2,499 matches
-
priviri fulgeră cucuie. Din dezinteres asupra paternității unei creații, anonimatul a ajuns o capodoperă a delațiunii. Unii nu sunt punctuali decât când sunt chemați de bunul Dumnezeu. E ușor să - i lovești pe cei care nu au posibilitatea să se spânzure de o vorbă bună. Semenii îți asigură liniștea, dacă te menții în zona gri a performanțelor. La bătrânețe, unele iluzii apar odată cu scleroza. Șmecherul e individul care golește buzunarele semenilor fără violență. Generația tânără este condamnată la un analfabetism al
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
o teslă în mână, cioplea o scurtătură de lemn în apropierea unui godin încins. Acesta, ca un bun cunoscător în ale milităriei, încă din prima secundă, ordonă dezechiparea. În timp ce el se străduia să ațâțe focul, Bidaru și camarazii săi au spânzurat hainele pentru a se usca, care pe unde a reușit să improvizeze câte o agățătoare. După ce s-au convins că hainele se vor usca în cel mai scurt timp, toți trei, în jurul godinului, dârdâind de frig, în costumul lui Adam
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mai puține decât las impresia. Parcă decad pe zi ce trece și nu-mi explic de ce oare. Poate că mi se trage de la prea multe păcate, iar acum îmi primesc, pur și simplu, pedeapsa cuvenită. Cine știe, probabil că am spânzurat prea multe pisici, atunci când eram mic... Glumesc, firește. Dar, într adevăr, de un amar întreg de vreme tot sunt bântuit de o sumedenie de gânduri groaznice, unele dintre cele mai imorale, mai mârșave și mai rare (cred). Până și în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Ba da. Și uite aici, îți poate confirma dl. Regizor că-ți bați joc de noi, personajele. Oare noi mai trăim, tovarășe, pe vremea când nici măcar Liviu Rebreanu nu o întrebase pe Ana (auzi ce tupeu!) dacă voia să se spânzure sau nu? Sau pe Ion bunăoară, dacă vrea să moară lovit mișelește, cu sapa-n cap? Ha, ha! Au trecut vremurile alea, tovarășe scriitor. Noi, personajele, nu suntem mingile dumitale de ping-pong, ca să faci cu noi ce-ți pot mușchii
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ca duhoarea să treacă prin pereții ăștia, și atunci vom fi deja în drum spre graniță. — Care graniță? — Oare nu sunt bune toate granițele? — Cea din sud și cea din est, da. Dar dacă trec frontiera pe la vest, voi fi spânzurat pe loc. Gacel nu răspunse, ocupat cum era să scoată apă din puț și să le dea de băut nesătulelor animale, dar după ce sfârși, observă sacul de pânză. — N-ai decât asta? vru să știe. — E tot ce am... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
om să moară așa? — îi facem o favoare, zise. Ce crezi că se va întâmpla când vor pune mâna pe el după tot ce-a făcut? Or să-l ciomăgească, or să-l tortureze și, până la urmă, or să-l spânzure. Nu? — Asta nu e treaba mea. Eu îmi fac datoria - întinse mâna și dădu la o parte vălul ce acoperea fața omului care zăcea inconștient. Privește-l în față! Ești în stare să-l omori? Deși nu voia, grăsanul Mohamed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ca pe unul din oamenii aceia neîngrijiți care defilau duminica după-amiaza prin Trafalgar Square, purtând pancarde oribile: „Proletari din toate țările, uniți-vă!“, „Vechii camarazi ai lui Walthamstow“, „Filiala Balham a Ligii Tineretului Muncitoresc“. Veșnic supărații care voiau să-i spânzure pe cei bogați, să Închidă teatrele de varieteu, s-o ducă În sinistrele tabere de vară unde se practica amorul liber și după aceea s-o facă să mărșăluiască În procesiune pe Oxford Street, purtându-și nou-născutul sub lozinca „Femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
îndreaptă cuvintele tale? Și al cui duh vorbește prin tine? 5. Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele sub ape și sub locuitorii lor; 6. înaintea Lui locuința morților este goală, adîncul n-are acoperiș. 7. El întinde miază-noaptea asupra golului, și spînzură pămîntul pe nimic. 8. Leagă apele în norii Săi, și norii nu se sparg sub greutatea lor. 9. Acopere fața scaunului Său de domnie, și Își întinde norul peste el. 10. A tras o boltă pe fața apelor ca hotar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
montate, de bătrân, și ancorate puternic în streșinile casei. Firele subțiri, invizbile, aproape, din cele pe care pescarii le folosesc la plasele de braconaj, i-au agățat ca pe niște mormoloci. și i-au ridicat în sus. și i-au spânzurat, pe sub streașina casei. Balansau, țipând și urlând, ca din gură de șarpe. Bătrânul a telefonat la 112. și a rostit. Veniți repede, cu o dubă încăpătoare, că am prins dracii de la Pomârla. Cum i-ai prins? Cu meșteșug. Chiar pe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o dubă încăpătoare, că am prins dracii de la Pomârla. Cum i-ai prins? Cu meșteșug. Chiar pe toți? Pe câți s-au aflat în noaptea asta în casa mea. și unde-i ții? Sus. La streașină. Cum îi ții acolo? Spânzurați. Hai, repede, să vă minunați. Cei chemați au venit. La lumina mare, care s-a făcut, dinaintea casei modernizate, cine a ieșit din costumele negre, din cagule și de pe sub pielea dracilor? Ei, cine, vă închipuiți, că a ieșit? Trei - fără
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
câteva zile, telefonul fatal: eu, măi bărbate, nu mai mă întorc în țară. M am măritat. Am să văd cum am să fac cu fata. Tu? Descurcă-te cum poți și cum știi . Năucit ,părăsitul, a hotărât pe loc. Mă spânzur. Eu, da; însă, cu fata, ce fac? În clipele următoare a decis ce face și cu fata. E prea mică. Dacă rămâne singură se prăpădește. Mai bine să n-o las. Întâi o spânzur pe ea, și-apoi fac același
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
părăsitul, a hotărât pe loc. Mă spânzur. Eu, da; însă, cu fata, ce fac? În clipele următoare a decis ce face și cu fata. E prea mică. Dacă rămâne singură se prăpădește. Mai bine să n-o las. Întâi o spânzur pe ea, și-apoi fac același lucru și cu mine. În dimineața următoare și-a pus planul în aplicare. La el nu avea unde. Prin urmare în șura vecinei! Așa a și procedat. Lumea afla, deplângea copila, și-și vedea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ce-i dorea sufletul. și voința. și orgoliul. și încăpățânarea. Mărimile de cel mai înalt rang ale statului român i-au devenit niște biluțe necuvântătoare, în buzunarul de la butonieră. La toartă cu șeful statului roman, de la acea vreme, tăia și spânzura, în stânga și în dreapta, și-n susul și-n josul dreptăților, dar, mai ales, în al nedreptăților. Declarat, în limbajul său, și în al celor pe care i-a cocoțat pe toate ramurile puterii, pentru distrugere până-n rădăcini, a fostului stat
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
s-ar face dreptate. Deși cam târziu, poate că ofițerașul o să plătească cu viața. Dar o fi de-ajuns? Era drept o sută de vieți pentru una, în cazul în care vor ajunge să i-o ia? Compensau oare cei spânzurați la Nürnberg milioanele de morți ai naziștilor? Nu, nu compensau, și o știa. Nimic nu justifică sângele vărsat. O învățase pe propria lui piele, deși poate că o învățase prea târziu. De aceea era ofițer dezertor și nu un simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
că Grigore nu știa că-s otrăvitoare și n-au putut să-l agațe. Numai că vecinii judecă altfel. Criminalule! Banditule! Ai luat apartamentul prin crimă! Azi așa, mîine așa, pînă Grigore s-a săturat de viață. L-au găsit spînzurat de o grindă. Dumnezeu nu bate cu parul! comentau vecinii. Așa este, doar că Grigore avea doar o singura vină, aceea că era un om prudent. Singur pe lume Fănică Rîmbu era marinar de meserie. Adică avea școală și experiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ori i-am dat, făcîndu-i cîte o bucurie. Pe unde am fost eu, grangurii zău că nu-s de compătimit. Poate pe unde sînt revoluții și îi mai împușcă, are loc cîte o rotație de granguri. Doar acolo îi mai spînzură puțin, dar grangurii nou veniți au același noroc, adică trăiesc bine. Hai să-i votăm Duminică! Chiar, să îi votăm, 'mnezeii mamii lor! Colonelul Cataramă Colonelul Nurel Cataramă era un militar de tip socialist, în sensul că oamenii Partidului Comunist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se lăsa grăbită și lipsa lui Dobrilă producea îngrijorare și la colegii săi. Într-un tîrziu au renunțat la căutări. Dobrilă a lipsit azi și inginerul Talabă a intrat în panică. Spre seară l-au găsit. Cu un cablu se spînzurase de o creangă de copac din marginea pădurii. Apa de pe cap se scurgea pe gîtul subțire , vînăt-negriu și Talabă avea senzația că strîngea de ceafă acel gît. N-am știut, nu crezusem că... De fapt, eram cam rătăcit la minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
că... De fapt, eram cam rătăcit la minte. În spitalul Socola îl întîlnisem pe o alee și el s-a oprit, privindu-mă intens. Sînteți un om cuminte. Da, sînt, confirm cu fermitate. Atunci mă credeți că nu s-a spînzurat din cauza mea, nu? Nu încape nici o îndoială. Dar știți despre ce-i vorba, da? Sigur că știu. A plecat gesticulînd și conversînd, probabil cu Dobrilă. Medicul curant mă informează pe larg. Cafeaua rămîne nebăută și plec tăcut, respirînd aerul amar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ei cîteva arii din "opere" sau o manea care să-ți meargă la suflet: Of, mamăăă, mama mea, m-ai lăsat fără cureaaa... Evident, ca vecin o înjuri pe mă-sa că i-a luat cureaua. Mai știi? Poate se spînzura cu ea și scăpa cartierul... La solist se asociază niște balabuste care rag mai delicat și varsă lacrimi că bărbații nu mai au vigoarea de altădată. M-ai lăsat măicuța meaaa, polițistul să mă iaaa... Fir-ai al dracului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cartierele demolate, parcă Îmi trece cineva cu furtunul prin creier. Pantofii lui sînt ca două pîini negre, uscate. Își Întretaie drumul cu alții care vin din sens opus Încărcați cu plase pline de morcovi și gogoșari, cu funii de usturoi spînzurate pe umeri, cocîrjați sub sacii cu varză. El e insul fără sacoșă. El e cel care se uită la lucruri fără să le rîvnească, fără să le atingă. E cel În care lumea intră nechemată, de bunăvoie. El nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și Bran și emoția lui ridicolă cînd ne-am cumpărat primul aparat de radio Îmi făcea daruri pisoi mici schilozi culeși de pe străzi pe care mi-i aducea În buzunarul paltonului murea În fiecare lună cîte unul călcați de mașini spînzurați de copii făcea alergie la cuvîntul dulce și la culoarea roz și la Îngeri cînd plecam cu camionul În Apărătorii Patriei și poetesele pensionare citeau poeme de amor În fața unui public octogenar birtul de la Lizeanu lîngă casa cu balcon de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
gîndit Într-o noapte de febră părîndu-mi-se geniale. Ei nu mi-au citit cu atenție cărțile. De ce m-aș Întrista - au chei, au pașapoarte, au femei, dorm În paturi cu baldachin, sărăcia e de prost gust, călugărașii Sfîntului Francisc se spînzură de propriile lor rozarii. Dar ce grozav trebuie să fie să știi, chiar dacă oamenii altor locuri nu te vor citi niciodată, că cei din țara ta ar Începe printr-un ciudat mimetism să semene cu tine, că vei ajunge să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tînărul care plănuiește În cele mai mici amănunte un atentat, o femeie de cincizeci de ani frumoasă ca un star de cinema, o fată de nouăsprezece cu un picior de lemn, un copil cu ochi albaștri care visează să-și spînzure pisica, două cumetre așezate alături visînd fiecare gospodăria celeilalte, un bărbat cu barbă Înghiontit de trei proaspăt bărbieriți, o femeie borțoasă care vorbește ungurește și cei de pe scaune se fac că nu o văd... fețe indiferente, absente, acoperind o frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de ce? Nu știu, dar o să aflu. Și apucîndu-l de braț cu un gest prietenos și liniștitor, Îl trase În closet, apoi Încuie ușa În urma lor. — Să știi Însă, omule, că trebuie neapărat să fugi, continuă el. Altminteri, au să te spînzure. În orice caz, au să te țină Închis săptămîni În șir. E atît de comod pentru ei! — Ce pot face? Briceagul e al meu! SÎnt dați dracului! spuse Hilfe pe tonul pișicher cu care ar fi vorbit despre pozna unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ar fi totul dac-aș avea ceva bani!“ Își spuse Rowe. Firește, putea să se ducă la bancă și să se lase prins de poliție, dar asta ar Însemna să ajungă, după toate probabilitățile, la spînzurătoare. GÎndul că putea fi spînzurat pentru o crimă pe care n-o săvîrșise continua să-l Înfurie. Dacă s-ar sinucide, ar avea cel puțin satisfacția de a se pedepsi pentru o crimă de care se știa vinovat. Rowe era obsedat de un ideal primitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]