11,560 matches
-
nu mă deranjează. rafuiti-va în pace... salut dragoș tocmai am intrat pe ‘dilemă’ și am văzut întreaga tevatură. mișto discuție, si e foarte complicat să susții tezele tale în context românesc. dar tu o faci foarte fain. ce mă sperie e că apar ‘terminatori’ care cresc, interesant, în mediu academic american (vezi mircea platon). cum reacționează? ești ‘netot’, nu cunoști cine e Pareto, și îți demonstrează academic câte falsuri comiți. intervenția ta funcționează ca un revelator pentru reacțiile ‘bolșevice’ ale
Intelectualul de stanga by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83011_a_84336]
-
Comunitatea gay nu este reprezentată de acel canal la care faci referire. Este ca și cum ai spune că în Italia Renașterii, “comunitatea gay”, compusă mai als din tinerii care se prostituau cu dulce inconștiență și insolenta pasiune (e drept, mult mai speriați de flăcările Inchiziției decat de vorbele și afuriseniile ortodoxe de azi!), aveau de a face în mod necesar și se identificau perfect cu Michelangelo și Dă Vinci... Nu crezi că e prea mult?... Geo, nu susțin că #gaybucuresti este reprezentativ
Pictura quasi scriptura by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83009_a_84334]
-
pot lepăda de ea când vreau, dar vara îmi ține răcoare. Iarna, în schimb, nu-mi aduce nici un folos, e la fel de rece ca mine. Desigur că mă incomodează. Păi ce să facem o moarte și un mort viu, decât să speriem lumea Poate să contribuim cu fastul nostru la Apocalipsa nebunilor. Poate să speriem puritatea zăpezii, dar au grijă pentru acest lucru corbii roșii. Nu le scapă nimic. Moartea este lipitoarea noastră cea de toate zilele. XII în fiecare zi, te
Radu Cange by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/10326_a_11651]
-
schimb, nu-mi aduce nici un folos, e la fel de rece ca mine. Desigur că mă incomodează. Păi ce să facem o moarte și un mort viu, decât să speriem lumea Poate să contribuim cu fastul nostru la Apocalipsa nebunilor. Poate să speriem puritatea zăpezii, dar au grijă pentru acest lucru corbii roșii. Nu le scapă nimic. Moartea este lipitoarea noastră cea de toate zilele. XII în fiecare zi, te întorci la comandă, mereu în poziția de drepți în fața săptămânii destrăbălate, a orgiei
Radu Cange by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/10326_a_11651]
-
Poezia Auroră pe creștetul ei solzi triplând lumina goliciunea n-o sperie Alpi ce simt prin înfigere întuneric fără carbon numai intuiție sfântă. Poem Și dacă inima noastră întâlnește pe stradă bocancul lui Dumnezeu e din pricina denivelărilor camarade. 24 sept. 1987 Stam cu întunericul în mine și așteptam salvarea Afară era amnezie
Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/10115_a_11440]
-
o face să plutească pe lac, minți cu nerușinare scribule, în mîneca ei cîrtița e infinită, adolescenții n-au nimic de pierdut, dinții lor sunt ca dicționarele niciodată știute în întregime, mușcătura cea mare e mută, mușcătura nu mă mai sperie și muțenia mi se cuvine, doamne voi fi ca turla în ceață : o punte spre tot ce nu apune și nu răsare. O zi e o viațî Totul s-a petrecut într-o zi, întîi umbra ceaiului pe pereți dimineața
Iov In funicular by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/10097_a_11422]
-
ecoul smulge botul cîinelui din lătrat seara miroase a animal frigul se teme când omul își scoate mîna din buzunar moartea încearcă să scape de stocuri pisica pe zid cu pașii cei mai mărunți și cu răsuflarea pitică întunericul se sperie de copil în casa întunecată camera din fund se îngrozește de posibila lui trezire invizibilul se deghizează cu umbre lichide marea față necunoscută de dincolo continuă să fie reversul lui dincoace se menține același complot al facilității ce trimite lingura
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/10840_a_12165]
-
după căsătorie, în trenul care îi duce în voiajul de nuntă, totul expediat într-o frază. Felix rămîne cast. Otilia i se vîră în pat. El are gînduri de carieră și matrimoniale, așa că se mută pe canapea. Seriozitatea sa o sperie pe fată care îl părăsește chiar a doua zi pentru totdeauna. Bietul Ioanide e "mascul feroce" mai mult în enunțurile altora și ale autorului. Și el o respinge pe Sultana care i se oferă obstinată. Eroii lui Ionel Teodoreanu au
"Amorul e un lucru foarte mare" by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10315_a_11640]
-
corvoadă, o povară enervantă sau chiar un adevărat thriller psihologic. Să intrăm puțin în capul unui reprezentat al ultimei categorii, ca să aflăm ce se petrece acolo în ziua Mărțișorului. Sssst... liniște, să pășim tiptil printre gânduri, ca să nu i le speriem și să se pitească printre faldurile creierului: “Numele meu e Eschil Lucrețiu Leonard Elvis. Mă rog, prenumele mele. Da, știu, sunt multe și extrem de penibile, dar n-am nici o vină. Și nici nu pot să-i iau gâtul maică-mii
Ziua în care toţi bărbaţii trebuie să dea ghiocei by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18569_a_19894]
-
treabă poți să ai în 2-3-4 săptămâni, cât ești antrenor? Aproape că m-aș băga și eu. Și chiar mă bag, că tot a apus Steaua lui Ilie și e postul aproape liber. Nu vreau bani, asta ca să nu se sperie nea Gigi. Nu vreau nimic, doar să conduc și eu un pic echipa către glorie. Măcar juma’ de oră, dacă nu se poate mai mult. M-ați auzit, băieți, sunt noua voastră antrenoare, Simona. Hai, toată lumea dă o tură de
Apune Steaua lui Ilie şi răsare Steaua mea by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18585_a_19910]
-
-o și fără să i-o ceri și tot așa. Cum adică “Și atunci de ce dracu’ plângeți, sunteți nebune la cap, ce-aveti?”? Plângem fiindcă suntem sensibile și “prea frumosul” ne dă întotdeauna peste cap sau plângem fiindcă, uneori, ne speriem de atâta “prea frumos”. Nu-nteleg ce-i așa greu de priceput, mie mi se pare foarte simplu. Plânsul “Lasă că știu eu că nu mă mai iubești!”. Ei, da, recunosc, asta e incredibil de enervant. Într-o zi, pentru
La raul Piedra am sezut si am plans. Si am plans… si am plans… si am plans… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18639_a_19964]
-
Potter și Talismanele Morții, partea a II-a) Secolul XXI a început cu căderea turnurilor gemene din New York. Doar două luni mai tîrziu ieșea pe marile ecrane Harry Potter și piatra filozofală (...și piatra vrăjitorului, pentru americani, să nu-i sperie de la intrare), un film perfect pentru escapismul pe care-l oferea, perfect pentru alungarea grijilor și fricilor cotidiene și scufundarea într-o lume stranie și copilăroasă, cu vrăji și castele magice, și bufnițe atotștiutoare, și țînci de unșpe ani care
Despre Harry Potter şi Talismanele morţii II by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18690_a_20015]
-
Simona Tache Vorbeam ieri de lipsă manierelor la români, ocazie cu care cititoarea Andrada ne-a povestit că există și fenomenul invers în România: Există și de partea cealaltă a baricadei o încrâncenare ceva de speriat. M-am mutat recent într-un cartier nou. Cu bariere, tot, - tipul pușcărie :). În interior - lumea e civilizată, exact ce ți-ai dori. Curat, liniște, oameni frumoși, fără câini vagabonzi, fără cerșetori. Și știți ce se întâmplă? Fix extremă cealaltă
OMG! Există și români excesiv de “civilizați”!!! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18924_a_20249]
-
marginea drumului destul de mult și , bineînțeles , nespalat.Am ajuns acasă și mama a văzut că nu mă simțeam prea bine, dar până să îi spun eu ce și cum am și început să dau la boboci verde , de s-a speriat săracă mama . De atunci m-am lecuit cu verdețurile ametist: Mi-am mai adus aminte de 2 întâmplări f “țări ” amândouă din timpul facultății. Prima dată am mâncat în exces măsline din acelea mov Kalamata. Am cumparat din hypermarket ultimele
Mică antologie comică de abuzuri alimentare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18898_a_20223]
-
mama la cutremurul din ’77. Când a început cutremurul, tata ne-a adunat pe amândouă la tocul ușii, după ce s-a terminat, ne-a zorit să ieșim. Eu mă bucuram, că eram mica, fusese ceva haios , dar mama s-a speriat foarte tare și vorbea aiurea. De exemplu, aveam un bibelou Venus (d’alea, suvenir de amintire din Grecia), care căzuse și-și rupsese capu. Și mama, care nu se lăsa dusă din casă începe “Ia uite, săraca, și-a pierdut
Venus cea fără cap by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18911_a_20236]
-
o să auziți bârfe, n-o să auziți retzete, o să auziți muzică! (am pus-o: am mai depășit o frontieră în viatza mea: primul club-salon? o să am ce povești nepoților și blogului roz!) Și dacă mă vedeți îmbrăcat așa, să nu vă speriați: azi suntem rapperi; sâmbătă viitoare vom fi rokeri! Waw! ce-am ratat! Și se apucă să mă coafeze: cu bucle sau îndreptat, cum vreau? Cu ce facetzi buclele zic io (care vedeam în oglindă tot felul de droturi pe post
Ce vă doriți de la părul dumneavoastră? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18932_a_20257]
-
șefa a cânilor dădea exemplu câinele acela mega mediatizat în urmă cu 2 3 ani “dacă omu a făcut stop cardiac și a căzut pe câine , și câinele l-a mușcat .. cu ce e de vină câinele că s-a speriat și s-a apărat” Să îmi explice cineva cum vine treaba asta .... ține de o fizică nestudiata de mine până acu ... cade omu pe câine ? wtf . Radu Tănăsescu: Prim miliari pe iuliu maniu între veteranilor și gorjului e plin de
Selecţiuni din programul de poveşti cu maidanezi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18975_a_20300]
-
nu. Cum v-am spus și la început, sunt români care s-au așezat în Germania de hăt și simt că trăiesc în paradis. Fiecare vede ce vrea, ce poate sau ce are „norocul” să vadă. Nu vreau să vă sperii, să vă descurajez să emigrați, dar mă declar mulțumită dacă conving pe unii dintre voi să vă gândiți de două ori înainte să ridicați ancora. M. Comentarii?
24 de ore mizerabile în țara perfecțiunii by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18923_a_20248]
-
munte: „Urmați chemării Mielului,/ Ieșiți din amorțire,/ Săriți din patul lenevirii,/ Și grăbiți la ape sfințire./ Căci știu că drepte și adevărate sunt căile tale,/ Rege al veacurilor,/ Salvator al timpurilor,/ Mereu amenințate de brumă,/ De întunericul ce încă mai sperie,/ Până ce razele luminii/ Peste întinderi se lasă” (Dan Bodea, Vitralii, 2011). Cuprinsul Antologiei „Carmen”, fiind o rețea întreagă de motive poetice ce țin de esența existențială a vieții umane și de raporturile ei cu realitatea, este arhiplin de creații artistice
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
pe la ei deseară, că acum nu are rost să-i deranjeze. Apoi gândindu-se la situația lui cu Livia, se posomorî. Urcă până la etajul doi și intrând pe ușă, strigă: - Liviaaa! - Daaa! îi răspunse aceasta și văzându-l amețit, se sperie. Încercă să-i spună ceva: - Andrei, eu... - Livia, ți-ai făcut bagajele? - Bagajele? Ce bagaje? - Da, bagajele. A fost prost "uriașul" până acum, dar de acum numai e, s-a deșteptat! Doar nu ai impresea că mai ești soția mea
RĂPIREA (8) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373729_a_375058]
-
noi, dar nu voia să recunoscă. Se făcea că ne ceartă, că se supără rău de tot că ( nu mai face nimic,,,să facem noi totul, că ea nu mai poate și nu mai vrea,,,,) Aiureli, spunea așa să ne sperie, să ne mai potolească. Sincer, de multe ori cam avea dreptate. Bine că mi-am dat seama măcar acum. În realitate noi știam cât de mult ne iubește (până la Dumnezeu și inapoi) cum o auzeam șoșotind uneori și căutam să
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
teatru, un restaurant, m-ați îngropat de vie aici în blocul vostru de piatră de parcă sunt condamnată la locul de muncă, doar la crescut copii ) Auzind-o toți trei ne puneam pe un râs și ne distram între noi de speriam vecinii cu bucuriile nostre copilărești . Când se întorcea roata și ne certam toți trei între noi, sau Mamy pe toți, mai mereu că ( o înnebunam de cap) cum spunea Ea și o credeam. Eu fiind subiectul în creștere, în dispută
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
ar fi găsit, în sfârșit, ceva deosebit exploda deodată într-un nor de bucurie exclamând. Pe mineeee, țipa El pierzându-se într-o fericire necontrolată, doar de el gustată, că mie nu-mi plăcea, de fel. Ba mă mai și speria cu exploziile lui. Atunci mă ( bosumflam ) cum zicea El și mă făceam ( urât ) cum zicea Mamy. Începeam să-l cert, să dau cu pumnișorii în pieptul lui de ( bărbat ) și mă puneam pe un plâns( pițigăiat) cu niște lacrimi cât
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
altfel ajung cine știe pe unde cu voi, se enervase Ea rău de tot prșbușindu-se pe canapea. Taty a sărit repede să-i aducă un pahar cu apa, a început să o mângâie, să-i facă un masj pe frunte, speriat de cum arată și ce se întămplă. Mingea, ai. Și tu făceai pipi la Bunica la Igești, repeta Mamy mereu, că începuse să mă sperie și pe mine și riscam un plâns cât de curând dacă nu își revenea. Dumnezeule, ce
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
un pahar cu apa, a început să o mângâie, să-i facă un masj pe frunte, speriat de cum arată și ce se întămplă. Mingea, ai. Și tu făceai pipi la Bunica la Igești, repeta Mamy mereu, că începuse să mă sperie și pe mine și riscam un plâns cât de curând dacă nu își revenea. Dumnezeule, ce mă fac eu cu creaturile astea pe care mi le-ai dat? Ce mă fac eu cu voi? Dialoga Ea (cu ăla de sus
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]