6,493 matches
-
-ți mai fiu, În nopțile-n care prin vise-ți mai cad, Mireasmă divină din muguri de brad. Mai vreau să te-aud prin iubire cum treci, Făcându-ți prin ere stelare poteci Spre Calea Lactee din sânii mei nuzi, Când strigătul vieții din mine-l auzi... Tăcere și-atât....se-aude doar ceasul Cum bate-n alt ritm...îmi șovăie pasul, La mine în piept începe să doară, Secundele-mi curg spre Steaua Polară. Referință Bibliografică: STEAUA POLARĂ / Silvia Rîșnoveanu : Confluențe Literare
STEAUA POLARĂ de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381152_a_382481]
-
țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde amorțite de crivățul macabru, În strigătul naturii, lumina se divide, Tronează peste lume-al zăpezii candelabru. Aproape istovită pe-a clipei noptieră, Mi-adun singurătatea din leagănu-i emfatic, Troiene de mătase ridică frontieră Spre vântul ce suspină cu suflul său asmatic. Pitită în căsuța ostatică tăcerii
ÎN PAȘI DE IARNĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381175_a_382504]
-
-ntunecate. Sunt picătura rece desprinsă de pe-un ram Decorul unui curcubeu reflectat în geam , Mănunchi de stângăcii și puncte de vedere Fărâmă de nisip ce-n palma mării piere. Sunt lacrima ce cade pe rândul unui vers Ecoul unui strigăt depărtat și șters . Pentru unii... o străină, pentru alții cineva Ființă simplă ca oricare ce luptă cu viața. Referință Bibliografică: SUNT EU / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2146, Anul VI, 15 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
SUNT EU de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381346_a_382675]
-
țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde amorțite de crivățul macabru, În strigătul naturii, lumina se divide, Tronează peste lume-al zăpezii candelabru. Aproape istovită pe-a clipei noptieră, Mi-adun singurătatea din leagănu-i ... Citește mai mult Adoarme universul, se scutură perdeaua,Pe cerul fără vârstă, de nori cu frunți cutate,Cu grația
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată,Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă,Îi scapără sub gene privirea-i rimelată,Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă.Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide,Secunde amorțite de crivățul macabru,În strigătul naturii, lumina se divide,Tronează peste lume-al zăpezii candelabru.Aproape istovită pe-a clipei noptieră,Mi-adun singurătatea din leagănu-i ... XXIV. TĂCEREA DIN ADÂNCURI, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016. Între noi doi
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
puțini au fost cei care au cerut ajutor Străbunilor, dar aceștia s-au pierdut ca șoapta-n vânt, luați în derâdere de Cei din Vale, de multe ori batjocoriți de frații din același neam. Zamolxe și Străbunii au auzit însă strigătul neputinței, au simțit necazurile și greutatea covârșitoare a Celor din Vale. Nu pot să facă însă nimic, nu pot să-i ajute, până când tot neamul lor, vor striga după ajutor și se vor scutura de jugul asupritor al celor născuți
LEGENDA CELOR DIN VALE de ARON SANDRU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381334_a_382663]
-
om simplu, un dascăl de școală primară aflat acum la pensie, ceea ce ar contraveni (în lumea asta - nu-i așa? - atât de specializată în “părerologie generală”) îndrăznelii mele de a mă exprima public, iată că totuși nu-mi pot reprima strigătul interior. Și iată ce-mi zice glasul lăuntric: “Ai și tu dreptul să strigi. În legea ta, nu musai să imiți lozincile celorlalți. Românul are imaginație, e creativ. E păcat să nu fim noi înșine în individualitatea fiecăruia, în înțelesul
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
om simplu, un dascăl de școală primară aflat acum la pensie, ceea ce ar contraveni (în lumea asta - nu-i așa? - atât de specializată în “părerologie generală”) îndrăznelii mele de a mă exprima public, iată că totuși nu-mi pot reprima strigătul interior. Și iată ce-mi zice glasul lăuntric: “Ai și tu dreptul să strigi. În legea ta, nu musai să imiți lozincile celorlalți. Românul are imaginație, e creativ. E păcat să nu fim noi înșine în individualitatea fiecăruia, în înțelesul
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
pentru a nu te stânjeni. Nu te voi tulbura! Vreau să fii fericit! Chiar dacă asta înseamnă să -mi arunc în Univers propriile trăiri. Promit să învăț să îți stau alături în tăcere! MĂRTURISIRE DE SUFLET ai țipat la mine, iar strigătul tău s-a transformat într-un fulger ce a încercat să săgeteze cupa sentimentelor mele. Dacă dorești să plec, poți să o spui șoptit ajutat de piviri din care să izvorască negația iubirii. Simt însă că mă iubești dar singur
MESAJE POETICE (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381441_a_382770]
-
însă fu împiedicată, căci ursoaica se-aruncase asupră-i, gata să-i strivească țeasta printr-o lovitură de labă. Ca la un semn ceresc, privi în ochi fiara și cu toată ființa sa Anyu îi înfipse acesteia în minte un strigăt mut, fragilă punte între ființe din alte seminții: Omoară-mă pe mine, dar cruță-mi fiul! Încolțită de mirosul sângelui, ursoaica își rotea capul turbată. Când prinse cu ochii frântura de necunoscut - prada mică îmbrățișată drăgăstos de ursulețul ei - mai
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
că deretica ea singură. Dornică să se pună bine cu Mustață-Sură, femeia dădu fuga la împărat și îi povesti cele văzute. Săgetat de o bănuială, împăratul se năpusti dpre camera fetei. - Vai și-amar de capul nostru, vine împăratul-monstru! Auzind strigătul disperat al florii, fata împăratului, care în acel moment lua masa cu Florea, sări în sus speriată. Flăcăul nu se pierdu cu firea. Încălecă marginea ferestrei deschise și sări în grădina palatului, făcându-se nevăzut chiar înainte ca împăratul să
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
credință și cu speranța în Dumnezeu - „Așa că-n mare mila Ta, / Trage blestemul înapoi! Blestemul ăsta, din bătrâni, / Noi l-am plătit cu prea mult sânge; / Dacă mai ții și la români, / Oprește-l, Doamne, că ne-ajunge!” (Blestemul românilor) Strigătul de disperare al poetului, din poezia ce dă și titlul capitolului, Pro Patria - în traducere liberă „Pentru Patrie”, are menirea de a trezi conștiințe. Acele conștiințe ce au adormit pe ruinele industriei românești, pe munții de bani câștigați nedrept în urma
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
să trăim și să visăm și să realizăm. Forța cu puteri supranaturale, dată de ceea ce aduc anii cu tumultul de flăcări înaripate și cîntece de Ingeri, stă în întrega splendoare în amintire. Dar iubirea rămâne. Ceea ce se schimbă e doar strigătul. După anii aceia, locul lui e luat adesea de șoaptă și rațiune. O bună parte, e completată de ceea ce este supremația omului Gândul. El sedimentează tot ceea ce e mai frumos și spune cu forță, continuă-și viața - trăiește. Trăiește bucuriile
VIATA IN PUTEREA TA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380818_a_382147]
-
a fost surprins (Marcu 15, 44). După cel puțin doua ore de la răstignire, Iisus moare pe cruce, pe la aproximativ ora trei după-masa. Evanghelia după Marcu (15, 37) și cea după Ioan (27, 50), relatează moartea lui Iisus însoțită de „un strigăt mare” scos de Iisus, care ar fi urmat imediat încercării de a-i da oțet. Ioan (19, 30) situează moartea după același episod, deși aici se spune explicit că Iisus a luat băutura și rostește, înainte de a muri, fraza: „Săvârșitu-s-a
MOARTEA ŞI ÎNVIEREA DOMNULUI de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380798_a_382127]
-
Sydney, Australia) La întrebarea „există încă o șansă ca spiritul românesc să nu fie uitat peste Ocean?, răspunsul doamnei Melania Rusu Caragioiu este deosebit de favorabil, dând speranțe scriitorilor tineri, cititorilor de literatură a sec XXI: „Răspunsul meu este un mare strigăt de entuziasm, DA! Cum s-ar putea altfel, când omagiem continuu prin scris, vorbire și festivități pe frații noștri români din Satul Boian, care au pus piciorul în Nordul Canadei acum 100 de ani și, înainte de a avea cele de
LIGYA DIACONESCU-DOAMNE ALE SCRISULUI ROMÂNESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380892_a_382221]
-
viteză spre mine și instinctiv pun mâna pe revolver, dar abandonez imediat ideea și urc repede în mașină închizând ușa. Tocmai la timp, pentru că și câinele ajunse, începând să sară pe ușa mașinii lătrând furios, fără să-i pese de strigătele disperate ale celor doi bătrâni care îl chemau înapoi! Eu, stăteam liniștit în mașină și priveam la „javra” care vroia să mă rupă: Probabil nu-i plăcuse uniforma mea sau, nu-i plăcea, de mine! Reușise să-mi zgârie cu
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A DOUA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380816_a_382145]
-
a găsit răgazul să îi asculte, la final de viață, durerea. Cuvintele limbii, așezate cândva în armonia sonoră a unei dicții de o perfecțiune sculpturală, nu i-au mai putut vindeca de astă dată rana deschisă a propriei sale inimi. Strigătul mut al deznădejdii - „Sunt bolnav, de urât!” - nu i-a fost înțeles nici măcar de o singură Ființă. Oamenii nu făceau rost de timp ori de suflet, uitând că parcursul lor teluric nu era altceva decât oglinda vremelniciei în care neîntâmplător
DE LA ESTETICA SUPERIOARĂ A TEATRULUI, LA URÂTUL EXISTENŢIAL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380923_a_382252]
-
nimic nu se deosebesc de desfrânate. Desfrânatele sunt biruite de trup, iar ele au fost biruite de bani. Pe când se scurgea noaptea acestei vieți, au adormit toate fecioarele, adică au murit. În adevăr, moartea se numește somn. Pe când dormeau ele, strigăt mare s-a făcut la miezul nopții; cele care aveau untdelemn din belșug au intrat cu mirele la deschiderea ușilor, iar cele nebune, pentru că nu aveau untdelemn din belșug, îl căutau după ce s-au sculat din somn. Cele înțelepte, deși
CÂTEVA CUVINTE DUHOVNICEŞTI CU PRIVIRE LA SĂPTĂMÂNA SFINTELOR ŞI MÂNTUITOARELOR PĂTIMIRI ALE DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380811_a_382140]
-
credem! Cei prezenți tăcură privindu-se între ei analizând fiecare dintre ei cele spuse, și, după puțin timp, câțiva mai întâi iar mai apoi toți, îl aplaudară pe magistrul persan cu entuziasm. -Ați fost magnific magistre! spuse Tiberius Thrassylus printre strigătele de admirație ale celor din jur! Vom ține cont de cele spuse! Când ovațiile se mai potoliră cineva interveni însă în discuție ridicându-și mâna. -Părerea mea amicilor ar fi aceea că realitatea e ceea ce vedem cu toții și înțelegem cu toții
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380854_a_382183]
-
în brațe, se chinuie cu o mână să-l salte în sus, iar cu cealaltă să-i scoată ștreangul, lucru extrem de complicat, fiindcă după ce reușește să-l elibereze din strânsoare, se dezechilibrează și-l scapă din mâini, smulgând asistenței un strigăt de stupoare. Cadavrul se izbește de punte cu un zgomot înfundat în timp ce personalul medical, în halatele Crucii Roșii, aleargă dezorientat într-acolo, împingând o targă mobilă. Doi dintre ei îl apucă de mâini, alți doi de picioare, îl balansează de
DRUMUL APELOR, 8 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374317_a_375646]
-
la temperatura stării tale interioare. Trăim, se pare, pe aceeași parte de cer, de te simt atât de viu în trupul inimii. Între noi există un drum. Îl parcurgem cu privirea răsfrântă pe înfățișarea culorilor, în râsul soarelui sau în strigătul înserării. Îl parcurgem în tăcere, călcând peste semne, peste sunetul zorilor. Între noi există o legatură care ne ține orientați unul către altul, așa cum se așază lumina pe flori, izbăvitor de aproape. Între noi există parfum.E răspândit la orice
PRELUDIU PENTRU ETERNITATE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374336_a_375665]
-
doborând brazii împodobiți la fiecare Naștere a Domnului. Este bine, este și mai bine și totuși în mine doare totul mereu ca în prima zi în care, cu degetele pe inima copilului meu simțeam și învățam tăcerea sau mai degrabă strigătul copilăriei stinse în erorile maturilor lumii. Tare mi-e dor de viață, de viața trecutului și mai ales de cea a trecutului de dinainte de trecutul material. Anne Marie Bejliu, decembrie 2016 Referință Bibliografică: Aș mânca de foame amintirile (fragment de
AŞ MÂNCA DE FOAME AMINTIRILE (FRAGMENT DE ROMAN) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374338_a_375667]
-
rostogolesc de-a valma și limbi de ceas le prind și le sfărâmă în tăcere? Așa se pierd fără urmă și rămâne teama că în locul lor nu se simpte decât durere... Depărtările ascultă glasul clipelor cum mor risipind în neguri strigătul timpului care piere cum s-oprești atâta comori încărcate de dor, când secundele se rostogolesc printre himere? Și cum să nu simți zborul timpului spre niciunde când pasu-i tot mai greu și privirea-nțețoșată, nici cu palma nu se mai poate
NUMĂRĂTOARE INVERSĂ... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374371_a_375700]
-
mai luptă încă să descopere calea dreaptă, îmbrăcând hainele unui gladiator, pentru o ultimă șarja, chiar dacă și aceasta, ca atâtea altele, va sfârși într-un strălucitor eșec (Gladiator, Ultima șarjă II): Ce nechezat răsună-n univers? / E spațiul dens de strigăte de luptă, / Iar timpul alterat de-un anotimp pervers / E plin de-amărăciuni și gustul de cucută.// Dai pinteni și te-arunci în cercul cel de foc, / Iar îndrăzneala nu cunoaște marjă, / Lipsit de scut, lipsit și de noroc, / Un
VASILE BURLUI-SOLILOCVII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374358_a_375687]
-
furios atacul venind spre mine, probabil pentru a răzbuna doborârea « tovarășului ». Giurgea și mitraliorii mei sunt însă la posturi și din nou începe sarabanda îndrăcită a mitralierelor ; « mărgelele» trasoarelor noastre se încrucișează cu cele ale rusului câteva secunde, apoi aud strigătul lui Giurgea în cască : «Gata l-am terminat și pe acesta!». Într-adevăr, după câteva clipe văd IAK-ul trecând prin stânga mea, învăluit într-un fuior de flăcări și fum, după care se răstoarnă încet pe aripa stângă, înscriindu
DOI “CIOLOVECI”, UN FLEAC! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374408_a_375737]