2,780 matches
-
-ndemnuri, numai trup și numai lut. Ea cântă și eu ascult. Pe buzele ei calde mi se naște sufletul. LA MÎNĂSTIRE De trei zile luna crește ca un fagure de miere într-un stup. La mânăstire vine-o babă. Zice: "Stareț purtător de bolți cerești, să faci o rugăciune de ieșirea sufletului din trup." "Pentru cine?" Pentru mine." Luna - s-a coborât pe-o biblie și de pe file privește înapoi la chipul ei spre cer. Cu miros de ger în lună
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
la altar blândețea ta." "Pentru cine?" Pentru turma de oițe." Într-un târziu o fată. Stele care cad sau poate-un vânt de toamnă-ar ști să spună c-a fost frumoasă fata mai demult. Zice: " Să ții o liturghie, stareț sfînt." "Pentru cine?" "Pentru - gândul meu." Luna s-a-ngrădit c-un curcubeu. DAȚI-MI UN TRUP VOI MUNȚILOR Numai pe tine te am trecătorul meu trup și totuși flori albe și roșii, eu nu-ți pun pe frunte și-n plete
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
deja cu cine s-o mărite.Cu gândul să se răzbune pe Împăratul vecin, uitase se cineva: de mama lui. Alun trimise pe ascuns niște oșteni de furară fata și-n miez de noapte au purces la o mănăstire.Când starețul le-a pus cununia pe cap, un junghi străbătu inima mamei lui.Adormită , ea visa că feciorul ei drag se cunună cu fata celui ce i-a omorât bărbatul.Când starețul le puse inelele pe deget, ca de un foc
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
miez de noapte au purces la o mănăstire.Când starețul le-a pus cununia pe cap, un junghi străbătu inima mamei lui.Adormită , ea visa că feciorul ei drag se cunună cu fata celui ce i-a omorât bărbatul.Când starețul le puse inelele pe deget, ca de un foc mare o usturară ochii.Se trezi. Geamurile erau deschise , bătea vântul, iar crengile copacilor, mișcîndu-se, spuneau: -Alun se Însoară... Alun se Însoară... În cămașa de noapte , desculță și cu părul despletit
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
e nimic serios, de ce pari oarecum iritat? . - Nu sunt iritat, zise calm Ioanide, sunt gelos. Între noiexistă de mult un pact tacit care este egal cu un matrimoniu, un contract moral de a rămâne puri unul față de altul, asemenea unui stareț și unei starețe uniți prin separație. Așa sa întîmplat cu Sfântul Francisc și cu Sfânta Clara. Acum tu vii și calci pactul. . Erminia râse cu mulțumire interioară. . - Poate că ai dreptate tu, zise ea, totuși, în împrejurareacă aș face prostia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
imagine stinsă. - Ce mai face Ioanide? Tot așa paradoxal? . - La fel, însă nu mai umblă după femei. De când i-a muritfata, s-a schivnicit (convorbeau Pomponescu și Smărăndache). . - Parcă aud că dă recepții luxoase, e monden. . - Într-adevăr. E un stareț sociabil, care admite lume în parloar. . - Cum e salonul lui? . - Imens, luminat de trei candelabre de cristal și cu unenorm șemineu sculptat în fund. . - Totdeauna a avut el mania asta a decorului, care l-a împiedicat să se realizeze. (Pomponescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să-i străpungă zidul dogmatic al meditației aparente și să pătrundă până la natura fundamental laică a celor mai intime resorturi ale gândirii sale. De multe ori, îl mustra și îl conjura să se roage și el. Aloim, la adăpostul chiliei Starețului, prefera însă să răspundă de fiecare dată că este cu mintea alături de rugăciunea Abatelui către Dumnezeu și Sfântul Augustin cel Nou, dar nu îngenunchea niciodată. Se întrebase de nenumărate ori de ce stătea în umbra Abatelui și mai ales de ce nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Se întrebase de nenumărate ori de ce stătea în umbra Abatelui și mai ales de ce nu profita de felul în care l-ar fi putut manipula. Și răspunsul care se conturase în cei aproape șase ani de când era sfetnicul personal al Starețului nu se putea referi decât cu recunoștință. Aloim fusese un copil chinuit. Prima sa amintire era aceea a unui șef de clan barbar din Câmpie care îl ținea deasupra unui cazan care clocotea, în timp ce o femeie, probabil mama lui, răsufla
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în schimbul libertății. Fugise preț de câteva nopți și știa că, dacă nu ar fi fost primit de călugării augustinieni, ar fi murit. Iar Abația nu i-ar fi devenit casă fără sentimentul de atracție irezistibilă pe care îl simțise dinspre Stareț atunci când îl întîlnise pentru prima oară. Amestecat cu ura față de femei și cu disperarea fugii din Câmpie, sentimentul acela sfârșise prin a-l transforma în homosexualul convins care era astăzi. La început, Abatele îndurase cu stoicism frazele în care îi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
o mână pe umărul bătrânului său prieten. ― Așa este! Dar oare, dacă tu ar trebui să fii acea conștiință, nu ești oare cam prea înfricoșat pentru ca eu să cred că lucrurile decurg exact așa cum a plănuit Sfântul Augustin cel Nou? Starețul știa că Aloim are dreptate și își dori să poată să împartă cu cineva povara pe care o purtaseră pe umeri ceilalți cincizeci și nouă de înaintași. Tânărul din fața lui nu era defel potrivit însă pentru asta și, pentru un
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ți-a spus același lucru. ― Așa este. Dar în instrucțiunile mele nu a fost niciodată vorba să vii însoțită. Mai ales de el! De altfel, nu știu dacă asta nu e chiar strict... ― Ascultă, poponar nenorocit! Am să intru la Stareț și discuția asta o să înceteze înainte să ne ducă pe amândoi la pierzanie! Du-te și trezește-l fiindcă altfel... Maria se opri gâfâind. ― Altfel ce? Rim făcu un pas lateral și își încrucișa brațele peste piept, zâmbind ușor. După
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
dăm seama ce se întîmplă, spuse Abatele. ― Înseamnă că e periculos, că trebuie... ― N-aș zice. Eu cred mai degrabă că îndemînarea lui în a ucide oameni este o slăbiciune. Rim își miji ochii. ― Cum așa, Sfinția Ta? Fu rândul Starețului să zîmbească: ― Pentru că, dacă mai ucizi vreun frate de-al nostru, o să consider gestul tău ca o agresiune a Curții imperiale împotriva Abației și... ― Și o să declanșezi un bombardament orbital asupra mănăstirii ăsteia, fiindcă supușii tăi mă provoacă mereu. Și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fi întîlnit cu Maria altfel decât cu un scop pe care numai Tu poți să-l întrevezi. Maria mai avea o soră geamănă și identică din punct de vedere genetic, fiindcă erau amândouă clonele primei fiice a Prea Fericitului Bogumil, starețul care condusese mănăstirea cu două generații în urmă. Maria originală murise în cea mai sălbatică dintre șarjele barbarilor din ultimele trei sute de ani. Tatăl său decisese că trebuie să o readucă la viață și atunci apăruse primul cuplu de Marii
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Universului cunoscut și, de aceea, primul edict al lui Radoslav fusese interdicția folosirii ei în alte scopuri decât acela al maturării populației de clone. Timpurile se schimbau însă. Dacă Imperiul își trimisese arma sa cea mai de temut, un quint, Starețul era convins că și Abația avea dreptul de a folosi loviturile sale cel mai puternice. Femeia pe care o salvase Rim de la moarte avea să se întoarcă în Satul de Clone, pentru că Stin era într-o perioadă în care trebuia
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
câmpiile arse ale vechii Terre. - Nu mai există credință, Isidor! Fiecare dintre noi e convins că poate hotărî pentru propria persoană, că în nimicnicia lui, poate schimba cumva cuvântul lui Dumnezeu, vorbi cu blândețe Abatele, privind cu indulgență spre candidat. Starețul era un bărbat în putere, cu fața acoperită de o barbă imensă, peste care trona un nas proeminent, ce țâșnea parcă dintre doi ochi cenușii, de culoarea unui cer de toamnă rece. - Uită-te la frații care ne însoțesc și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
un nas proeminent, ce țâșnea parcă dintre doi ochi cenușii, de culoarea unui cer de toamnă rece. - Uită-te la frații care ne însoțesc și spune-mi ce vezi? Tânărul privi înapoi, tulburat de situația delicată în care îl punea Starețul. Nu avea cum să nu supere pe cineva... Știa că Abatele aștepta un răspuns în defavoarea fraților - ostași, renumiți pentru ritualurile lor sadice de inițiere a candidaților. Suntem sub Dumnezeu! Isidor zâmbi însă unui gând tainic și rosti, măsurîndu-și cu atenție
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
încerca tăria! Abatele zâmbi. Barba sa impunătoare abia dacă se mișca, ascunzîndu-i mulțumirea, atunci când răspunse. - Puțini dintre predecesorii mei au avut parte de rugăciuni și luminare la căpătâi. Majoritatea au avut morți violente, îl recompensă Abatele pe tânăr. Bucuros că Starețul îi dăduse ocazia să citeze din Texte și chinuindu-se să-și aducă aminte despre vreun novice care să mai fi avut șansa asta, tânărul rosti repede: - Dar lucrarea Lui a dăinuit; printre zidurile Abației încă nu vâjâie timpul. Ochii
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nemărginirea sau că nu-și va afla niciodată limitele? Năucit, novicele îl privi deznădăjduit pe Abate. Dogmele se învățau abia la zece ani de la consacrare și nu puteau fi nicidecum subiectul unei conversații scolărești. Pentru câteva clipe, Isidor spera că Starețul încercase o glumă pe seama lui. Ochii stăpânului său străluceau reci și întrebători. - Să nu îndrăznești să-mi răspunzi că Domnului îi este frică de ambele extreme! Tânărul înghiți în sec, mișcîndu-și spasmodic mărul lui Adam. - Cred că Dumnezeu e mai
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mai mult decât cuvinte și noi trebuie să ne judecam cu smerenie locul. Natura sentimentelor Lui nu poate fi nicicum confundată cu trăirile noastre. Domnului îi este frică pentru lucrarea Lui ultimă, pentru Omul căruia i-a jertfit atâția fii. Starețul își îngustă privirea, cugetând la cuvintele pronunțate cu o stranie însuflețire: - Adevărata semnificație a cuvintelor Domnului către Augustin, Întâi Făuritorul de Dumnezeu, este aceea că, El va fi prezent în tot ceea ce va realiza și oriunde se va duce Omul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
era, firește, falsă, naivă, dar nu se potrivea nicicum cu ceea ce îi spuseseră frații arhivării despre Isidor. Ceva era strâmb... - Vorbele tale sună ca o erezie creștină! Fii atent, baiete! Nu m-am omorât niciodată după religia asta, îl preveni Starețul pe novice. Tânărul puse capul în pământ și se cufundă în muțenie. Starețului îi displăcu tăcerea care se lăsase peste micul lor grup. Îi accentua o stare de neliniște care izvora de undeva de dincolo de conștiență și de logică. - Spune
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
frații arhivării despre Isidor. Ceva era strâmb... - Vorbele tale sună ca o erezie creștină! Fii atent, baiete! Nu m-am omorât niciodată după religia asta, îl preveni Starețul pe novice. Tânărul puse capul în pământ și se cufundă în muțenie. Starețului îi displăcu tăcerea care se lăsase peste micul lor grup. Îi accentua o stare de neliniște care izvora de undeva de dincolo de conștiență și de logică. - Spune-mi ce știi despre economia Abației. Isidor începu să vorbească repede: - În ultimii
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu două generații a timpului minim de construcție a templelor. Pe Marish V și Dilin III au apărut temple chiar după trei generații de la Însămânțare, ceea ce a redus... Novicele știa carte. Dar consacrarea avea legile ei clare, pe care nici măcar Starețul nu putea să le eludeze. Isidor trebuia să recite. Abatele se cufundă din nou în gândurile sale. Citise undeva că primii agricultori însămînțau aruncând pe ogor semințe în niște brazde scrijelite cu pluguri primitive. De fiecare dată când se gândea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Mie de Stele ar muri de foame. Iar clonele îl slăvesc pe Dumnezeul nostru, care întunecă vederea Familiilor, nedeslușindu-le Lucrarea Lui: numai un om poate fi religios! Restul e Armaghedon. Novicele terminase de câtăva vreme și aștepta cuviincios ca Starețul să-și reia întrebările: - O să fii un frate bun, Isidor. Te vom primi printre noi și fi-vei oștean al Sfântului Augustin, Întâi Făcătorul de Dumnezeu. Baiatul strânse tare din pumni și zâmbi larg, lăsând pentru o clipă impresia că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Fortăreței. Baiatul căzu pe gânduri, dădu să plece dar apoi își luă inima în dinți. Ciudat, ciudat... - Misiunea noastră este să-L sădim pe Dumnezeu acolo unde nu există, să luminăm mintea celor care nu-L vor fi aflat încă... Starețul clătină din cap, ignorîndu-și cu greu senzația clară a unui pericol iminent. - Nu, nu, nu... Noi nu facem decât să îi găsim pe fii lui Dumnezeu, care se jertfesc în numele Lui, care pun iertarea și umilința mai presus de ființa
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
o peliculă de film pe care Isidor o smulsese de sub pielea brațului stâng, care atârna acum sinistru, însîngerată, ca un afiș vechi, cojit de pe zid. Abatele înghiți în sec și își ridică ochii spre cer, așteptând lovitura. Însă, în loc de suferință, Starețul primi în obraz vorbele batjocoritoare ale lui Isidor. - Popo, dacă Dumnezeu e pitit între zidurile mănăstirii, ar fi trebuit să-ți fi spus demult cine ți-a călcat pragul... Isidor își scoase de pe față o mască... Dumnezeule, au domesticit un
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]