38,669 matches
-
că răspunsul nici nu mai este important, de la un punct încolo al vieții. Poate că el, răspunsul, nici nu mai este în stare și nici nu mai are de ce să facă selecții și ierarhii pentru „da” sau pentru „nu”. Afinitățile strîng, de la sine, cercurile și trasează frumos conturul unei povești. Este de ajuns să simți cine este în desenul tău, cine îți este aproape și să surîzi. E minunat să nu dai nas în nas doar cu singurătatea! Despre un astfel
Vă place Beethoven? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4477_a_5802]
-
ironic, ludic, între vis și realitate. Un spectacol care are rigoarea unei partituri muzicale. Acolo unde există reguli precise pe care, dacă le încalci, totul devine agresiv și strident. O statuetă a lui Beethoven, găsită într-un tîrg de vechituri, strînge cîteva destine ajunse la apus, patru femei dintr-un azil. Cîteva istorii vesele și triste, dramatice, tragice care, prin muzică, regăsesc puterea să trăiască. Să rezolve situații, conflicte exterioare și, mai ales, interioare, care lîncezeau de mult și se măcinau
Vă place Beethoven? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4477_a_5802]
-
Irinel Columbeanu a intrat în campania pentru Primăria Capitalei, dar miliardarul nu pare să se bucure de prea mult sprijin. Facebook îi dă de gol populariatea lui Irinel, care a reușit cu greu să strângă 200 de like-uri la profil. Miliardarul le-a trimis chiar și scrisoare celor 201 prieteni prin care îi ruga să îl ajute să strângă semnături. Se pare că mulțimea s-a mobilizat, mai ales când au auzit sloganul lui Irinel
Irinel se pregăteşte de alegeri: are 200 de like-uri pe Facebook () [Corola-journal/Journalistic/44858_a_46183]
-
mult sprijin. Facebook îi dă de gol populariatea lui Irinel, care a reușit cu greu să strângă 200 de like-uri la profil. Miliardarul le-a trimis chiar și scrisoare celor 201 prieteni prin care îi ruga să îl ajute să strângă semnături. Se pare că mulțimea s-a mobilizat, mai ales când au auzit sloganul lui Irinel "Vine Salvarea!". Poza care tronează pe Facebook și pe siteul personal, are elemente grafice deosebite. S-a lucrat intens la decor, probabil un template
Irinel se pregăteşte de alegeri: are 200 de like-uri pe Facebook () [Corola-journal/Journalistic/44858_a_46183]
-
în fiecare an, un eveniment de 10 Mai, la statuia MSR Carol I. La festivitățile prilejuite de Ziua Monarhiei au participat Altețele Lor Regale principesa Margareta și prințul Radu de România. Primarul sectorului 1, liberalul Andrei Cei doi și-au strâns mâinile, ca vechi monarhiști, chiar dacă au făcut-o cu răceală. Paleologu s-a înregimentat în echipa lui Traian Băsescu, iar protestele față de mitocăniile rostite de șeful său au fost destul de palide, pentru a-și păstra și funcția din PDL și
Un monarhist băsist și un monarhist adevărat, la statuia lui Carol I () [Corola-journal/Journalistic/44894_a_46219]
-
Andrei Marga a ținut să facă lumină în cazul episodului în care Traian Băsescu a refuzat să îi strângă mâna. Discuția dintre cei doi a fost una destul de aprinsă, președintele reproșându-i lui Marga declarațiile prin care îl asemăna cu fostul dictator italian Benito Mussolini. "La audiere, un parlamentar de la PDL m-a întrebat în legătură cu textul meu în care
Ce i-a reproşat Băsescu lui Marga la Cotroceni () [Corola-journal/Journalistic/44935_a_46260]
-
și nevastă-ta la un loc. Să mă ierți, cumnată, dar viața m-a transformat, m-a călit, ca în romanul lui Ostrovski. Nu suport prostia omenească. Spune și tu: tovarășul Ceaușescu a precizat clar, satele mici trebuiesc demolate, oamenii strânși la un loc, să le facem blocuri. Iar ei, în loc să-i sărute picioarele, murmură, sunt nemulțumiți. Ar trebui o lege specială, cum bine spunea tov prim de la noi. Care nu vor, să fie trimiși în pușcărie. Cine nu-i cu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
fi făcut-o. Spuneau și bancuri, chiar cu substrat, la petreceri, și nu se supărau, dar nici nu râdeau prea larg... Nu te-ai schimbat, Victore, același bărbat frumos, la fel de tânăr. Doar părul te mai trădează. Of, nu mă mai strânge așa, că mă sufoci!... Același costum impecabil, același nod perfect la cravată, iar cămașa albă la fel de imaculată. Bravo ție, iar dacă mai spui că stai la fel de bine cu femeile, să știi că te invidiez cu adevărat! Mă tovarășe, mă Gheorghe
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
mașina de la municipiu opri, ușa principală se deschise larg, iar unul dintre directori ieși în întâmpinarea celor doi. Să ne trăiți, tovarășe secretar! Tocmai discutam cu generalul că, de aproape o lună, n-ați mai trecut pe la noi... Victor îi strânse mâna în trecere și, ținându-l pe Gheorghe de braț, îl împinse ușurel înăuntru. Străbătură un hol imens, dominat de macheta combinatului și de câțiva arbuști, așezați cu gust. Într-o parte a holului, câteva canapele și fotolii din piele
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
se conformă invitației. Directorul își continuă pentru câteva minute lectura, apoi dădu un telefon, își aprinse o țigară și deschise un dosar, parcurgând și subliniind aproape o pagină. Am înțeles că m-ați chemat, domnule general... Directorul se ridică brusc, strânse un maldăr de hârtii, le așeză într-o mapă de piele, apoi îi făcu semn unui subaltern, apărut pe neobservate în birou, să se apropie. Ia-le de aici, eu așa ceva nu semnez, nici pentru mama! Domnule director, știu și
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
plin cu pixuri și creioane. Purta o cămașă trandafirie, o cravată grena, prinsă cu o agrafă aurie. Un om voinic, înalt, bun de muncă, cum l-ar fi descris mama fraților Tălparu. Se plecă mai mult decât ar fi trebuit, strângând mâinile celor din cameră, repetând un “să trăiți!” pentru fiecare. În fața lui Gheorghe, parcă și cu mai mult respect, probabil fiindcă nu-l cunoștea. Domnule director, câțiva muncitori vor să vă ure, le-am spus că aveți musafiri, dar ei
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
considera proaste. Oftă doar, își făcu cruce și luă, aproape opintindu-se, cele două valize destul de voluminoase, Elenei lăsându-i gențile pline până la refuz. Nu făcură decât câțiva pași, când, ca din pământ, le apăru în față bătrâna Tălparu. Își strânse în brațele uscățive nora și, îmbrățișate, plânseră amândouă minute în șir, fără să-și vorbească. Acasă, în ușă, după ce îl omeni pe moșneag cu o ulcică cu vin, o întrebă, în sfârșit, nereușind să-și ascundă teama, dar și o
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
de unde se auzeau strigăte înfricoșătoare. Nu alergaseră prea mult, când, la primul colț al străzii, dintr-o tanchetă, se trăsese în direcția lor. Căzuse pe caldarâmul rece, apoi nu mai știuse nimic... Zgomotul încuietorii o făcu să tresară, să se strângă involuntar sub plapumă. Ușa se deschise încet și un bărbat tânăr, îmbrăcat în alb, se apropie cu grijă, atent să nu facă zgomot. Când îi văzu ochii mari, albaștri, larg deschiși, se opri pentru o clipă, dădu să se retragă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
dacă îl mai ții minte. Ne-a găsit îmbrățișații între fotolii, morți amândoi, dar eu de băutură. Când a venit poliția, eu urlam ca un nebun, spunând că am ucis-o. M-au arestat tot atunci, dar noroc de Elvira, strânsese plicul gol de pe masă și-l băgase în buzunarul capotului; să nu lase mizerie în urmă, înainte de a ne otrăvi. Victore, de ce folosești pluralul, te-ai otrăvit, totuși, și tu? îl întrebă încet Gheorghe, aproape involuntar. Ești tâmpit sau o
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
fost la înmormântarea Elvirei, în schimb, ai venit acum... Îți mulțumesc, parcă ziua a trecut altfel... Gheorghe rămase mut. Ar fi vrut, parcă, să spună ceva, dar oricât ar fi dorit, nu fu în stare să zică nimic. Doar îl strânse pe Victor de mână, ferindu-se să-l privească în ochi. Într-un târziu, Tălparu vru să se ridice, dar Zidaru nu-i permise. Stai jos, Gheorghe, vorbește-mi de tine, de Elena sau despre ce vrei tu, nu mă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
la o ședință ad-hoc. A vrut să o țină la primărie, dar femeia de serviciu nu i-a dat voie. L-a amenințat că-i rupe picioarele și l-a trimis la bufet. El a luat-o de bună, a strâns câțiva bețivani la crâșma din sat, au încheiat și un proces-verbal, semnat de secretarul comunei, care de mult vroia să scape de celălalt hoț, adică de Dumbrăveanu. Cel mai fericit a fost crâșmarul, căci Chetraru l-a făcut ,,vice” în
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
scurta de piele, îi goli buzunarele de țigări și brichetă, își aranjă cravata, se pieptănă cu grijă, apoi intră vertiginos în sala de conferințe. Înclinând ușor din cap în dreptul fiecăruia, făcu un rond în jurul meselor așezate în semicerc, pentru a strânge mâna celor aflați în încăpere. Se opri apoi la masa care închidea cele două laturi, lângă un bărbat înalt, adus din spate, cu părul de la tâmple și barba neagră îngrijit pieptănate. Toți îi spuneau ,,domnule profesor” și nimeni nu îndrăznea
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
adus din spate, cu părul de la tâmple și barba neagră îngrijit pieptănate. Toți îi spuneau ,,domnule profesor” și nimeni nu îndrăznea să-l contrazică ori să-i iasă din cuvânt. Petrache așteptă ca președintele să-i întindă mâna, i-o strânse bărbătește, apoi îi șopti câteva cuvinte la ureche. Vom începe singuri, domnilor. Drăgulescu ori a adormit în tren, ori s-a oprit la vecinii noștri din celălalt județ, ori nu este exclus să-și fi amânat vizita. Mă rog, noi
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
brusc și un bătrânel în palton, cu căciula pe cap, pătrunse în sală, fără a fi anunțat sau măcar să bată la ușă. Bună seara la toată lumea! Mă scuzați că am întârziat, nu mă dezbrac că-s răcit, rosti din mers, strângând mâinile întinse din stânga și din dreapta. Se opri la masa prezidiului, se sărută cu președintele, apoi acesta îl invită pe scaunul său. Bine ați venit, domnule vicepreședinte, eram îngrijorați că ne-ați uitat... ne scuzați că noi deja am început... Bine
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
noua sa familie parcă și uitase, noroc de Sonia, care s-a adaptat imediat la economia de piață și a știut să materializeze imediat ideea sa genială, aceea de a înmulți într-un timp record cele câteva mii de dolari strânse de Petrache, ca și pe cele scoase din vânzarea apartamentului. Lucica a părăsit domiciliul comun, după cum s-a plâns Tălparu, înainte de terminarea divorțului, așa încât domnul deputat l-a cumpărat singur de la Stat, iar după câteva zile l-a vândut... „Trebuie
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
unghii false mă invită să mă întind pe pat. Îna inte să-i dau dosarul, o întreb: — Sângele ăsta e al meu? O să fii bine, îmi spune și întinde mâna cu gheare roșii să-mi ia dosarul pe care-l strâng la piept ca pe un colac de salvare. Ioana Chicet-Macoveiciuc Buddha locuiește la etajul șase Deschid furios ușa de la scara blocului, mai s o smulg din balamale. Din trei pași sunt la lift. Am umblat de ne bun o oră
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
o sun. Să urlu. Să mă răcoresc. Respir agitat și suflul meu seamănă cu un oftat lung. „De ce oftați?“ mă întreabă senin moșneagul. Doamne, la grea încercare mă pui, urlu în mine. Nu mă întorc spre el pentru că o să-l strâng de gât. Mă uit în tavanul liftului. „Viața.“ Scuip cuvântul dușmănos, printre dinți. Etajul patru. Etajul cinci. „Eh, viața, zice el cu o voce limpede. Viața nu-i niciodată cum îți trebuie. Ce sens are?“ Liftul se oprește la șase
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
văzut până acum, beci în casă, deși auzisem de asemenea drăcovenii la altă lume în sat. Dau să iau merele, deși se vede că nu e nimic de capul lor, dar mă oprește, tragându-mă de braț. Nedumerită, mă întorc. Mă strânge de brațe, parcă să nu fug și îmi spune că am crescut și că m-am făcut fată mare acum. Eu, mândră, zâmbesc și spun c-o să fac unșpe ani peste o lună. Am geaca deschisă și helanca roșie pe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
o întreabă ce e cu ea. Roxana plânge și sânii ei se zbat de ciudă. Profa insistă. Roxana arată cu degetul spre mine. Profa mă ridică în picioare și mă întreabă ce i-am făcut. Eu tac mâlc. În pumni strâng bile țelele Roxanei până se îmbibă cu toată ura și transpira ția mea. Cum se termină ora, Roxana vorbește cu diriga s-o mute în altă bancă. Diriga e de acord. Acum, Roxana stă în prima bancă împreună cu tocilarul clasei
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
stat până târziu. Când mi-am privit ceasul, nu-mi venea să cred. Era deja miezul nopții. Metroul, aproape gol. La stânga, la dreapta, nimeni. Revedeam, în flash-uri, secvențe din filme americane cu gangsteri. Îmbrăcați în haine de piele negre, strânse în talie și lungi până-n pământ. Pistolul rece la tâmplă. Nu aveam prea mulți bani în buzunar. Cu siguranță aș fi fost lichidat pe loc. Vârful turnului mă urmărea neîncetat. Și cutia albă a morții, la fel. Simona Constantinovici Ce-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]