci mai degrabă s-a axat pe o politică energetica de familie și a făcut multe eforturi în organizarea căsătoriilor dinastice pentru copiii ei, căsătorii care le-au atras poreclele de "socrii Europei". Adunările anuale de familie la Bernstorff sau Fredensborg au atras atența în fiecare an și erau privite ca un simbol popular al vieții de familie. Încă de când era prințesă moștenitoare a fost activă în diferite organizații de caritate: în
Louise von Hessen-Kassel () [Corola-website/Science/316192_a_317521]
-
și Norvegiei. Regina Louise a fost foarte populară în Danemarca; se estimează că popularitatea ei a întreut popularitatea soțului ei. Interesată de muzică, dans și teatru, ea a dat curții regale un ritm mai plăcut spre deosebire de strictețea religioasă impusă de socrii ei. În 1747, ea a aranjat ca opera italiană a companiei Pietro Mingotti să cânte pe scena teatrului curții regale iar în 1748 francezul Du Londel Troupe a fost invitat pentru performanțele sale dramatice. A fost foarte apreciată pentru eforturile
Louise, regină a Danemarcei și Norvegiei () [Corola-website/Science/320057_a_321386]
-
putea să o iubescă. Probabil că mariajul n-a fost nicidată consumat, Joseph a refuzat să doarmă în dormitorul comun și chiar a împărțit balconul care unea camerele lor de la Palatul Schoenbrunn astfel încât să nu-și vadă soția. La moartea socrului ei, la 18 august 1765, Maria Josepha a devenit Împărăteasă a Sfântul Imperiu Roman. Cu toate acestea, soacra ei a rămas cea mai puternică și importantă figură din Imperiu și de la Curtea de la Viena. La 28 mai 1767, după numai
Maria Josepha de Bavaria () [Corola-website/Science/320125_a_321454]
-
de altul pentru unitățile sale auxiliare. Unul dintre acestea ar fi fost fortul de la Luentinum care controla mina de aur de la Dolaucothi, și a avut numeroase apeducte. El a fost urmat de Gnaeus Julius Agricola în 78. Agricola a fost socrul celebrului istoric Tacitus. În 95 a fost numit comisar de apă pentru apeducte (curator aquarum) la Roma de către împăratul Nerva, o funcție conferită persoanelor cu statut social foarte mare. El a fost, de asemenea, un membru al "Colegiului de bun
Frontinus () [Corola-website/Science/320148_a_321477]
-
a patra fiica a Louise Françoise, Mărie Anne, născută în 1697, se crede că a fost rezultatul aventurii. Când soțul a descoperit infidelitatea a fost furios însă nu s-a certat deschis cu Prințul de Conți fiindu-i teamă de socrul său, regele Ludovic al XIV-lea. Fratele vitreg al soției sale, Delfinul, cu care ea era în bune relații, a permis cuplului să se întâlnească la moșia lui de la Meudon, departe de soțul ei și de curte. După decesul socrului
Louise-Françoise de Bourbon () [Corola-website/Science/320156_a_321485]
-
socrul său, regele Ludovic al XIV-lea. Fratele vitreg al soției sale, Delfinul, cu care ea era în bune relații, a permis cuplului să se întâlnească la moșia lui de la Meudon, departe de soțul ei și de curte. După decesul socrului ei la 1 aprilie 1709, soțul ei a moștenit titlul de Prinț de Condé. Totuși, el nu a moștenit și rangul tatălui său de "Premier Prince du Sang", care a fost oficial transferat de la Casa de Condé la Casa de
Louise-Françoise de Bourbon () [Corola-website/Science/320156_a_321485]
-
absenței soțului ei în 1895, a fost regentă. În 1902, a făcut o croazieră pe Marea Mediterană, lucru mult criticat pentru luxul său. În 1892, Papa Leon al XIII-lea i-a acordat Ameliei "Trandafirul de Aur". La 19 octombrie 1889, socrul ei a murit iar Carlos i-a succedat la tron. Amélie a devenit noua regină consort a Portugaliei. Soțul ei a devenit cunoscut pentru aventurile extraconjugale în timp ce popularitatea monarhiei portugheze a început să scadă; a fost acuzat de starea de
Amélie de Orléans () [Corola-website/Science/320267_a_321596]
-
s-a mutat într-un sat de lângă Jajce. La maturitate, Ante Pavelić s-a hotărât să se mute la Zagreb să studieze dreptul. Extremist încă din tinerețe, Pavelić a intrat în organizația denumită „"Frankovci"”, al cărui fondator, Josip Frank, era socrul lui Slavko Kvaternik, un ofițer din armata austro-ungară. Kvaternik era de multă vreme susținător al separatismului croat. În 1919, Pavelić era secretar interimar al Partidului Pur al Drepturilor. În 1921, a fost arestat împreună cu mai mulți colegi de partid, dar
Ante Pavelić () [Corola-website/Science/321101_a_322430]
-
(20 iunie 1726 - 9 februarie 1759), "Mademoiselle de Conți" la naștere, a fost o prințesă franceză, care, prin căsătorie, a devenit Ducesa de Chartres (1743-1752), apoi Ducesa de Orléans (1752-1759) după decesul socrului ei. La 4 februarie 1752, soțul ei a devenit capul Casei de Orléans și primul prinț de sânge ("Premier prince du sang"), cel mai important personaj imediat dupa membrii familiei regale. , Ducesa de Orléans a fost bunica monarhului francez Louis-Philippe
Louise Henriette de Bourbon () [Corola-website/Science/321128_a_322457]
-
trena. A urmat un banchet la Palais Royal unde tânărul rege Ludovic al XV-lea a participat și a prezentat darurile lui pentru noua Prințesă de Modena. Charlotte Aglaé a ajuns la Reggio la 20 iunie, unde și-a întâlnit socrul și cumantul pentru prima dată. Nunta a avut loc la 21 iunie 1720 la Modena. Charlotte Aglaé a primit o enormă zestre de 1,8 milioane de livre din care jumătate a fost contribuția în numele tânărului rege Ludovic al XV
Charlotte Aglaé de Orléans () [Corola-website/Science/321122_a_322451]
-
sa de la Sassuolo până când ea și-a revenit. Curând, mariajul a fost criticat pentru că nu a produs nici un copil, iar vina a căzut pe printesa care se recupera.<br> Acestă critică a determinat cuplul să fugă la Verona spre supărarea socrului ei. Ca represalii, acesta a tăiat serviciul poștal cu prințul și prințesa în speranța că îi va determina să se întoarcă. Charlotte și-a întrebat tatăl dacă se poate întoarce în Franța să trăiască la Versailles cu familia. Această solicitare
Charlotte Aglaé de Orléans () [Corola-website/Science/321122_a_322451]
-
a fost al doilea fiu al regelui Constantin I al Greciei și a soției lui, Sofia a Prusiei. Deci Alexandru a avut particularitatea genealogică de a fi pe linie paternă strănepotul regelui Christian al IX-lea al Danemarcei (1818-1906), supranumit "socrul Europei" și pe linie maternă strănepotul reginei Victoria a Regatului Unit supranumită "bunica Europei". Împreună cu părinții săi a făcut numeroase călătorii în străinătate și a vizitat-o în mod regulat pe bunica sa maternă, Victoria, împărăteasa Germaniei care a avut
Alexandru I al Greciei () [Corola-website/Science/321219_a_322548]