3,144 matches
-
de câini răi și periculoși din jurul blocului, alt motan să se năpustească asupra ei etc. Prințesa nu era de găsit. Spre seară când s-a întors de la servici a căutat-o din nou. Dar degeaba. Când aproape să se întunece stăpâna a ieșit din nou la balcon și a strigat-o iarăși, pentru că tot mai spera ca o va găsii. Atunci Prințesa i-a recunoscut vocea stăpânei și a răspuns prin mieunatul ei specific. Într-o secundă a fost jos și
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
de la servici a căutat-o din nou. Dar degeaba. Când aproape să se întunece stăpâna a ieșit din nou la balcon și a strigat-o iarăși, pentru că tot mai spera ca o va găsii. Atunci Prințesa i-a recunoscut vocea stăpânei și a răspuns prin mieunatul ei specific. Într-o secundă a fost jos și a găsit-o băgată în gaura de sub scară de la intrarea în bloc, gaură ce venea din subsol. Era cu capul afară. Era murdară și speriată. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
stare și una de noapte pentru gătit [...] una bilă table, puțin crăpată, dar se poate repara înlocuindu-se cu alta"214. Chiar mai aproape de umorul negru din caragialescul C.F.R. Raport.... este nota informativă prin care vierul Costică Dură îi prezintă stăpânei șirul de nenoriociri abătute asupra moșiei, cu o seninătate care sfidează orice logică a bunului simț și a responsabilității. Blocarea gândirii receptorului, etapă specifică umorului negru, este efectul paralogismelor cauzate tot de incultura și inabilitatea comunicațională: Că umblă prin păsări
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ori vârstnici, căci erau betegi ori sufereau de ceva, aveau fețe chinuite... Satele se urâțiseră... Amuțiseră. Rar mai cânta câte cineva... și atunci, ori era beat ori nebun. Încleștările morții s-au dezlănțuit. Atunci, răsări peste câmpiile pustiite o altă stăpână ce-și înfingea ghearele sale crude în sufletul omenesc. Era deznădejdea, cu chipul ei hidos și uscat, chinuit de neliniști, cu ochi rătăcitori și bolnavi ca de friguri... Ea poartă, în sufletul ei negru, toată nefericirea lumii; sub haina ei
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Din casă, Anuca i-a răspuns cu aceeași jale. Lupul s-a luat, mirosindu-le urma, cu toate ocolișurile folosite de Anton și bătrânul Toma, și într-o goană nebună a ajuns la casa unde a crescut. Înapoierea lupului la stăpâna și prietena lui, îl emoționa pe bătrân, dar și pe Anton, peste măsură. - Ioti, măi, că fiara e mai credincioasă ca omul! gândi cu voce tare bătrânul Toma. Cu nervii întinși sa plesnească, cu arma în mână, Anton îeși în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fie nu știu ce conferință, era așa de pretențios și mă tot îngropa în munci... Povestind, Nieve părea furioasă. În același timp, mai aveam de lucru și la o afacere cu terenuri... În orice caz, am vrut să-i arăt cât de stăpână sunt pe situație. Știam că unul dintre tipii de la departamentul de imobiliare se uitase peste ofertă, așa că în seara aceea am accesat computerul lui, am găsit ce lucrase el și i-am trimis totul lui Max. Darcey se holbă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
gheață. Bătrânul și sătenii se adăpostiră de răsuflarea de gheață a Babei, rostuindu-și, apoi, traiul, bărbații tăind copaci, femeile torcând și împletind haine groase de lână, iar copiii bucurându-se de jocurile Iernii. Și, uite-așa, a rămas iarna stăpână pe acele meleaguri, până când Sfarmă Piatră, Crăiasa și Craiul au luat-o și au închis o în peștera Uitării. Dar, totdeauna, s-au găsit prin acele locuri câțiva voinici, care au adus-o înapoi, bucurând copiii și înveselind casele gospodarilor
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
și diamante. Cine tulbură liniștea regatului meu? Aah... îngăimă, speriat, moșneagul Nu mai ai grai, străinule? se răsti strania făptură. Îngăduie-mi să-ți cer iertare, mărită Regină! De unde mă cunoști? Spune, că de nu, îți voi lua lumina ochilor! Stăpână a Regatului Luminii, eu sunt un biet bătrân, care a avut norocul să te mai vadă o dată! spuse, printre suspine, bătrânul. Și n-ai orbit, biet muritor? întrebă nemiloasa regină. Mama mea n-a mai apucat să vadă niciodată lumina
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
rosti amenințător Regina. Dați-mi un urmaș și apoi faceți ce vreți cu mine! strigă Starostele. Eu m-aș îndupleca de durerea ta, dar mi-e teamă că frate-miu, Uriașul Fiarelor, nu-ți va asculta ruga, spuse, mai îngăduit, stăpâna Regatului Luminii și, pe loc, se făcu nevăzută. Starostele își făcu cruce și se îndreptă spre miazănoapte, uitându-se, cu grijă, la mușchiul verde al bătrânilor copaci. Nu făcu nici douăzeci de pași și, deodată, auzi un mormăit amețitor: Ce
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ușor într-o parte, piezișă, ca ploile de soare, voi ieși în căutarea galbenului de fond și să-mi iau ceva de mâncare, mă roade stomacul de foame, 20 aprilie, Piazza di Spagna, Barcaccia lui Bernini, Flori de vânzare, primăvara stăpână, am terminat portretul lui Andrea, sunt atât de ostenit încât numai uitându-mă la treptele abrupte ce urcă spre Trinita dei Monti și mă apucă vârtejul, renunț la tentativa de a urca și mă așez pe treptele de piatră lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o scenă asemănătoare și nu-mi amintesc când, Tot așa, continuă meșterul Luca, și Vasile din Fălticeni a stat vreo trei ani la jupânul Dumitrache, a învățat pisatul vopselelor, dar în mai tot timpul ocupându-se cu grija copiilor meșterului, stăpânei casei îi cam plăcea băutura, apoi a făcut și pe rândașul, neînvățând mare lucru din arta iconografiei, primiseră o comandă undeva la o mănăstire prin sudul Moldovei, meșterul și-a luat ucenicii cu el, dar după ce-au isprăvit acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cuvinte pe care le știe, mulțumesc, ça veut dire, merci, oui, bună ziua, bonjour, râde Françoise și eu îi schițez pe o coală de desen trăsăturile, aș putea s-o trag de limbă pe această femeie cumsecade, să-mi vorbească despre stăpâna ei, mademoiselle Anne, dar, vous faites mon portrait, monsieur! oui, ça ne vous derange pas? Non, încântată, vine emoționată să vadă desenul, oh, olala, c’est bien, oui, c’est moi! Aprés, vous pouvez, e încurcată și eu ghicesc mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sandale aurite și giuvaieruri, fiindcă Isis e inteligența care a descoperit toate artele. Coruri de adolescenți și chimvale, harpe arcuite, sistre de bronz, argint și aur își împletesc armoniile sunetelor și le amestecă cu parfumurile sacre. Fiindcă Isis este strălucitoarea Stăpână a muzicii, după cum spune inscripția de la Iu-nit Ten-tor. Și trebuie să știi că, dintre cele patruzeci și patru de cărți de Înțelepciune, două sunt închinate melodiilor marelui Rit. În fine, mai-marele preoților aduce o cysta de aur, și tu vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de alta a feței, datorită cărora chipul ei marmorean avea să fie imediat recunoscut de-a lungul secolelor. Obrajii erau scobiți, o umbră întunecată îi înconjura ochii, afundați de la natură în orbite, ca aceia ai fiului său. Dar era puternică, stăpână pe sine chiar și în cele mai mărunte gesturi, părea să nu simtă nici o emoție. La fiecare zgomot, din orice parte a casei ar fi venit, el tresărea. Ea nu. Stătea nemișcată, cu mâinile, care ajunseseră foarte subțiri, pe genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
i-au îngăduit... Acolo, bărbatul a căzut într-un somn magic: a văzut corabia sacră a zeiței străbătând bolta cerească, iar glasul ei i-a spus să-și alunge spaima din suflet, fiindcă împotriva dușmanilor mare e puterea lui Isis, Stăpâna cu nenumărate nume... Gajus vru să-l întrebe dacă tatăl lui, care îi spusese acele povestiri, trăia, și unde anume; apoi se gândi: „Tata a vrut să-și afle soarta la Samothracia, la Miletus, și nu i-a ajutat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
asemănătoare, în trecut izbucniseră războaie civile în care facțiunile se măcelăriseră ani de-a rândul. Atunci cineva observă cu glas scăzut că povestea cu testamentul declarat nevalabil pe baza mărturiei lui Macro - „mărturie armată“, sublinie - demonstra că periculoasele cohorte pretoriene, stăpânele Romei, îl sprijineau pe Gajus. Era clipa potrivită ca să se șoptească de la un scaun la altul că “în timp ce noi îl credeam pe Tiberius viu, luându-ne după spusele lui Sertorius Macro, omul ăsta atât de grosolan, dar și de temut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Milonia Din căsătoria grăbită și prost aleasă cu Lollia Paulina nu rezultau fii. Foarte curând, Împăratul se simți incomodat de prezența femeii care, deși începuse s-o neglijeze, oficial îi stătea alături, ca și cum ar fi fost o parte din el, stăpâna Romei - „atât de proastă, încât e convinsă că posedă datorită propriilor virtuți ceea ce i-am dat eu“ și incapabilă, în ciuda frumuseții sale orbitoare, să înțeleagă cum trebuia să se miște, să meargă, să privească și, mai ales, să tacă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vreau eu sau să mor. Cale de mijloc nu există. * Dar dacă voi urca și voi cădea rănindu-mă doar? Nu, aceasta n-ar Însemna renunțare, ci doar o Întâmplare stupidă. Și voi cădea doar dacă nu voi mai fi stăpână pe ultima mea picătură de putere sau dacă se va prăvăli sub mine colțul de stâncă de care m-am sprijinit. Nu, nu vreau să mă rănesc doar, ar fi prea stupid să-mi fie acesta sfârșitul. Căci tot un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
oare? Sau poate i s-a Întâmplat ceva pe munte? Nu știu ce să cred. Vreau să plec pe munte. Nu mai pot suporta patinajul. Vreau să scap sau să mor. Vreau să uit, altfel Înnebunesc, chiar de-acum nu mai sunt stăpână pe mine. Vreau să plec! Vreau să plec! Mircea, mă auzi? Mă Înțelegi? Notă la romanul ce se scrie Ce Înseamnă, la urma urmei, a scrie un roman astăzi? A sta cu detașare Într-un colț al peisajului și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se văd decât fesele, În care grăsimea se pliază În ghemotoace groase: „Du-te repede, scoate-l pe tata din apă!“. „Unde este?“, Întreabă femeia. „E acolo și cântă astfel: tu ești mai adâncă decât te-am imaginat, tu ești stăpâna, tu ești stăpâna!“; femeia strânge copilul la piept, Îi spune că tatăl lui trebuie lăsat să se joace, În timp ce el trebuie să mănânce bucata de pâine pe care i-o pune În mână. „Dar nu are nici un gust, nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fesele, În care grăsimea se pliază În ghemotoace groase: „Du-te repede, scoate-l pe tata din apă!“. „Unde este?“, Întreabă femeia. „E acolo și cântă astfel: tu ești mai adâncă decât te-am imaginat, tu ești stăpâna, tu ești stăpâna!“; femeia strânge copilul la piept, Îi spune că tatăl lui trebuie lăsat să se joace, În timp ce el trebuie să mănânce bucata de pâine pe care i-o pune În mână. „Dar nu are nici un gust, nu are nici un gust...“, scâncește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mea, Încununarea de succes a muncii mele grele, dar răsplătite. Priveam pe toți mândră, căci prin mine ajunsesem În mijlocul lor atât de repede! Concurentele aveau o frică de moarte când trebuiau să mă Înfrunte, publicul era cu mine, eu eram stăpână pe dorințele și idealurile mele. Și am renunțat. Școala Îmi dă, adevărat, satisfacții, dar ce mică sunt de când mă gândesc că lumea mea dragă, aceea a gheții și a tribunelor pustii, mă va ocoli cu teamă, mă va disprețui. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că mă Înnobilează această pierdere; nu știu de ce, simt că totul a trecut În mine, că sursa exterioară a suferinței - Petre - s-a strâns În mine și trăiește acolo așa cum vreau eu, așa cum Îl iubesc eu. Mă simt din nou stăpână pe mine, oare cât va mai dura această Încredere minunată? 28 octombrie 1961 (sâmbătă) Petre mi-a dat seara telefon că vine, l-am așteptat cu inima la gură și... n-a venit. Ce să cred? Să mă revolt? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de a patina și găsesc asta foarte normal, nu mă acuz, pentru că niciodată nu o să-mi calc eu Însumi În picioare mândria. E de-ajuns că m-au jignit alții. Fruntea mea era tot ridicată, ba mai sus, părea mai stăpână, dar acolo unde nu poate pătrunde nimeni lacrimile Își croiau traiectorii nevăzute și chinuiau acel suflet trist, nespus de trist. Aveam impresia că toate drumurile s-au Închis, deoarece Însăși gheața, unica mea prietenă credincioasă, nu mă mai primea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu simt nevoia prezenței lui. Deci am găsit leacul minunat care mă poate echilibra! Nu trebuie să am ocazia de a mă gândi la un singur bărbat. Cu cât vor fi mai mulți În jurul meu, cu atât voi fi mai stăpână pe mine. Un singur bărbat nu poate decât să mă distrugă, pentru că eu gândesc mai mult decât se cuvine. Petre m-a uimit marți seara. Ca bărbat, mi-a plăcut nespus de mult. Cred că lui Îi voi da plăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]