5,301 matches
-
Burke: "Iarăși pe coamă: linia țărmului drept e frântă și dispare sub talazuri uriașe, care sunt aruncate spre cer, vrăjmașe, în fantastice blocuri negre de apă și se prăbușesc mugin în prăpastie, iar de cealaltă parte, toată zarea fierbe în spumă albă, prin care înnegresc, ici colo, vârfuri ascuțite...". Tabloul romantic al elementelor dezlănțuite imaginat, pictural, de Géricault se reifică brusc sub ochii lectorului: "Din când în când vine un val năprasnic și, urlând, cade asupră-le; luntrea pârâie; oamenii se
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
infernală și mustrându-l". Întreaga scenă dobândește, pe plan psihologic, valențele unui teribil viol vizual. În continuare, caracterul eminamente vizual al substantivelor însoțite de determinanți este augmentat, proporțional, de aglutinarea paratactică a enunțurilor: "Nenorocitul domn se zvârcolea în spasmele agoniei; spume făcea la gură; dinții îi scrâșneau și ochii săi sângerați se holbaseră; o sudoare înghețată, tristă a morții prevestitoare ieșea ca niște nasturi pe obrazul lui. După un chin de jumătate ceas, în sfârșit, își dete duhul în mâinile călăilor
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în doze mici, momente de respiro, în care, din nou, simțul privilegiat al auzului este utilizat ca barometru: "Agripina se opri locului. [...] căută să răzbată cu urechea prin zgomotul și pocniturile Iablanicioarei, dar nu deosebi nimic. Își muie mâinile în spumele pârâului, își aruncă pe ochi câțiva pumni de apă, cum i-ar fi aruncat pe niște cărbuni aprinși [...]". Dar acalmia este efemeră. Subit, lectorul asistă la materializarea uneia dintre cele mai teribile crize decizionale din universul literaturii române, dictate, pe
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
prăbușirea întregii defensive psihice a lui Stavrache, care se lasă înghițit de nebunia violentă: "La acea ușoară atingere, un răcnet! [...] și omul adormit se ridică derpt în picioare, cu chipul îngrozitor, cu părul vâlvoi, cu mâinile-ncleștate, cu gura plină de spume roșcate". Este inevitabilă o confruntare fizică între cei doi oaspeți și hangiu, care s-ar fi încheiat în favoarea ultimului dacă Iancu, ajutat de companionul său, a cărui identitate nu este niciodată devoalată, nu i-ar legat mâinile cu o curea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
urle cumplit. Lupii se reped la vale nebunește, luând vulpile în picioare și amestecându-le cu pământul; iar cerbii sar în lături, desfundând cu coarnele stufișul". Toată această magmă însuflețită își încetează, brusc, alunecarea, diseminându-se în coasta unui deal abrupt: "Spuma lighioanelor se tăie în două, în trei și pieri în suciturile văii, iar Stoicea dădu fuga la adăpost într-o ocniță ivită sub deal...". Teribila aventură nu se încheie aici; flăcăul aude "un nechezat de cal, un ropot de copite
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
al iubitului ei. Patetismul imaginii vine să reflecte sentimentalismul poeziei și un contrapunct dramatic scenei exaltante de mai sus. Poezia care servește de libret imaginii relevă dimensiunea sa simbolic-rituală. "Sunt Adonai, la viață întors din Iaduri iară!... / Astarte, trup de spume, pe cari s-au fost prelins / Petalele de roze și crini, felina fiară/ Te chiamă-n al meu strigăt de patimă aprins. -/ La sâni de fericire, Iluzia m-ascunde!... Din lut și Vis, forma-vom sublimi, un mitic grup! / Resfiră-mi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
propriul stigmat ca pe o strălucire, strălucirea vieții moderne pe care o elogia și-o execra totodată Baudelaire. "Dănțuitoarele cu gesturi nebune și riscate, cu beția de mișcări, cu voluptatea echivocă ce se desprinde din valurile de dantele și din spuma mătăsoasă a "dessous-urilor" sunt iarăși o temă favorită a acestui pictor [...]. Alte ori pictorul surprinde colțuri pitorești din Paris, în înserări în care aprinsul felinarelor sfredelesc vagul întuneric cu puncte de aur și de rubine, pe când midinetele în mers siluetează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și de portretul elogios, idealizat, pe care i-l face, căci mama este capabilă să vadă în feciorul ei întrupate toate calitățile fizice și morale: „Cine-a cunoscut, Cine mi-a văzut Mândru ciobănel Tras printr-un inel? Fețișoara lui, Spuma laptelui, Mustăcioara lui, Spicul grâului, Perișorul lui, Pana corbului, Ochișorii lui, Mura câmpului?” Prezența în acest tablou a diminutivelor accentuează afecțiunea maternă. Disperarea căutării feciorului atinge dimensiunea tragicului, după cum sugerează și versurile: „Pe câmpi alergând Pe toți întrebând Și la
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
O multitudine de semne vorbesc despre pierderea controlului asupra lui însuși: de la goana nebună "ca de moarte", la "neastâmpărul sufletului" sau frisoanele ce-i străbat trupul. Căutarea unui adăpost în care să se ascundă de ploaie, îngrijirea calului plin de spume îi mută pentru scurtă vreme gândurile. Ele revin însă în forță o dată ce problemele curente au fost rezolvate. Preocupările ceasului nu le șterg din minte, ci doar le trec într-un plan secundar. Revenirea lor în forță înseamnă totodată și renașterea
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
v. 1535, 1542, 1545, 1550, 1559), rolul semnificantului este evident, de exemplu în versurile ("Sa CROUPe SE RECOURbe en REPLis ToRTeux"); studiul figurilor (sinecdoca de la început: v. 1502, 1504, 1505, metonimiile, metaforele "câmpiei de apă" din vers. 1513 și până la "spuma de sânge" din versul 1538) ar merita aici o mai amplă abordare. Trebuie să insistăm mai ales asupra hipotipozei care, prin prezentul istoric având drept suport verbul a vedea din v. 1545-1548 ("Am văzut, Doamne, am văzut..."), este figura clasică
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
iubi și a suferi pasional. Dar apariția lui Pandele Verghy, tânărul arhitect grec, devine prezență exotică. Acest tânăr se îndrăgostește fulferător de Alek. Este îndrăzneț și foarte insistent. Portretul pe care i-l conturează este edificator: „d-ta, ivită din spuma M. Egee, mereu agitată și căutând ceva...” Nu-i lasă lui Alek șansa unei respirații decizionale: „d-ta ești viața mea, intangibilă ca visul...” învăluind în mister acest neprevăzut (și nedorit) spasm erotic! După plecarea tuturor musafirilor, mai ales a
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
-n așa conjunctură a miticului, omul ar putea crede că totul i se cuvine. Legănat de cântecul orfic, pentru el iubirea înseamnă înăOțare și împlinire: „Ziua-și ridicase fruntea / Din pădurea adormită.../ Potopind cu aburi zarea / Printre ramuri, cu beteala / Spumei împletită-n cețuri / Norii drumuri conturau / Zămislind cărări de visuri”. Iată cum se reface un discurs de tip romantic, făclie întru perfectăși nestăvilită armonie. Ce sugerează incipitul baladesc din Nunta neagră? „Pe poteci, se-nalță vuiet / Izvodit de frunze moi
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
de increați... / Mii, zeci, sute de mii de increați...” (Cântec increat) „Tânăr sunt și viața îmi ține în dinți inima...” Venirea în lume este ademenitoare și, de ce nu, promițătoare (Lumea Amăgitorului). Interesant a fi „nenăscutul prunc” dăruit vieții „ca bobul spumii”, nobil triumf. Prologul celui de-al doilea volum al Trilogiei nașterii este mult mai explicit: „Sunt nenăscutul care hălăduiește / prin văi opaline. / Prin alte bucovine pline / de obcine și daline. Debordând de lumine...” Cu subtilitate, poeticul surprinde anatomicul increatului: „cu
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
de suflul aterizării, nisipul formă o adîncitură [...]. S. Lem, L'Invincible (45) Podișul cobora ușor în pantă, spre apus și din locul unde poposirăm, se putea vedea o priveliște întinsă. În fața noastră, dincolo de copaci, zărirăm capul des Bois, tivit cu spumă de mare; în spatele nostru, încă puteam distinge, dincolo de limba de pămînt acoperită cu nisip și dincolo de cîmpia de est, o imensă întindere de mare, pe care o văzuserăm și de pe locul de unde deunăzi am ancorat, pe mica insulă a Scheletului
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
elementul comparant, odată stabilit, să se extindă pentru a dezvolta o celulă narativă, adevărata producție a materiei romanești. Leçon de choses, de exemplu (p. 15 și 19), începe prin animarea imaginii descriptive a unei furtuni: (82) Valuri verzi, pietre violete, spuma, cerul aflat foarte aproape sînt trasate din linii subțiri ca niște virgule sau cornuri minuscule, aruncate la întîmplare. Departe, într-un tot în care parcă ușor viața palpită, abia de se distinge o masă de obiecte făcute din mii de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de pămînt din părul des și negru aflat între picioarele bronzate, acolo unde membrul face mișcări de du-te-vino, uneori mai blînde, iar alteori mai sălbatice. (84') Deasupra ei, aproape sus, pe verticală, privește, fără să vadă însă, la mustățile de spumă ce se ițesc de-o parte și de alta a etravei vasului de pescuit... (84'') El răsfoiește pînă ajunge la pagina unde o gravură reprezintă o faleză făcută din linii orizontale ce duce către mare, desenînd un arc de formă
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cu o hîrtie gri, imprimată cu buchețele albastre, aveau tot atîtea pete cîte flori, pete vechi, îndoielnice, de a cărei proveniență nu puteai să-ți dai seama, muște strivite sau pete de ulei, urme unsuroase de degete sau stropi de spumă de la chiuveta la care se spăla. Totul arăta de o mizerie rușinoasă, mizerie de care mustea întreg Parisul. Și îl cuprinse așa o disperare împotriva vieții sale sărăcăcioase. Își spuse că trebuia să iasă curînd din situația asta, că trebuia
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ademenește pe pescarul melancolic cu vrajele lui tainice, ci e cântecul sinistru și profetic al tristului bătrân Glaucos, care se plânge în ceasul său eolic" etc. Dezmățul de vorbe aduce la suprafață întreaga recuzită mitologică și expresivă, cândva prețuită drept spuma cunoștințelor unui elev sârguincios, de nota zece. Acceptabilă în limitele acestui exercițiu preliminar, simpatic doar ca paradă stilistică de acreditare, prodigalitatea ajunge treptat să paraziteze discursul și să-l stoarcă de vlagă. Ca să dau numai un exemplu, pe lângă alte figuri
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
bătaia aripei morții ce mă lovise cu aringerea ei aspră"), naratorul observă totuși că hoțul de Zenon trăiește pe ascuns cu Aglae, trecând peste orice scrupul moral. Reflecția din final ("astfel aruncă viața pe țărmul ei când valuri tulburi, când spuma lor albă și nepătată") atrage din nou atenția asupra relativității "impresiilor" pe care ni le oferă viața, cu bunele și cu relele ei deopotrivă. Dar iată ce-i mărturisește tânărul prozator lui Mihail Dragomirescu într-o notiță explicativă, însoțind textul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
lăsării la vatră. Această relatare de mai sus n-a fost decât un pretext de a-l prezenta pe Rică, unul din cei mai buni prieteni ai mei. Ne întâlneam des, mergeam la baluri împreună, beam câte o cinzeacă de spumă de drojdie, fumam aceeași marcă de țigări, “Carpați” fără filtru, câteodată cântam coruri din armată. La petrecerile care se făceau în familiile noastre sau între noi, băieți și fete, eram animatorii principali, aveam întotdeauna ce să ne spunem, chiar și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Stătea răsturnat pe o parte din cauza rucsacului din spate, cu fața în sus. Ochelarii lui se aflau la un metru de el. La nas, în locul unde se sprijină ochelarii, era o rană. În colțurile gurii deschise avea un pic de spumă galbenă. Ochii îi erau închiși. În primul moment n-am știut ce-aș fi putut face. L-am zgâlțâit un pic de umăr, l-am pălmuit ușor de două ori, dar fără niciun rezultat. Am lăsat din spate rucsacul și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Gică a cerut apă și Mișu l-a servit dintr-o sticlă de apă minerală. Până la Iași nu s-a mai întâmplat nimic, dar când am coborât pe peron, Gică a avut a treia criză comițială, un leșin, tot cu spume la gură. De data aceasta și-a revenit, dar mai greu. Am vrut să-l vadă medicul gării, dar nu l-am găsit. Apoi am spus că trebuie să-l ducem direct la spital, dar Gică s-a împotrivit vehement
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
valah, Barbu parcă-i zicea, ce i-o fi venit să se bage la exaporit în locul lui Nicos? Ce noapte! Doamne, ce soartă... Cu fiecare frunză care se rotea, se vedea pe sine dansând, săltându-și jupoanele cu dantele de spumă. Nu se simțea apăsată de nici o vină. Era mamă bună și soție grijulie. Era ca și cum trecuse printr-un foc în care-și lăsase să ardă toate patimile și toate visele. Cât despre Barbu, avusese nume domnesc, îl doriseră domn și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mâna. A doua zi, în Vinerea Mare de dimineață, Ștefan stătea în cancelarie de vorbă cu secretarul italian. Intră grăbit un comis de al treilea rang și, după ce l salută reverențios pe prinț, spuse: — Breazul domniei tale e tot numai o spumă, nimeni nu se poate apropia de el. Turculeț zice că trebuie să-i lase sânge și noi nu știm ce să facem. Cum poruncește domnia ta? — Turculeț este aci? Când Ștefan citi nedumerirea pe chipul italianului, se corectă rapid. Este în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
era ca în palmă, i s-a pus un nod în gât și a început să tușească. Spunea doamna că fruntea și tâmplele i s-au acoperit de o sudoare rece și ochii i s-au umplut de lacrimi. O spumă roșie a apărut în colțul gurii. Ilinca și doamna s-au speriat, dar el a început să râdă și să spună: „Nu-i nimic, trece”. Doftorii l au luat de umeri și l-au dus în pat. Doamna a trimis
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]