11,293 matches
-
i-a mai istorisit o dată detaliat faptele, cu toate dedesubturile și implicațiile lor posibile și imposibile. La sfârșit, același rezultat: poetul Îl privea absent și nu spunea nimic. Excedat, omul a mai luat-o și a treia oară de la capăt, străduindu-se să fie cât mai limpede și să-l facă pe interlocutor să Înțeleagă până la urmă cum devine cu Încurcătura lui. N-a mai fost nevoie să ajungă la final. Brusc, și-a dat o palmă peste frunte și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să continuăm... Nu e greu să-ți imaginezi ce freamăt a declanșat Înlăuntrul meu rostirea numelui celui mai apropiat oraș de Centru. Era prima oară când aflam un indiciu cât de cât consistent despre locul unde mă aflam. M-am străduit cât am putut să-mi ascund emoția sub masca indiferenței. Nu mi-a ieșit: am rămas stupefiat. Toate presupunerile mele - și, de-a lungul timpului, nu făcusem, har Domnului, puține - erau infirmate violent, aproape cinic. - Mi se pare mie sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cuvine să fie sobri În atitudine și reținuți În gesturi și să afișeze permanent Încrederea superioară menită să ridice moralul subordonaților. Când am intrat, Roger Howard presta În plin exercițiu de Îndeplinire a misiunii primite de la Eveline: temporizarea discuțiilor. Se străduia să fie convingător, dar era mai degrabă patetic, amesteca fără rigoare considerații de ordin științific și precepte morale desuete - corectitudine, umanism, datorie, mă rog, chestii de-astea subțiri, pe care Zoran le asculta cu un aer indulgent. - Riscăm să transformăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ani de zile, îl știi blând, ascultător, la locul lui, un exemplu pentru toți ceilalți și dintr-o dată auzi că l-a călcat tramvaiul. Sau chiar tu, care-ai avut o viață obișnuită, fără mari evenimente și care te-ai străduit să-ți faci mereu datoria, să-ți îndeplinești obligațiile în familie, în societate, într-o bună zi, o zi oarecare, simți așa, deodată, cum te calcă tramvaiul! Modestele cugetări de mai sus și altele asemenea lor (pe care numai spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
foarte pedant. Mai în dreapta Drăguțeștilor, aproape de Vodă, ședea vel-logofătul Samoilă, marele strateg al acelor timpuri, cu fiica sa Despina. întrucât, după două-trei încercări de a nimeri centrul farfuriei, vel-logofatul renunțase la mâncare, cei din preajmă îl ascultau respectuos cum povestește, străduindu-se din răsputeri să nu facă zgomotul specific sorbirii la care ei aveau dreptul, fiind văzători. Și cum vă spuneam - continuă Samoilă vorba începută - era ceață. Dacă-ți întindeai puțin mâna, n-o mai vedeai. Să atac așa orbește nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu vițele negre de păr fluturând în bătaia fumului pipei spătarului Vulture, încât un marinar mărunțel numai mușchii și osu’, ce căra înspre pupă un sac umplut cu stoici și eleați, avu trecând pe lângă țigăncușă intuiția că, oricât s-ar strădui, oricât ar munci pentru binele societății din care făcea fatalmente parte, nu va reuși niciodată să se bucure de nurii unei asemenea ființe: covârșit de revelație, acest om simplu trecu trist spre babord. — Măria-Ta - sparse tăcerea spătarul Vulture, întorcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și se îndreptară spre odăile lor, călugării noștri, căpitanul Tresoro, doctorul Peleto, surorile Acetosa, bătrânelul Toto și încă un individ de care am pomenit mai înainte care nu scosese o vorbă tot timpul mesei și pe care, oricât ne-am străduit, n-am reușit să-l identificăm. Curând, stabilimentul signorei Maxima fu cuprins de liniște. Nu se auzea decât orologiul de la San Marco bătând încontinuu noaptea jumătate și sforăitul egal, de om nemulțumit, al căpitanului Tresoro. Intraseră cu toții în lumea viselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de referință în scurta lor istorie lipsită de evenimente relevante. Ce căutau oamenii aceia atât de departe de orice loc civilizat? Ce întrebau cu atâta insistență? Nu fusese un avion de război, de asta erau siguri, dar cu cât se străduiau și se gândeau mai mult, cu atât înțelegeau mai puțin de ce un aparat cu aspect atât de fragil se aventurase până-n inima ținutului Tenere, când cel mai apropiat aeroport se afla la sute de kilometri distanță. Din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
oferi bărbaților havane veritabile, care-l făcură pe voinicul Suleiman să tușească, să se albească la față și, în cele din urmă, să stingă țigara de foi, căci începuse să amețească. Și acum, spuneți-mi... - zise Gacel Sayah, care se străduia să fie cât mai precaut, dar era ros de curiozitate. Unde vă duceți atât de grăbiți în plin deșert? — La Cairo. Se lăsă o liniște apăsătoare, căci neîncrederea pusese stăpânire pe toți cei de față, cu excepția, bineînțeles, a celor doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pot imagina un european călătorind timp de trei săptămâni ca să meargă la piață, și adevărul e că încă nu mi-ați răspuns la întrebare: de ce ați ales un loc atât de izolat? — Nu cred că ați înțelege, veni răspunsul. — Mă străduiesc să înțeleg lucrurile pe care le văd și-mi place să cunosc oamenii pe care-i întâlnesc în drumul meu. — În cazul ăsta, pot să vă spun că ne aflăm aici din motive politice. — Motive politice? îngăimă perplex și neîncrezător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
care vi le-au dat sunt greșite. La naiba! Adunătură de imbecili! Nou-veniții se uitară unul la altul și, fără să-și spună vreo vorbă, ajunseră la concluzia că se aflau într-o situație destul de delicată, de aceea copilotul se strădui să se arate împăciuitor. — Bine! îngăimă. Bănuiesc că aveți dreptate și că într-adevăr locul ăsta nu e Sidi-Kaufa, deoarece conform hărții rutiere acolo este o oază cu peste cincizeci de palmieri... Cât vreți pe apă? — Pentru băut, nimic. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ochilor, incapabilă fără doar și poate să accepte că ceea ce se întâmplase putea fi altceva decât un coșmar; de îndată ce mașina ce se îndepărtase pe urmele celei dinainte dispăru, Gacel se apropie de un palmier și își sprijini fruntea de el, străduindu-se să-și potolească furia care pusese stăpânire pe el. Se ruga lui Allah să-i dea cumpătare, deoarece nu se simțea în stare să-și pună gândurile în ordine, sau cerându-i, poate, să-l lămurească din cauza cărui capriciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ai da viața pentru a-i nimici pe cei care ne jignesc sau ne disprețuiesc. Se spune că pe întinderile înverzite ale raiului se află doar un munte și că acela este rezervat tuaregilor. De aceea tuaregii trebuie să se străduiască mai mult, ca să ajungă cât mai sus. — L-a văzut cineva? — Închide ochii și ai să-l vezi. Adeseori, când se simțea singur sau trist, Gacel închidea ochii pentru ca mintea lui să zboare din nou spre vârful acelui munte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ca și cum ai încerca să tratezi râia unei cămile dându-i un purgativ. Rezultatul este o cămilă râioasă care se cacă tot timpul. Mă rog, exemplul tău nu-mi folosește la nimic. — Altul nu am. Și nici măcar nu înțeleg de ce te străduiești să mă faci să pricep motivele pentru care acești oameni aparent foarte deștepți fac ceea ce fac și pentru ce alții, aparent foarte tâmpiți, le cântă în strună. Nu mă interesează. Dacă vor să se omoare, n-au decât să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mai impresioneze ceva, și singura mea grijă e ca spectacolul să continue, deoarece asta este o mașinărie complexă, care funcționează în virtutea inerției, și sunt convins că, dacă va ajunge să se oprească, probabil nu va mai porni niciodată... — Să ne străduim așadar ca nimeni să nu pună nisip în angrenaj, fiindcă, după cum se vede, pe-aici avem nisip din belșug... Lui Gacel Sayah nu se sperie, dar fu surprins și simți o senzație de gol în stomac în scurtul timp - care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mama să fie îngrijorată fiindcă n-am sunat-o de două zile. — Dacă e așa cum spui și poți vorbi din Tenere în Italia, fără îndoială că suntem de râsul lumii - spuse Gacel Sayah, amărât și din ce în ce mai dezorientat. Oricât m-aș strădui, nu voi reuși niciodată să înțeleg cum poate cineva să formeze un număr de telefon din deșert și altcineva poate să-i răspundă de la celălalt capăt al lumii. Asta se cheamă tehnologie. — Mai bine zis, vrăjitorie, cred eu. Magia francezilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
așa? — Așa cum spui. La data stabilită. Nici o zi înainte, nici o zi după. Și, dacă se poate, la amiază, pentru ca toate telejurnalele de seară să ne dedice cât mai mult spațiu posibil... Va veni o vreme când persoanele importante se vor strădui să moară în momentele de maximă audiență, zise blondul cu glas scăzut, mușcând cu furie muștiucul pipei. Devenim sclavii unui indice de audiență de care trebuie să ținem seama până și când ne ducem la budă. — Ce diferență de preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
care n-a auzit în viața lui câștigă o etapă care se termină într-un colț din Africa de care tot n-a auzit? — Pe nimeni. — Exact. De aceea departamentul tău se ocupă să creeze „necesitatea asta inutilă“ și se străduiește ca imaginile noastre să fie transmise când o grămadă de oameni plictisiți stau în fața televizoarelor, pentru că ei vor cumpăra produsele pe care le promovează clienții noștri. Uriașul făcu o pauză, după care adăugă: — Și departamentul meu are grijă ca orarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Este mai mult decât plătește asigurarea, dragul meu. Cu mult mai mult! Pilotul rămase uluit și, în cele din urmă, se așeză pe scara aparatului, locul său preferat, de unde privi acel du-te-vino de piloți, mecanici și personal auxiliar, ce se străduiau să pregătească totul pentru a încărca primul avion, a cărui sosire era prevăzută în zori. Din acel moment, totul deveni o forfoteală nebună de oameni și mașini, iar Nené Dupré nu-i înțelese imediat că trebuia să rezolve singur o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
a cărui minte părea că se golise complet. Răspunderea care-i căzuse dintr-odată pe umeri îl epuizase într-atât, încât nu mai era în stare să gândească, și în adâncul sufletului era convins că, oricât de mult s-ar strădui, nu va găsi o soluție rezonabilă. — Pe de o parte, un tuareg intransigent, murmură pentru sine. Pe de alta, niște canalii care s-au spălat pe mâini de toată afacerea asta... Și eu, la mijloc. Așa cum remarcase Yves Clos, experiența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
rea decât cel mai rău dintre delincvenți. Încerci să mă sperii? se plânse Hans Scholt, care nu făcea nici un efort ca să-și ascundă neliniștea. Pentru că, dacă asta voiai, ai reușit s-o faci. Francezul negă dâns din cap, în timp ce se străduia să pună unul din filtre la locul lui, pentru ca apoi, cu o cheie franceză să-l fixeze. — Nu - răspunse zâmbitor. Nu încerc să te sperii. Sau poate că da. Poate că cel mai bun lucru care ți s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
este inutil să se frământe încercând să afle ceva ce, în fond, n-avea nici o importanță, deoarece, oricum, în patru zile aveau să fie executați toți. Își șterse nasul cu dosul palmei, făcu un efort să se liniștească și se strădui să recurgă la experiența sa de necontestat, în calitate de copilot în cele trei curse de-a lungul deșertului, ca să-și facă o idee despre locul unde se află și ce-ar trebui să facă pentru a ajunge la puțul acela îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să se cațere pe o mică înălțime de unde controla cea mai mare parte a versantului oriental al masivului stâncos. Așa cum își imagina, și dușmanii săi începură să se pună în mișcare, dar îl surprinse când văzu că nu se mai străduiau să strângă cercul, ci păreau că hotărâseră să schimbe tactica. Acum, jumătate dintre ei mergeau spre nord, iar ceilalți, spre sud, cu vădita intenție de a se regrupa și de a forma doar două fronturi. Îi observă cu luneta telescopică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
-n gură. Mama știe multe, dar tu nu prea ești atent la ce spune. Ți-ar fi de folos dacă le-ai asculta și ai încerca să pătrunzi tâlcul lor ascuns, pentru că generații de strămoși de-ai noștri s-au străduit să ni le transmită, lăsându-ne astfel drept moștenire ceea ce este cu adevărat important când suntem obligați să trăim în deșert: experiența care ne ajută să nu ne lăsăm doborâți de soare, să nu înnebunim de sete și să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cu fiecare clipă, se făcea tot mai întuneric. Nimeni nu se mișca, gândindu-se, stând ascuns după o stâncă sau după o movilă de nisip, nu va avea aceeași soartă ca acela ce continua să se vaite și să blesteme, străduindu-se în același timp, fără să reușească prea mult, să oprească sângele ce-i gâlgâia din piciorul distrus. Dintr-o dată, chiar cu cea din urmă lumină a zilei, silueta subțire a lui Gacel Sayah se profilă pentru o clipă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]