3,280 matches
-
Elena Marin Alexe stă agățată de gâtul pământului ca o eșarfă diafană de borangic, fluturând ușor în palmele vântului răcoros... Uneori, stropită cu șoaptele ploilor care se sfărâmă de scoarța copacilor leganați în geamăt, adoarme zâmbind. Atunci, îmi atârn privirile de surâsul ei, ating cu inima curcubeul și aștept ziua promisă din eternitate.
Zarea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83289_a_84614]
-
var și căptușită cu liniște. Observa razele soarelui crescând, căzând pe tabloul agățat pe peretele opus, luminându-l treptat, apoi făcându-l brusc să strălucească; cele două panouri de lemn realizate de Vittorio Holtier pentru o expoziție Macbeth, doi batanți stropiți cu vopsea roșie, ce s-ar fi deschis spre sala tronului, în care nu s-ar fi pătruns decât prin sânge, deci prin crimă, acum pierzându-și în strălucire conturul, amestecându-se cu albul izbitor al peretelui și doar pata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de băieți. Își scoseseră cămășile, pantofii și ciorapii, Își rulaseră pantalonii și alergau spre apă. Fugeau În felul acela ezitant, ca de fată, În care chiar și adulții aleargă pe pietrele ascuțite; și cînd ajunseră la apă Începură să se stropească și să se zbenguie. Erau tineri, mult mai tineri decît Duncan și Fraser, probabil că aveau paisprezece sau cincisprezece ani. Aveau mîinile și picioarele disproporționat de mari pentru trupurile lor, care erau foarte subțiri și slabe. Debordau de viață, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și slabe. Debordau de viață, părea că viața clocotește În ei modelîndu-i În colțuri și unghiuri stîngace. Și oamenii care beau pe digul din spatele cîrciumii Îi văzuseră pe băieți și Începuseră să le strige cuvinte de Încurajare. Băieții Începură să stropească acum cu noroi În loc de apă; unul dintre ei căzu acolo și se ridică acoperit de un strat negru, de parcă era o figurină de lut - un fel de manechin ciudat făcut pentru o paradă de stradă. Păși mai adînc În apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se părea că Julia se depărtează de ea, se gîndi În timp ce se apropia tot mai mult de astfel de obiecte? Și unde naiba era Julia acum? Mai deschise o dată caietul și căută cu disperare, dînd paginile, indicii. Ridică o batistă stropită cu cerneală și o scutură. Căută sub sugativă. Deschise sertare. Ridică o foaie de hîrtie, un plic, o carte... Sub carte era Radio Times de acum două săptămîni deschis la articolul despre Julia. URSULA WARING prezintă noul roman captivant al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Binkie trecu dintr-o Încăpere În alta numărînd capetele. Atmosfera Începu să se-ncălzească. Era un fel de euforie a faptului că au supraviețuit, că au ajuns la capăt, că intraseră Într-un alt raid și-l dovediseră. Toți erau stropiți de sînge și plini de praf, imposibil de ostenți, după ce Își croiseră drum prin moloz și se aplecaseră și ridicaseră, după ce conduseseră prin Întuneric; dar acum făceau glume pe seama lucrurilor oribile pe care le văzuseră. Kay aduse cănile cu ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
galbeni, își face apariția în prag. Am rămas lipită de poartă, privind. În mâini ține un ghiveci cu clopoței roșii, pe care-l pune în fața casei pe o bancă. Pe rând alte 10 ghivece sunt așezate unele lângă altele și stropite cu apă. - Dragili lu'mama, hai sâ va steargâ mama șâ sâ va curătă, frumoasâlor - așa le vorbea, ca unor ființe, care aveau nevoie de-o vorbă bună. La colțul casei își face apariția baba Ileana, o femeie tare hâtră
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
ca o fulgerare, ochii îmi alunecă pe lacul oglinzii agățată în perete și pentru o clipă simt cum încremenesc. Nu-mi vine să cred că din oglindă, mă privește uimită o duduie îmbrăcată în pijamale și purtând sandale cu ștrasuri..stropite cu câțiva stropi de noroi. Înțeleg pe loc apostrofările din 'market' și mă prăvălesc pe fotoliu în hohote nestăvilite, sub privirea mirată a nepoțelei mele care mi se alătură pe dată iar râsul inundă încăperea preț de câteva minute, acompaniat
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
aproape aterizează În poala femeii de vizavi. Mă blagoslovește cu un zâmbet languros, Își aranjează eșarfa verde-mentă, Își deschide poșeta Gucci. De unde scoate o sticluță de aromaterapie și-și dă cu levănțică la punctele unde se simte pulsul și se stropește și pe față Înainte de a bea cu Înghițituri mici dintr-o sticlă mare de apă plată Evian. Își lasă apoi pe spate capul cu păr lucios și fără lindini, pe o pernuță gri elegantă de cașmir. Îmi vine să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
când am cunoscut o fată la fel de frumoasă, fericită și subnutrită ca tine. Am sorbit din pahar așa - sorbi din Coca-Cola cu paiul - și s-a întâmplat asta. Nu știu cum, dar paiul a sărit din pahar, a făcut o tumbă în aer stropind cu Coca-Cola superba canapea albă, și a aterizat, ca prin minune, rămânând agățată în unghi drept de rama ochelarilor lui Charlie. Am izbucnit în râs, iar el a adăugat: —Iată de ce sunt Ratatul Secolului în materie de femei. Coca-Cola picura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
În care s-a urcat pe acoperișul Institutului Britanic și s-a avîntat În acel zbor scurt către unicul refugiu pe care Îl putuse găsi. Cel puțin traficul Începuse să miște, poticnindu-se Înainte Într-o năvală zgomotoasă. Doar furgoneta stropită cu noroi din fața mea era În continuare oprită de Guardia Civil. Un soldat deschisese ușile din spate și pornise la vînătoare prin cutiile de carton pline cu păpuși de plastic. MÎinile sale grele cotrobăiau printre trupurile goale și rozalii, urmărite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
extravagantă, cu străzi care imitau stilul andaluz, prăvălii de antichități și măsuțe de cafenea scoase În aer liber sub portocali. În mijlocul unui decor de scenă, ne-am sorbit În tăcere frapéurile și l-am urmărit cu privirea pe proprietar cum stropea cu un ibric de apă clocotită pisicile vagaboande care-i chinuiau clienții. Instantaneu, dușul acesta opărit, o nouă lovitură crudă și nedreaptă, mă stîrni iar. Señor Danvila mă ascultă cum Îmi repetam argumentele În timp ce dădeam din cap cu tristețe către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
poate să cumpărăm Împreună un mic iaht. Îmi Închipuiam cum aveam să navigăm de-a lungul coastei, adăpostiți În lumea noastră privată, În clinchetul etravei tăind apa și cu sticlele de vin alb de Burgundia puse la rece... Un jet stropi umbrarul barului În aer liber de lîngă piscină. Izbucnise zarvă pe terasă, zgomote de mobilier răsturnat și voci mînioase, urmate de țipetele isterice ale unei femei, undeva Între rîs și suferință. Atrași de vociferări, cîțiva turiști traversau parcarea, lansînd serpentine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
către cer, Își apăsă sînii plini de sînge de gura lui Mirikov, apoi se Întoarse și Începu să zbiere la turiștii care se uitau ca la circ. Cu o mînă bîjbîi după scrotul rusului, iar cu cealaltă lovi suprafața apei, stropind cu apa Însîngerată picioarele privitorilor Îngroziți. Apoi un bărbat cu părul argintiu și cu stropi de spumă din spray pe buzele strînse Își croi cu greu drum pe lîngă mine. Ignorîndu-l pe Crawford, care privea relaxat de pe trambulina lui, Sanger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lovi ceva pe linia de fund și ricoșă În sus aproape vertical, avîntîndu-se peste Împrejmuirea de sîrmă Împletită. Am parcurs În fugă cei cîțiva pași pînă acolo, cu mîna ridicată deasupra capului, și am prins mingea În cădere. M-a stropit cu sînge pe brațe și pe față. Ținînd cu vîrfurile degetelor mingea lipicioasă, m-am uitat la carminul oxidat de pe ea. M-am șters de sîngele care mi se Închega pe obraji, mînjindu-mi mînecile cămășii. — Crawford...? Am deschis ușa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să te machiezi, îmi spune mama, mângâindu-mă pe obraz. L-am convins și pe tata că nu mai ești o puștoaică, ești ditamai domnișoara, chiar dacă te porți încă de parc-ai fi o puștoaică! Uite numai cum te-ai stropit cu noroi pe ciorapi! Și canadiana e plină de noroi! — Ei, lasă și tu acum! spune tata împăciuitor. Lasă copilul să se bucure de cadou, că-l merită! — Păi da, are tot timpul să se bucure, că noi plecăm acum
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ale vestului Angliei, iar mai târziu ale Franței. Încă mai am În grădină meri din soiurile preferate ale tatălui meu, cum ar fi James Grieve, precum și unele soiuri ale mele personale, de pildă aromatul d’Arcy Spice, Însă nu-i stropesc și nici nu-i curăț cum s-ar cuveni - fără nici o scuză de fapt, pentru că el m-a Învățat noțiunile elementare ale acestei arte. Înțeleg Însă acum că atitudinile noastre foarte diferite față de aceste lucruri reprezentau În esență același fenomen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
lăsat până nu l-am tăbârcit pe geamblacul sondei, unde l-am așezat cât mai potrivit și vânt i-am făcut, ca să-i aducem aer și procedeul de respirație gură la gură l-am aplicat și cu apă l-am stropit și l-am bătut cu palmele peste obraz Iar după atâta intervenție medicală, nu fără de iscusință din partea noastră, Pamfil Duran a oftat din greu și începând să tragă oxigen pe nas și pe gură, a deschis ochii, uitându-se foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Albert, ce-ai făcut? Ai descompletat serviciul meu de porțelan de Sėvres, pe care l-am moștenit de la mama, ai pătat irecuperabil cu zaț cel mai bun persan al meu, mi-ai vărsat și cafeaua mea preferată, marocană, mi-ai stropit și halatul de cașmir, pe care-l pui pe tine deși nu-ți dau voie să mi-l folosești, se lamentă ea cu necaz, cu glas ridicat, suficient de tare, ca să o audă și musafirii. Profesorul o ascultă cu gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Albert, ce s-o mai fi întâmplat în absența mea? Profesorul ridică din umeri, intrigat de lipsa ei de perspicacitate: Îți imaginezi că numai și numai al meu, al meu, al meu s-a pătat? Nu, ma biche! S-au stropit de cafea și pantalonii noștri, pe care abia-i călcaseși... Cufundându-se în groapa meditațiilor sale, Profesorul nu-și mai auzi consoarta. Simți că depărtarea capătă formă în aducerea-i aminte, sunând asemenea veșniciei. Desfăcându-și încet de tot palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Îngheț de frică. Icneam, tremuram, n-aveam aer. Am ieșit din cadă, am Încercat să vomit, n-a ieșit nimic din mine. Mi-am băgat degetele pe gât până mi-au dat lacrimile, n-am reușit să plâng. M-am stropit pe față cu apă rece, am băgat capul sub robinet, Încercând să mă dezmeticesc. Am stat așa câteva minute, până am Început să simt cum mi se micșorează țeasta, cum carnea creierului Îngheață, se unifică, până când sub os mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
o pot face. Și a urmat excursia la Mangalia. Zece zile de vis petrecute la pensiunea discretă a doamnei Melania, o veche prietenă a mamei lui. Vila era atât de aproape de mare, încât uneori, atunci când vântul bătea mai puternic, valurile stropeau veranda de lemn perdeluită cu iasomie. Uneori, aici îi găseau diminețile, îmbrățișați, suflet lângă suflet, el atingând-o delicat cu buzele pe frunte în timp ce ea zâmbea furișat, prefăcându-se că doarme. Tot acolo, într-o seară, în timp ce priveau amândoi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
reținute. Lângă ei, pe o masă pătrată, obișnuită, acoperită cu un ștergar alb, un fund uriaș de lemn susține o mămăligă rotundă și aurie ca un soare, din care ies aburi calzi, îmbietori. Mirosul apetisant al sarmalelor din castronul adânc, stropite din belșug cu smântână, poate face marți chiar și glandele salivare ale unuia ghiftuit după "șapte praznice împărătești". Alături tronează imperial o salată respectabilă din roșii și castraveți, care împrăștie un miros proaspăt de grădină. Dinspre un clondir cu lichid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un pahar mare. Ce-i măi Novăcene? Să trăiți! Ordin de la domnul căpitan Apostol! Toți ofițerii să se prezinte PC-ul companiei. Ei, atunci să mergem. Golește paharul după care se ridică punându-și casca pe cap. Privește la uniforma stropită cu sânge a sublocotenentului. Ești cumva rănit? Darie lasă ochii în jos. Uitase în emoția ultimelor minute de cadavrul lăsat în urmă. Nu e de la mine. Am omorât un...un lunetist. Își scoate batista și începe să șteargă frenetic petele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
animalului și îndepărtează pericolul mortal al fălcilor. Se prăbușește sub șocul loviturii. Ghearele ascuțite îi caută fața. Într-o fracțiune de secundă scoate baioneta, împlântând-o din nou puternic în carnea încordată, până la plăsele. Apoi încă o dată. Sângele aburind îl stropește pe față, aproape că se îneacă sub șuvoiul lichidului cald, dar nu se oprește. Continuă să lovească. În sfârșit se oprește, epuizat. La mai puțin de doi metri distanță, pașii repezi ai soldaților se aud pe omătul întărit. Tăcerea înfruntării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]