3,853 matches
-
mă dureau șalele prea tare. Se spărsese și nu mai era bună de nimic. Atunci Gabi a tăiat niște pari cu toporișca și a făcut foarte aproape de locul meu de pescuit, în dreapta, un fel de colibă, punând deasupra salteaua aceea spartă. Era ceva, decât nimic. În această colibă improvizată aveam două jumătăți de vodcă și într-o pungă de plastic, două pachete de țigări și chibrituri. Era într-o vineri seară. Băieții s-au retras devreme în corturi, nu știu unde mai încăpea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
plângeau în momentul în care au venit ienicerii să-l ia pe tânărul Nicos. I-au chemat a doua zi la agie. Tânărul era spânzurat de gratii. La mâini și la picioare nu mai avea unghii și fruntea avea pielea spartă parcă l-ar fi strâns cununiile. Celălalt, Barbu Brâncoveanul, a fost găsit în patul lui cu un cuțit înfipt în inimă. Ce-o fi aflat Barbu în seara aceea, de a plătit atât de scump? Ce au tăinuit Mavrocordat exaporitul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tâmpla, fusese lovit cu ceva, cu un iatagan, cu o rangă. L-am chemat pe preot. Nu vroia să vină. La cei ce-și iau viața singuri nu vine popa. I am spus tot. A venit, a pipăit gaura, oasele sparte și, noaptea la lumina lumânărilor, i-a citit slujba de înmormântare, ca să nu-l vadă nimeni. L-au îngropat la marginea cimitirului. Le era frică c-o să se afle... c-au aflat. Ce aflaseră, domnia ta? Că Nicos al meu nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și depășise frica de cai. Îi dăruisem o iapă arăbească blândă... Porneam amândoi călări de la Târgoviște până la cotul Dâmboviței, la mânăstire la Nucet. Este acolo în trapeză o icoană a Maicii Domnului, zugrăvită în zid. Ne aduceau călugării greci nuci sparte prăjite în cuptor când scoteau pâinea, și miere și apă rece din fântână... Se închina la icoană și vorbea cu Maica Sfântă cam așa: „O să fie fată și o să-i zică Măriuța și o să fie bălaie ca mine, bălaie cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aproape fizică îi apăsa coșul pieptului, simțea un fel de greață și și putea număra clar bătăile inimii în fundul urechilor. — Să ne înțelegem, neică Dinule, eu n-am văzut niciodată hârtia asta, niciodată, înțelegi? Acum glasul spătarului deveni țipat și spart. Niciodată, înțelegi, niciodată! Când mita și vânzările, bacșișul cum spun ei, mănâncă împărăția otomanilor cât pe ce s-o piardă, când lefurile ienicerilor și akingiilor se rătăcesc prin buzunarele adânci ale slujbașilor turci și greci și nu ajung cu lunile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se ruga trebuia să-și spună numele, așteptă o clipă și tresări când auzi turcește șoapta urcându-se spre el: — Mihai, fiul lui Constantin cel sugrumat și al Elenei. — Ridică-te, fiule, răspunse tot turcește mitropolitul și vocea-i părea spartă. Aduci scrisori de departe de la înalt prea fericirea sa al Ierusalimului, așa am înțeles, continuă grecește conversația. Monahul cu haine jerpelite se ridicase în picioare și de sub potcapul decolorat, care din negru cum fusese avea acum culoarea sângelui închegat, îl
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu ne temem a mărturisi că punem cu mare satisfacție piciorul pe malul stâng. Drumul de la Siret până la Galați ocolește sau traversează râpe accidentate, pante abrupte periculoase. Într-adevăr, există chiar alături o șosea nou-nouță, pietruită; dar pietrele nu sunt sparte; se așteaptă de câțiva ani un cilindru compresor pentru a face șoseaua practicabilă! Galațiul are o populație de patruzeci și cinci de mii de suflete, fără a-i număra pe străini; orașul e mare, prost construit, cu excepția a două străzi
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
poate deschide gura, să-și miște mandibula și buzele. Patul începu să se miște ridicat de o entitate malefică până în tavan, planând și apoi coborând ușor la locul de pe dușumea. De la mansardă se auzeau zgomote bizare, certuri, urlete, voci, pahare sparte, trântituri de mobilă. Pendula de pe hol bătuse de miezul nopții. Mihail observă că poate să se miște. Deschise ochii. Deasupra patului se zbenguia levitând, o luminiță galben strălucitoare, care se îndrepta fulgerător spre ferestră ieșind afară penetrând sticla groasă de
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
paharul acela; iar pe cruce, teribila îndoială: "Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?"). Or, generația mea abia deschidea ochii. Ce vroiau să facă cu noi? Tabla valorilor absolute, libertatea, arta, filosofia, religia în care credeam era răsturnată. Tablele legii sparte, dar nu de un profet îndurerat, ci de unul violent, intolerant, obscur în intențiile sale. Poate o să aflu că avea noi table... Rămas singur cu acest șef urmase o tăcere. Avea hârtii în față, termină ceva de citit, apoi răspunse
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
albastră, jucăușă îi învălui pe cei doi bătrâni. Se priveau năuciți. Zâmbeau. Bătrâna îi sărută mâna celui de lângă ea, iar el lăsă să se așeze din nou pâcla. În întunericul ce îi cuprinse se vedeau sticlind picături mici de lacrimi sparte. Erau ale Bătrânei, care atingea timid mâna celui de lângă ea. Erau ei, împreună, pe întuneric, pe lumină, lăsând să treacă ziua a patra. Bătrâna mergea pe apă și aștepta să treacă lumina. În urma ei era viață, ea mergea spre viață
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
săbiei se aplecă deasupra ochilor mei iar straja mă privea țintă, fără o vorbă. Atunci s-au apropiat două voci care-mi mai sună și acum în urechi, una întreba de ce casa aceea era păzită și dacă "ușa nu trebuie spartă, domnule locotenent", cealaltă răspundea scurt: "Nu", apoi după o clipă, adăugă că ajunseseră la o învoială, că orașul se învoise să primească o garnizoană de douăzeci de oameni dar numai cu condiția să-și așeze tabăra în afara zidurilor și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cu ziduri vechi, părăsită de pe vremea când întreprimderea începuse să ia avânt, și care acum nu mai slujea decât ca depozit de mașini stricate și de butoaie vechi. Dincolo de această curte, despărțită de ea printr-o cărare pardosită cu țigle sparte, începea grădina patronului, în fundul căreia se înălța casa. Era mare și urâtă, dar vița sălbatică și caprifoiul de la intrare îi dădeau o înfățișare veselă. Yvars înțelesese de îndată că porțile atelierului erau închise. În fa'ța lor aștepta în tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
frumos... Într-o zi, cineva, cu gânduri ucigașe a aruncat cu pietre și a spart scutul. M-am trezit dintro dată în curtea copilăriei mele. Am regăsit șotronul desenat cu cretă și pătrățelele intacte. Am folosit un ciob din scutul spart, l-am aruncat într-un pătrat, iar lumina care reflecta în el mă orbea. Mi-am acoperit ochii cu mâinile . Atunci am văzut cu ochii minții fiecare pătrățică a șotronului. Oameni tatuați pe frunte cu nume de: urât, rău, lacom
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
nea, s-au ascuns după o cortină de ceață în gri la fel ca și viața. Degeaba am sădit clipe fericite în ghivece, la fereastră, n-au dat rod. Poate, cândva, într-o dimineață de primăvară... Nestrămutare Se aud ecouri sparte din fântâni părăsite, secate de vremuri incerte; Strigă piatra nemângâiată de ape... Nu voi părăsi locul de baștină; voi săpa adânc în stâncă, să găsesc izvorul dătător de viață nouă... Voi fi chiar troița care va sta pavăză între bine
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
din piele roșie, primind, în colț, docilă, trupurile, în acea jumătate de oră de preludiu, când invitata se lăsase luminată de ochii mari și albaștri ai gazdei, explodând, uneori, cum se întâmpla și acum, ca niște proiectile, din apele oglinzii, spartă parcă, pentru o clipă, în jurul a două focare fierbinți, mișcătoare, crescând în zeci de cercuri alergând, concentrice. O grindă groasă de aproape jumătate de metru se lăsa, ca o cutie, în marginea planșeului, pe linia peretelui oblic. Cu un fund
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lucrare, până se apropie prea mult termenul, la fel și acum, tot amânase ; concediul medical, marea. Ciornele sunt aproape gata, o să le completeze pe parcurs ; urmează corelarea cu celelalte ateliere, verificările, consiliul de avizare. O zi, o stea, sâmbăta ? Lucioasă, spartă, scurtă, te scapă în fiecare clipă din brațe și nici nu mai reușești s-o apuci, un contur fără contur, aproape rotund și deloc rotund, lunecos ; imposibil de prins. O zi bună de împărțit premii, fotografii, bilete de amor, cravate
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
concentrat asupra paharului În care toarnă vin. Lasă paharul umplut pe jumătate și adaugă apă minerală, adusă chiar atunci din congelator. Apoi gustă și fluieră a satisfacție... Spune, spune moș bătrân, spune caii când se fură, noaptea pe fulgerătură - vocea spartă a lui Gore face mesenii să râdă. Șpriț, ridicând paharul, explică situația. Gicule, dragule, nu cerceta aceste legi dacă nu poți să le-nțelegi. Nu la cinste mă refeream eu, ci la... cinste - Gicu mărește ochii, nu-nțelege nimic -, la
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
o introduce din nou Între buze și trage fum În piept. Oftează, eliberând fumul, apucă halba cu bere, pe trei sferturi golită, și o dă peste cap. Patroane, Încă două aici, la noi, că și la Gicu a fost halba spartă, iar lu’ Șpriț nu-i mai da tămâioasa lui că face urât la băutură, cică e brânza pe bani și nu mai face la nimeni cinste. Aș vrea s-o văd și pe-asta! Gicu râde cu gura până la urechi
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
anticipat revenirea constant Împleticită la domiciliul conjugal. Păi, Gore dragă, Îți dai seama că bărbații ar sta numai la sediul partidului, iar soațele lor le-ar da cu carnetele de partid În cap, nu? Ar crește rata divorțurilor, rata capetelor sparte, rata violenței conjugale. Din ușă, Gore a zâmbit superior. O să crească și rata la frigiderul ăla pe care ai insistat să-l luăm exact În vremuri de criză, femeie... De câteva zile, subiectul la modă În cârciuma petrecăreților noștri este
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ce bărbat eram odată! Că eram! Șapte mândre-n șapte sate și mi le iubeam pe toate! Ele știau?, Întreabă Gicu zâmbind. Violonistul Își scârțâie instrumentul aproape de urechile lui Sandu, ceea ce duce la revolta rapidă a acestuia. Pușca și urechea spartă, du-te, domnule, de aici, vrei să vin la cârciumă cu vată În urechi?! Ei, comedie... Băi, Gore, punem pariu că Gigi construiește o biserică În parlamentul lu’ europa, dacă Îl lasă ăștia să iasă pe la vamă din decorul național
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
pripas pari fără tămâioasă, Sandule! Sandu Șpriț zâmbește. Dragilor, după cum se poate observa, intemperiile Își fac de cap. Vijeliile sunt pe noi, iar aceste momente de caniculă vor fi urmate, inevitabil, de furtuni Îngrozitoare. Copaci căzuți, canale care refulează, geamuri sparte, tot tacâmul. Cod portocaliu. Plus că leul se duce pe copcă, udrea merge la bonjovi, Încă nu ne-am asigurat locuințele, iar amenzile, he, he, sunt și ele În creștere. Eu nu-mi asigur casa! Gicule, e obligatorie, nu te
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
gând de moarte, Numai o frunte ce-a-ngălbenit, Numai un atom fără de soarte Nu e iubit. Galbena steauă fără lumină - Altar să n-aibă un Dumnezeu - Este-al meu suflet, care declină, Sufletul meu! {EminescuOpIV 9} DIN LYRA SPARTĂ Din lyra spartă a mea cântare Sboar-amorțită, un glas de vânt, Să se oprească tânguitoare Pe un mormînt! Oare femeea pe care mie Dumnezeu sântul o-a destinat În patu-acela de cununie S-a-nfășurat? O caut, gîndu-mi și-o-nchipuește, Dar n-am vazut-o de când
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-ncadrează, Cunună-n undele-i se furișează. Pe-o liră gingașă și argintie Mînuța-i coardele le-ncurcă vie Și cum din zilele poetici, june, A idealului iese minune, Astfel prin notele lirei de-amor Glasul ei tremură, dulce ușor: Liră spartă-n stânca lume, Suflet stins, muiat în nor, Plâns amar luat de glume, Adevărul vrăjitor: E ființa-mi tremurândă Care trece-n infinit, Ca un fulger fără țintă, Ca un cap fără zenit. Și din chinuri ce mă-nneacă, Eu sorb
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Surd este al meu suflet l-a tale vorbe line Cum stîncele la glasu-mi surde rămân și reci. "O vino colo-n scorburi ca să-ți arăt fereasta Pe care umbra blândă ieri noaptea a venit Prin stîlpi-n prăbușeală... prin arcuri sparte... Asta... 655 Pe-aici pe-o scară, de-aur ea blândă a intrat". - "De-aceea te-ai retras tu, îi zice magu-atuncea, Să trăiești în ascese gândind la Dumnezeu, Bând apa mării amară în negrele spelunce - Ca să domini în tine
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ei de aur... Se svîrcole în valuri marea cea sură-n veci Și în de stânci schelete, bătrâne, slabe, seci, Ea aiurind lovește. Colo și-nnalță sur Castelul lung și rece fantasticul lui mur. L-a fulgerelor fugă se văd bolțile sparte, Iluminate găuri pe generații moarte... Ah! în fereasta veche apare-ades, ades, Un înger, o femee cu chip așa ales! Dar cine-i ea? Ce vine, ce caută-n castel Când marea își răstoarnă sufletul ei rebel Și printre stânci de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]