10,213 matches
-
și să invadeze existența cu o utopie ce li s-a năzărit unora că bântuia pretutindeni. Apoi, prin contagiune, li s-a părut tot mai multora. Până când fantomele s-au mutat în făpturile vii. Ideologii par ei înșiși manipulați de spectrul greței comunizante, ca variantă a unui existențialism ateu, după cum a dovedit-o curând evoluția unui Sartre spre un stalinism cu reminiscențe marxiste strategic obnubilate. Evenimentele își au termenele lor și vor cu orice preț să contrazică timpul societăților sau al
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]
-
30). O altă mărturie creștină este Apocalipsa lui Petru, despre care am vorbit deja în primul capitol al acestei lucrări. „Bar Kokhba”, notează C.E. Hill, „did not prove to be the final Antichrist, but he evidently threw up the horrible spectre of an anti‑Christian false Messiah, and it is likely that he left his stamp upon subsequent Christian reflection on the matter”. Inscripțiile de pe monedele bătute între 132 și 135 în Palestina confirmă clar pretențiile mesianice ale personajului: „anul I
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
33). Există, așadar, o interdependență absolută între cele trei elemente: sermo‑anima/cor‑uita. Mai bine spus, curăția trupului sau a inimii depinde deopotrivă de puritatea cuvintelor și de cea a faptelor credinciosului. Ne dăm seama astfel în ce măsură Origen lărgește spectrul semantic al cuvântului „Anticrist”, care se referă nu doar la o falsă învățătură, ci la orice gen de mistificare. Fragmentul merită reprodus in integrum: Puto autem quia non solum est sermo Christus et simulatus sermo Antichristus, ueritas Christus et simulata
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Mandea cu asprii domnești de haraci, cu 88.000, peste Dunăre, la Mircea voievod”. Dându-i satul, urmașii lui Mandea „s-au plătit de către Dragomir armașul” (se arată în hrisovul dat de Alexandru al II-lea Mircea). Complicată viața văduvelor... Spectrul sărăciei: confiscarea averii Răzbunările Voievozilor nu se încheiau mereu cu suprimarea adversarilor. Urmașii „hiclenilor” și ai inamicilor (dușmani „din vremea boieriei” - cum zicea cronicarul) de tot soiul (uciși sau refugiați peste hotare) trebuiau să simtă duritatea puterii domnești. Expresia ei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
F. Nietzsche, „căința este o iluzie internă”. M. Scheler o identifică cu remușcarea. De fapt, căința este regretul de a nu fi făcut un lucru pe care trebuia să-l faci. Ea te va urmări ca o frământare permanentă, generând spectrul angoasei legat de pedeapsa care va veni. Remușcarea este diferită ca nuanță. Ea este reminiscența experienței anterioare pentru care un individ trebuie pedepsit, un fapt de care acesta este conștient. Ea este o autopedepsire sufletească și morală, acel simbolic „ochi
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
eșec pe care individul Îl resimte ca pe o pierdere personală de diferite tipuri (acțiune, comunicare, conduită etc.Ă. În sensul acesta, se poate admite că, din punct de vedere psihologic, regretul este fie consecința unei situații castratoare, fie chiar spectrul permanent al unui complex de culpabilitate. De regulă, regretul succede Întotdeauna unei acțiuni care s-a produs În trecut. El este o stare sufletească, o experiență durabilă prin care trecutul unei persoane este actualizat. Este o prezentificare a unor acțiuni
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
profundă a trăirii interioare a vinovăției de către persoană. În cazul remușcării, se suprapune amintirea actului negativ pe actul propriu-zis. Amintirea concentrează În ea durerea, suferința și doliul. F. Nietzsche spune că remușcarea este o „iluzie interioară”. Ea apare ca un spectru terifiant, care domină În totalitate persoana, Închizând-o În limitele propriei sale vinovății. Persoana se va identifica cu vinovăția comisă, pierzându-și semnificația umană. În această situație, sentimentul sufletesc și moral al remușcării va duce la dezvoltarea unei depresii grave
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
achiziționate și revândute de dr. Benet, coloneii Mouton și Lafont, Ventura și, evident, Honigberger (ibidem, p. 275). 335. Khalsa, „pur(itate)”, este numele pe care și-l atribuie sikhșii conform cărții sfinte Adi Granth. 336. Guru N³nak. 337. Un bogat spectru de alternative față de trecutul istoric se instala, pentru localnici, În Panjab, de-a lungul secolului al XIX-lea: pornind de la tradiționalele hagiografii ale diferiților guru sikh (janam-s³khș), Încă viguroase În vremea lui Honigberger, s-a ajuns chiar și la ridiculizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și perfecționarea stării de sănătate mintală, fiind prin aceste calități superpozabilă acțiunii de igienă mintală. Ea își trage rădăcinile din profilaxia generală a bolilor, iar metodele și le preia din medicina socială, psihologia socială și igiena mintală. Psihoprofilaxia are un spectru larg de acțiune, întrucât vizează persoana umană în totalitatea ei, nu numai în starea de sănătate, ci și în starea de boală. Ea reprezintă un sistem protector care se extinde atât asupra normalului, cât și asupra patologicului, precum și asupra stărilor
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
trece. Medicina luptă cu „suferința”. Boala e un accident ontologic care afectează desfășurarea vieții și care, prin gravitatea sa, o poate suprima. Din acest motiv, care este de altfel un fapt biologic, natural, medicina și medicul sunt permanent confruntați cu spectrul morții. Moartea, considerată „ultimul termen al vieții” (K. Jaspers), nu poate fi acceptată. Ea este refuzată din mai multe considerente. În primul rând, de instinctul de conservare al fiecărui individ; în al doilea rând, de gândul ireversibilității acesteia. Din punctul
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
a acestora. Aceasta nu Înseamnă Însă că ideile au fost lipsite de orice relevanță În construirea discursului și a politicilor publice. Educația doctrinară a principalilor actori parlamentari și guvernamentali nu poate fi pusă la Îndoială; poziționarea cât mai clară În spectrul politic conferea legitimitate și stimula coeziunea grupărilor. Însă orice generalizare este practic imposibilă fără a descifra paradoxurile, contradicțiile, rupturile, dar și elementele de continuitate din dezvoltări individuale care eludau adesea caracterul partinic. Șeful diplomației românești din momentul proclamării regatului se
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
limbajul, dar și de echivocurile specifice multor pașoptiști după trecerea În viața politică „oficială”. O analiză a succesivelor adeziuni, afinități și retractări boeresciene este dezirabilă pentru descifrarea apartenenței sale doctrinare și, În subsidiar, pentru surprinderea caracterului compozit și paradoxal al spectrului politic În prima parte a domniei lui Carol I. Analiza formării intelectuale a politicianului și rezumatul temelor fundamentale sesizabile În discursul acestuia sunt, de asemenea, componente esențiale ale studiului meu. Nu am considerat Însă necesar să insist asupra celor din
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
pronunțat În contextul unei crize internaționale care părea să genereze o criză dinastică, nesigur gestionată de un cabinet minoritar și al unor alegeri municipale tensionate, Boerescu definea două partide: unul liberal (sau radical) și unul moderat (sau de ordine), configurând spectrul politic bucureștean: „D-lor, sunt În București două partide cari se luptă spre a avea onoarea de a reprezenta capitala. Este partidul care se numește din stânga, partidul radical dacă voiți; este apoi partidul celălalt, mai moderat...” . Este de remarcat faptul
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
unei identități doctrinare complexe. Eclectismul, oscilația Între raționalism și tradiționalism, Între conservarea ierarhiei și reforma politică, Între libertate și autoritate marchează cel mai provocator discurs, sub aspect doctrinar, din prima parte a domniei lui Carol I. Schimbările de poziție din spectrul politic, o sociabilitate eludând adesea tiparul ideatic sau formarea intelectuală au fost, desigur, factori favorizanți În acest sens, atât În cazul lui Vasile Boerescu, cât și al multor altor pașoptiști ajunși În preajma puterii. Cazul său este totuși unul aparte, pentru că
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
formulează întrebări pe care va trebui să le pună apoi colegilor din clasă. Întrebările se vor referi la fapte sau la aprecierea faptelor. Atenție: fiecare trebuie să noteze întrebările individual. Exemplu: întrebările trebuie să înceapă cu sau să prezinte un spectru de răspunsuri posibile, cum ar fi Grupele de doi se despart. Toată lumea va lua interviuri la toți ceilalți. Este normal ca întrebările să se repete, mai ales pentru clasele de începători. Profesorul urmărește să se realizeze un număr cât mai
ACTIVITǍŢI LUDICE DE CAPTARE A ATENŢIEI ELEVILOR. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Istrati Liliana – Florica () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_907]
-
îl sprijină pe Gellu Naum în realizarea revistei „Tânăra generație”. Cu Paul Păun și D. Trost compune poemul suprarealist Diamantul conduce mâinile (1940, „exemplar unic”), cu Gellu Naum și Paul Păun scrie Critica mizeriei (1945) și doar cu Gellu Naum Spectrul longevității. 122 de cadavre (1946), fiind, de asemenea, coautor al volumelor Infra-Noir și Éloge de Malombra (1947), precum și al textului Le Sable nocturne, inclus în catalogul de expoziție Le Surréalisme en 1947 (Paris), alături de cei mai importanți membri ai grupului
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
în antologiile din anii ’60 și ’80, erau tributare principiilor bretoniene ale dicteului automat sau simple jocuri avangardiste, cele de aici vădesc, dincolo de prospețimea adolescentină și de senzualitatea intensă a limbajului, o surprinzătoare profunzime și coerență a viziunii. Ulterior, în Spectrul longevității. 122 de cadavre, se explică „mecanismul” imaginației poetice, care funcționează ca mod al transgresării limitelor materiei. Imaginația poetică are un rol fundamental nu doar pentru a sparge limitele, dar și pentru a uni contrariile. Iar poemele anului 1945 reușesc
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
mai luxurianți imaginativi ai liricii române, un maestru al misterului, pe care reușește să îl comunice fără să abandoneze teritoriul avangardist al poeziei de limbaj. Această dublă articulare a discursului, la nivelul imaginii-viziune și al limbajului, se percepe și în Spectrul longevității. 122 de cadavre. În prima ei parte cartea conține o proză poetică, flancată de numeroase note de subsol, care trădează intențiile explicative, teoretice și programatice ale autorilor, urmând în egală măsură principiul poetic al insolitării discursului. „122 de cadavre
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
colaborare cu Paul Păun și D. Trost), București, 1940; Blănurile oceanelor, București, 1945; Butelia de Leyda, cu patru lovaje și un brevet lovaj de Paul Păun, București, 1945; Critica mizeriei (în colaborare cu Gellu Naum și Paul Păun), București, 1945; Spectrul longevității. 122 de cadavre (în colaborare cu Gellu Naum), București, 1946; Au Lobe du sel, București, 1947; Infra-Noir (în colaborare cu Gherasim Luca, Gellu Naum, Paul Păun și D. Trost), București, [1947]; La Provocation, București, 1947; Éloge de Malombra (în
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
fete bisericești. Sumarul divers și bogat se structurează în primul rând în rubrici de interes general, precum „Tribuna economică”, „Tribuna juridică”, „Tribuna sportivă”, „Ultimă oră”, „Clujul în 24 de ore”, în care este consemnata activitatea civilă locală și este analizat spectrul politic din perioada premergătoare izbucnirii celui de-al doilea război mondial. Rubricile culturale sunt „Litere, teatru, muzica, arta”, „Tribuna culturală”, „Știri artistice”, „Reviste” (în chiar primul număr este consemnata editarea revistei „Symposion” din Cluj), „Încrestări”, „Bibliografie”, „Primii pași”, unde viața
TRIBUNA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290266_a_291595]
-
T. împarte numeroase teme și atitudini lirice cu generația sa, în arterele căreia, de altfel, circulă parcă globulele aceleiași grupe de sânge, pompat deopotrivă de un moment dramatic al istoriei și de unul de context istorico-literar: pe de o parte - spectrul traumatizant al totalitarismelor și războiului, pe de alta - tendința tinerilor de a scoate poezia din trena epigonică, sterilizantă a marilor scriitori interbelici și de sub incidența primului val al avangardei. Poezia lui T. exprimă o reacție la acest context de istorie
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
ale unor publicații ca „Adevărul literar și artistic”, „Kalende”, „Săptămâna literară”, „Gândirea”, „Tiparnița literară”, „Contimporanul” sau se ia poziție față de câteva „foi dubioase”, adevărate instrumente de pervertire a simțului critic, a ierarhiei valorilor, calificate ca „reviste-pistol”. Informații culese dintr-un spectru mai larg - cărți în pregătire sau recent apărute, știri din teatru, conferințe ținute de cercul „Gândirii”, de gruparea Poesis, Liga Culturală sau de Ateneul „N. Iorga”) - sunt grupate sub miscelanea „Semnele Minervei”, care adăpostește, uneori sub semnăturile incisive ale lui
ULTIMA ORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290333_a_291662]
-
în fața sa, pe masa de lucru, o ipotetică istorie a literaturii căreia i se supune”, atunci cartea de debut al criticului (La umbra cărților în floare; Premiul Uniunii Scriitorilor) pare o dublă diversiune. Mai întâi pentru că, deși cartea acoperă întregul spectru al foiletonisticii vremii (de la Șerban Cioculescu și Alexandru Piru la Mihai Ungheanu și Mircea Iorgulescu), ea nu indică, deocamdată, direcția în care s-ar putea îndrepta o asemenea istorie „ipotetică”, și cu atât mai puțin modalitățile ei de realizare. Pe
UNGUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
XI.1898, București), ziarist și traducător. Elev la Colegiul „Sf. Sava” din București, implicat ca simpatizant al revoluției de la 1848 și oponent al protectoratului rusesc, se vede arestat și trimis la Kiev, apoi la Saratov, pe Volga, trăind mereu cu spectrul exilului în Siberia. După întoarcerea în țară, în 1856, se va angaja într-o zbuciumată carieră de gazetar politic. Colaborează la „Timpul”, „Secolul”, „Naționalul”, „Românul”, „Dâmbovița”, „Concordia” ș.a. Va conduce din 1859 gazeta „Reforma”, apărută cu intermitențe până în 1888. Se
VALENTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290414_a_291743]
-
în amurg, Visul spânzuratului, Cosmopolis, Lamento - le apărea criticilor literari ai anilor ‘60 drept opera unui „elegiac minor” (Nicolae Manolescu), situat departe de estetica vizionară și efervescența deschizătorului de drumuri. Proza lui V., a cărei diversitate pare a îmbrățișa întregul spectru al preocupărilor pentru tehnicile moderne, de la impresionismul poemului în proză simbolist la meticulozitatea observației specifice romanului naturalist, trecând prin tipare compoziționale expresioniste și suprarealiste, își afirmă unitatea de substanță în respectarea programatică a unei orientări care, redefinind ierarhia tradițională a
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]