4,267 matches
-
spaimei, l-a făcut să ezite, că nu a mai mușcat, s-a Îndepărtat repede și a rămas timp de trei zile În fundul grădinii noastre, fără să se mai apropie să ceară de mâncare. Nu știu nici acum de ce am stăruit să nu fie pedepsit, deși putea să mă și omoare (am și acum cele două urme, două goluri, două intervale la Încheietura mâinii stângi pe care le privesc cu mândrie ca pe un talisman). Eram convins ca și acum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
uitat dinadins la mutra lui umflată, și aceasta numai din voință. M-am prefăcut, deci. Astă-seară m-am Întâlnit din nou cu Petre. În loc de o izbucnire de dragoste din partea mea, am simțit un fel de gust amar În fața lui. Îmi stăruia În minte Eugen din seara trecută. Am fost foarte lucidă cu Petre, chiar m-a plictisit cu incultura lui. L-am programat cu o Întâlnire de-abia joia viitoare. Nu mai am vreme de el până atunci și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
anul 1954. A lucrat ca activist U.T.M. În cadrul Raionului 23 August și În cadrul Regiunii București. Undeva departe a Început un război, el se teme și Își Închipuie războiul anglo-franco-israelian. E o negură mare, este și lumina unui fulger, care stăruie ca un astru nevăzut, ascuns de marginea dantelată a unui nor negru cu un contur Înfricoșător și el vede un om care aleargă spre un gard cu gura căscată și ochii măriți de spaimă. Această imagine i se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
tău are capot de mătase cu flori. Mama ta nu are capot de mătase. Are capot de stambă. Unchiul tău are chelie, e gras și vesel. Nu au de unde să vă dea bani, mint ei. „Măcar pentru două sute de kilograme”, stăruie tatăl tău. „Voi aveți Încălzire centrală”, le spune. Este prea elegant, prea tânăr, prea frumos, asta crezi tu, ca să ceară bani cu Împrumut. Cu toate astea nu are bani și În pivniță lemnele sunt puține și cărbuni vreo câteva găleți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de Revelion o să te cheme pe la el. Se dă la televizor o emisiune cu poante de Mircea Crișan. Afară ninge În continuare. Zăpada s-a așternut peste străzile orașului. Totul este alb și lipsit de impurități. Doar În cameră mai stăruie un vag miros de țigări extrafine. Lux fără filtru. Cinci la leu. Prin nămeți, Înaintează spre casă, tatăl tău. E bucuros de montarea telefonului și cu această ocazie se pare că a băut o halbă În plus stând de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu panerul se oprise să stea de vorbă cu altă colegă. Augusto șovăi o clipă și zicându-și: „Ah, sunt atâtea femei frumoase de când am cunoscut-o pe Eugenia...“, își reluă mersul, apucând-o pe drumul către Club. „Dacă ea stăruie să-l prefere pe celălalt, cu alte cuvinte pe singurul, eu sunt capabil de o hotărâre eroică, de ceva neapărat uluitor prin mărinimie. Înainte de toate, indiferent dacă mă iubește sau nu, treaba aia cu ipoteca nu poate rămâne așa!“ Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
zemoase. Amestecate cu frișcă formau deliciul mesei de prânz, luată pe terasă, unde se mai zăbovea o vreme sub copaci, la o cafea. Mama își fuma țigările egiptene, în timp ce noi, copiii, cercetam de zor șura din apropiere. În ea mai stăruia blândețea cu care „oaspeții engleji“ erau duși sus, după cum povestea proprietarul în dialectul lui cântat, pe care încercam să-l imităm. După cina luată în sufragerie, pe ai cărei pereți atârnau gravuri cu Chûte, The Mountains și The Swiss Chalet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
tot ce îmi oferea Armin. W. sta la birou. Își lăsă privirea să alunece pe fereastră de la un șir de malaxoare pentru beton, care fuseseră livrate tocmai atunci, peste mașina lui, înălțându-și-o apoi spre coroana nucului. Printre crengi stăruia o umbră întunecată și W. simți adânc înlăuntrul său lumina imaginilor, așa cum îi apăruseră ele când își proiectase pe pânză diapozitivele din Italia cu aparatul cel nou. Îl cuprinse un soi de tristețe, poate din cauza duratei vacanței, pentru care fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
beton pe care se afla o față, un fel de fațadă, simplă și ușor de deslușit, dezvelindu-și privirile din ochii săpați în orbite adânci. În jurul gurii se schița un zâmbet neschimbător; nu devenea nici mai accentuat, nici mai lejer, stăruind doar ca o aluzie, un semn inofensiv ca un tapet luminos lipit peste trăsăturile plate ce contrastau violent cu părul negru și creț. Madame H. servi cafeaua, îi oferi și un desert, de parcă Erich Hackler ar fi fost un aristocrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
nou acolo: „Good shot! Well done!“. Tata stătea pe patinoarul situat sub Grand Hotel cu o șapcă modernă cu cozoroc pe cap și cu ștergătorul în mână. Pe genunchiul drept al pantalonilor bufanți își legase un prosop. Pe fața lui stăruia o liniște grea - și arăta de parcă ar fi atins în viață tot ce-și propusese, tot ce era de atins. Trax rupea cu dinții lui de oțel dâre întunecate în zăpadă, uruia, scotea nori de fum, îi împrăștia în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
târziu pentru nefericitul semiconștient de douăzeci de ani, cu toate drumurile închise. Azi încă, două decenii de când m-am împotrivit cu încăpățânare să-i privesc chipul pentru totdeauna adormit, surâsul său rar și cu atât mai singular și prețios, mai stăruie să-mi ardă inima. Cuget iar la zilele copilăriei, când teama de el mă făcea să-l doresc plecat departe în lungă și nesfârșită călătorie. Mai cu seamă, când, din pricina lui, mi se scoteau perinile din pătuc în fiecare dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
socoteală, cratițe, farfurii, pahare, cești și tacâmuri, închipuind astfel balotul imens care cuprindea o gospodărie întreagă. În ziua plecării la „băi” se citea în ochii ei blajini bucuria cu care întâmpina luna de odihnă, cu toate că pe pleoapele ei ușor lăsate, stăruiau încă grijile. În fiecare an Moș Avram ne aștepta la gară. Purta o pălărie de pâslă cât căpăcelul ochiului mașinii de gătit. Uneori, ca să-mi facă plăcere, Moș Avram cu cele zece degete chircite de podagră, scutura tulpina strâmbă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ca o potcoavă și-mi picură pe un obraz ultimele lacrimi, în timp ce-mi amintesc de fata cu obrazul pistruiat și ochii negri, pentru care am scris poeme, moarte azi, sau ofilite ca și dânsa. Pe degetul ei mai stăruie bobul de sânge cât ochiul-lui-dumnezeu, rămas de când s-a înțepat în spinul unei roze, desprinsă din creangă pentru altcineva, Pe atunci am fost de acord cu Chopin și cu Moskowsky. Azi cred în Bach, masivul arhitect de tonuri, poetul polifon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
chiot formidabil de senină bucurie: „Iumhaidi - Iumhaidă”. E leagănul visurilor mele, cu fata pe care am îndepărtat-o pentru că a început să-mi plângă... Cu dânsa împreună au dispărut toți oamenii de pe atunci”. „Pe chipurile fetelor din Viena de azi, stăruie neliniștea zilei de mâine. Zâmbetul fugar, lasă locul liber tristeților de fiecare oră. O trepidație satanică strică tot... E o neliniște supărătoare în ochii fetei tinere ce trece tăcută pe linia trotuarului, în goană după pâine. Trage după dânsa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
trântind ușa și bombănind, supărată de întârziere, în coridorul ce se cutremura sub pașii ei. Abia la sunetul de gong care vestește ora prânzului, m-am surprins adâncit într-un poem de Rilke. ...„O cafea turcească trebuie să mai bei”, stărui Ferdinand Sinidis, ridicându-se cu greutate. Mi-o servi în cinci minute, fiartă la spirtelniță, și începu, după ce se trânti în fotoliu: ... „În camera de lângă sufrageria comună locuiește Vladimir Beral. Numai întâmplarea îl făcu să renunțe la Albertina, cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe obrajii inundați de lacrimi. Mariana care venise să mă caute, luă loc pe scaunul cu spătar înalt. Mângâia o pisicuță cafenie ce i se așezase în poală. O pată mare, sângerie i se ivi pe pometul obrazului drept și stăruia acolo, în timp ce ochii ei cu retine sinilii, mă sfredeleau cu o expresie îndurerată. Buzele răsfrânte ușor înspre colțuri, schițau un plâns reținut cu greutate și o chinuitoare întrebare: „Ce ți-am făcut?” părea că mă întreabă Mariana. Și așa cum pisicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
îi pieri surâsul, deveni neliniștit, plescăi din limbă și începu să vorbească răstit, întunecat de o cumplită supărare: ...Și mai cu seamă dintr-o râie a obiceiului și de teama mizeriei care mă poate duce la mormânt, sau la ospiciu, stărui încă afundat cu tălpile în cleiul de acasă. Nu sunt bine pregătit să mor, și nu posed nici energia necesară ca să trăiesc altfel. Vreau totuși să plec departe ca să-mi odihnesc trupul și să-mi fâlfâi sufletul ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o canava de vis, Lipsită de-așteptări, lipsită de mai bine. O văd la clavecin cum descifrează note, Sau cum trezește somnolente flori, - Capitolul de dragoste al meu cu Lizelote Vreau să rămână pulbere de aur mat, pe nori. Îi stăruie, cucernic, pierdute mirodenii, În păr și mai ales, aproape de urechi, - E un miros de biblie rămasă de milenii, E-aroma cărții umede cu literele vechi. Isterică și mare e, cu sprinteneli de cal, Și totuși se alintă și zburdă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de sus subțire și prea scurtă pentru ca să-i poată acoperi incisivii, se ilumina și devenea frumos. În Moedling, unde el și-a trăit anii cei din urmă, în această bijuterie, cea mai scumpă pentru mine, dintre toate localitățile din jurul Vienei, stăruie de mult o trainică bisericuță, cu zidurile cuprinzătoare de taine ferecate. Eram acolo într-o minunată dimineață de august, și priveam printre drugii ruginiți, în groapa de sub clopotniță, movila de cranii omenești, încremenită acolo, de veacuri, în haotică neorânduială. Prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
recoltelor, pe lângă batalioanele de porumb zdrențuit, cu lăncile roase, îndoite și sparte, deasupra cărora câte o floarea-soarelui, ca o negresă cochetă cu scufița galbenă își întorcea pe nesimțite chipul ei rotund, către zenit. Știam de pe atunci că vorbele lui vor stărui încă mulți ani după plecarea noastră. Sărăcia descrisă de el este cea trăită și simțită cu adevărat. Viața ticăloasă de pod-mansardă, alături de o femeie halucinată și sleită de foame: moartea, întruchipată în domnul cu obrazul de culoare pământie, venit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cuminte și pașnic în jurul bisericii, ca picat dintr-o altă vreme. Ciudat, fața întunecată sau doar morocănoasă a căpitanului de cavalerie, austriac la origine, care ne-a întâmpinat la intrarea în sat în spatele unui baraj anti-tanc doar slab supravegheat îmi stăruie încă înaintea ochilor și, de aceea, ar putea fi desenată sau descrisă cu pungile de sub ochi și cu mustăcioară cu tot, deși noi nu ne-am confruntat cu el și cu oamenii lui din Volkssturm mai mult de un minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în doi; strădania asta se numește iubire. După asta lacune, tulburări de imagine. Nimic care să lase un gust ce poate fi savurat, ulterior, drept nouă cucerire sau care să se acutizeze într-o aventură. Dar, ca bătut în cuie, stăruie anotimpul: tot începutul verii lui ‘46. Sunt pe drum fără întrerupere, ba în Weserbergland, ba în Hessa, în regiunea de frontieră a zonei aflate sub ocupație americană, în sfârșit, din nou legal la britanici, în Göttingen, după câteva zile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca vai dă mama lui, da și-a luat plata. Don Zarlenga i-a adus cu mâna propie un candial, care l-a pus să-l Înghiță cu vorbe dă Încurajare: „Nu mi-l refuza. Ia-l ca un puriu.“ Stărui la matale, don Parodi, nu cumva să vă faceți, din cauza pricinii cu mâța, o empresie nașpa dă viața dân han. Și pă ulița noastră arde soarele și ie coliziuni care mandea, deși pe nasoale momental, mi le aduc după aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
zadarnice poticneli; luminile ei se puseseră pe locul unde stătea pitit furul, dar magul nu-i aflase nici casa, nici chipul. Dar el Își urmărea fără răgaz țelul neostoit. — Înveteratul client de la Salon Doré nu se dă bătut și chiar stăruie, a exclamat pe nepusă masă Montenegro, care Îi spionase stând cocârjat, cu ochiul pus la gaura cheii și bastonul din os de balenă Între dinți, iar acum - costum de haine alb și canotier moale - dăduse buzna Înăuntru. De la mesure avant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
iera fonfu dă Tabacman, știut mai bine ca Șurubu Fără Sfârșit, care ie ahtiat după mecanică, și, după ce i-a căutat juma de oră motoru și mi-a luat toată apa Bilz dân al doilea stomac dă cămilă, care așa stăruiesc io tot timpu să-i zică toți la plosca mea, a poroncit de-a dreptu „pă mine să mă luați În evidență“, fincă Fargo i se părea evident o semnătură indescifrabilă. Îmi e veridic c-am citit la unu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]