2,299 matches
-
unele gramatici ale altor limbi, de exemplu ale limbilor standard din diasistemul slav de centru-sud (sârbă, croată, muntenegreană), se consideră parte de vorbire aparte particula, în care este inclus într-un fel sau altul și modalizatorul. Uneori apare ca o subclasă a particulelor, de exemplu la Čirgić 2010, cu denumirea de particulă modală sau de "modifikator", sau la Moldovan 1996, cu denumirea de particulă modală. Exemplu: "Ceo dan učiš, sigurno si umoran" „Înveți toată ziua, sigur ești obosit”. Alteori modalizatorul este
Modalizator () [Corola-website/Science/316380_a_317709]
-
forme, incluzând toate cele trei faze - gamogonie, sporogonie, schizogonie. Trofozoizii maturi sunt mici și se află de obicei intracelular. Parazitează la nevertebrate (moluște, anelide, enteropneuste, artropode) și vertebrate (de la pești până la mamifere). produc coccidioze grave la animalele domestice și om. Subclasa Coccidia cuprinde patru ordine:
Coccidiile () [Corola-website/Science/325900_a_327229]
-
i, condrosteii (Chondrostei) sau ganoizii cartilaginoși, condroganoizii (Chondroganoidei) sunt o subclasă de pești osoși primitivi care au multe caractere comune cu peștii cartilaginoși și scheletul lor este în cea mai mare parte cartilaginos și numai parțial osos (format aproape exclusiv din oase de membrană care se află numai în craniu). Coarda
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
operculul, pereții interbranhiali reduși (cel puțin parțial), vezica înotătoare, icrele mici și fără coajă, fecundarea externă. Primii reprezentanți ai acestor pești au apărut în devonian, iar grupul este dominant între peștii osoși în cursul carboniferului, permianului, triasicului și jurasicului. Acestă subclasă a fost reprezentată în trecut prin numeroase ordine, iar în prezent numai prin două ("Acipenseriformes" și "Polypteriformes"). Puținele specii (27 specii de apă dulce) ale condrosteenilor actuali din ordinul acipenseriformelor ("Acipenseriformes") sunt răspândite în emisfera nordică și în special în
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
două ("Acipenseriformes" și "Polypteriformes"). Puținele specii (27 specii de apă dulce) ale condrosteenilor actuali din ordinul acipenseriformelor ("Acipenseriformes") sunt răspândite în emisfera nordică și în special în zona temperată. Polipteriformele ("Polypteriformes") cuprind numai 16 specii de apă dulce din Africa. Subclasa condrosteenilor include 2 ordine actuale ("Acipenseriformes" și "Polypteriformes") și mai multe ordine dispărute. Unii sistematicieni includ în subclasă condrosteenilor numai ordinul "Acipenseriformes", iar ordinul "Polypteriformes" îl includ în subclasa "Cladistia". În lucrarea sa "Fishes of the World", Joseph S. Nelson
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
sunt răspândite în emisfera nordică și în special în zona temperată. Polipteriformele ("Polypteriformes") cuprind numai 16 specii de apă dulce din Africa. Subclasa condrosteenilor include 2 ordine actuale ("Acipenseriformes" și "Polypteriformes") și mai multe ordine dispărute. Unii sistematicieni includ în subclasă condrosteenilor numai ordinul "Acipenseriformes", iar ordinul "Polypteriformes" îl includ în subclasa "Cladistia". În lucrarea sa "Fishes of the World", Joseph S. Nelson în 2006 a clasificat actinopterigienii în 3 subclase:
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
Polipteriformele ("Polypteriformes") cuprind numai 16 specii de apă dulce din Africa. Subclasa condrosteenilor include 2 ordine actuale ("Acipenseriformes" și "Polypteriformes") și mai multe ordine dispărute. Unii sistematicieni includ în subclasă condrosteenilor numai ordinul "Acipenseriformes", iar ordinul "Polypteriformes" îl includ în subclasa "Cladistia". În lucrarea sa "Fishes of the World", Joseph S. Nelson în 2006 a clasificat actinopterigienii în 3 subclase:
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
Polypteriformes") și mai multe ordine dispărute. Unii sistematicieni includ în subclasă condrosteenilor numai ordinul "Acipenseriformes", iar ordinul "Polypteriformes" îl includ în subclasa "Cladistia". În lucrarea sa "Fishes of the World", Joseph S. Nelson în 2006 a clasificat actinopterigienii în 3 subclase:
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
sau midia comună, este specia de midie întâlnită în special în regiunile de nord din Europa dar și la Marea Mediterană. Specia "" face parte din încrengătura "Mollusca", clasa "Bivalvia" ("Lamellibranchia"), subclasa "Eulamellibranchiata". Specia trăiește în zonele stâncoase de coastă. Deoarece în aceste zone forța valurilor care lovesc stâncile este deosebit de mare, scoica prezintă o adaptare interesantă care îi permite fixarea de stânci. Este vorba de prezența unei glande localizate în masa
Mytilus edulis () [Corola-website/Science/322135_a_323464]
-
pe formarea unui complex celular pentru prezentarea antigenului: celula prezentatoare de antigen - limfocitul B - limfocitul T CD4 (limfocitul T helper). Aceasta induce un răspuns imunologic celular și / sau umoral în funcție de citokinele produse. Anticorpii specifici produși sunt imunoglobuline IgG, mai ales subclasele IgG1 și IgG4, și IgE. Se remarcă, de asemenea, producția de citokine, din care interleukina 10 și factorul de necroză tumorală α (TNF-α). La nivelul mucoasei colonului, reacțiile celulare de hipersensibilitate imediată (degranularea intensă a mastocitelor și producția de histamină
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
Migrenele au fost clasificate prima oară în anul 1988. Societatea Internațională de cefalee a actualizat clasificarea cefaleelor în 2004. Conform acestei clasificări, migrenele sunt cefalee primare, însoțite de cefalee tensională și cefalee histaminică, printre altele. Migrenele se împart în șapte subclase (dintre care câteva includ alte subdiviziuni): Diagnosticul migrenei abdominale este controversat. Unele dovezi indică faptul că episoadele recurente de dureri abdominale, în absența unei dureri de cap, pot fi un tip de migrenă. Sau sunt cel puțin un precursor al
Migrenă () [Corola-website/Science/327618_a_328947]
-
le (s) sunt un ordin de pești batoidei cartilaginoși marini bentonici de mărime mijlocie din subclasa elasmobranhiatelor ("Elasmobranchii") răspândiți în apele temperate, tropicale și subtropicale ale Oceanului Atlantic (inclusiv Marea Mediterană), Pacific și cel Indian. Au corpul discoidal, turtit dorsoventral, și înconjurat de înotătoare pectorale rotunjite. Ochii și spiraculele mici sunt situate pe vârful capului. Rostrul (botul) este
Torpediniforme () [Corola-website/Science/330835_a_332164]
-
i ("Holocephali") sunt o subclasă puțin numeroasă de pești cartilaginoși marini, bine delimitată de elasmobranhiate ("Elasmobranchii"). Ei se caracterizează printr-o asociere de caractere primitive și caractere de specializare restrânsa, apărute în legătură cu adaptarea la o viață abisală. Caracterele lor principale sunt: craniul autostilic, slaba dezvoltare
Holocefali () [Corola-website/Science/330393_a_331722]
-
este o subclasă de nematode din clasa Enoplea. Cuprinde ordinele "Dioctophymida", "Dorylaimida", "Mermithida", "Mononchida", "Trichocephalida". Membrii acestei subclase prezintă o mare diversitate de specii terestre și de apă dulce, majoritatea sunt specii omnivore libere sau prădătoare, unele specii sunt paraziți ai plantelor sau
Dorylaimia () [Corola-website/Science/328734_a_330063]
-
este o subclasă de nematode din clasa Enoplea. Cuprinde ordinele "Dioctophymida", "Dorylaimida", "Mermithida", "Mononchida", "Trichocephalida". Membrii acestei subclase prezintă o mare diversitate de specii terestre și de apă dulce, majoritatea sunt specii omnivore libere sau prădătoare, unele specii sunt paraziți ai plantelor sau animalelor. Nu au fost înregistrate specii marine. Se caracterizează prin prezența în cavitatea bucală a
Dorylaimia () [Corola-website/Science/328734_a_330063]
-
i sau lisamfibiile (Lissamphibia) sunt o subclasă de amfibieni ce include toți amfibienii actuali (broaștele, salamandrele și gimnofionii). Sunt amfibieni în general de talie mică, cu corpul acoperit cu o piele glandulară subțire, vascularizată și umedă, funcționând și ca organ respirator cutanat, cu picioarele anterioare prevăzute numai
Lisamfibieni () [Corola-website/Science/334960_a_336289]
-
Langlands pentru "GL"(2) peste corpuri funcțiilor. În acest scop, a introdus a nouă clasă de obiecte matematice, „module eliptice” (acum cunoscute ca module Drinfeld), apoi generalizate ca "ștuka"-uri (din , „chestie, cutare”). A și formalizat teoria „grupurilor cuantice”, o subclasă algebrelor lui Hopf. Pentru aceste rezultate a primit în 1990 cea mai înaltă distincție în matematică, Medalia Fields.
Vladimir Drinfeld () [Corola-website/Science/335168_a_336497]
-
le (Collembola) (din greaca "colla" = a lipi și "embolon" = încuietoare) este o subclasă de artropode primitive apterigote (fără aripi) mici (1-2 mm lungime, rar mai mari) înrudite cu insectele. Corpul este constituit din 15 segmente, 6 cefalice, 3 toracice și 6 abdominale. Au antenele scurte, formate din 4 articole. Înapoia bazei antenelor, pe
Colembole () [Corola-website/Science/332553_a_333882]
-
i (a) este o subclasa mică (19 specii) de cestoidee platelminte hermafrodite mici sau de mărime mijlocie (3-38 cm), sub formă de frunză sau uneori alungite ca o panglică. Ca organizație amintesc trematodele. Scolexul este absent sau slab reprezentat. Corpul este constituit dintr-o singură
Cestodari () [Corola-website/Science/333541_a_334870]
-
se găsește o mare masă de celule glandulare mari, a căror secreție dizolvă țesuturile diferitelor organe ale gazdei, în care larva pătrunde. Adulții parazitează în intestinul sau celomul (cavitatea corpului) peștilor, excepțional la reptile (chelonieni). Gazda intermediară este un nevertebrat. Subclasa Cestodari cuprinde două ordine: amfilinide și girocotile (girocotilide). Cestodarii au o mărime mică sau mijlocie (3-38 cm), sub formă de frunză sau uneori alungite ca o panglică. Corpul este unitar, nesegmentat (constituit dintr-o singură bucată) sau cu pliuri transversale
Cestodari () [Corola-website/Science/333541_a_334870]
-
numește "strobilație". Pe măsură ce se dezvoltă, proglotele se maturează și apoi se rup la extremitatea posterioară a strobilului. Astfel, strobilul se regenerează mereu, păstrându-și dimensiunea specifică. Pe baza constituției corpului, cu sau fără proglote, clasa cestodelor se împarte în două subclase: La "Taenia solium" proglotele sunt foarte scurte, mult mai scurte decât late în spatele gâtului. Mai departe, proglotele cresc în lățime, dar mai mult în lungime. Astfel, pe o anumită porțiune, ele ajung să fie pătrate, iar apoi lungimea depășește lățimea
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
i (Cyclostomi) sau ciclostomatele (Cyclostomata) este o supraclasă (după unii autori clasă sau subclasă) de vertebrate agnate acvatice, marine sau de apă dulce, asemănătoare peștilor, dar lipsite de fălci. i actuali sunt reprezentați prin petromizoni (chișcarii) și mixine. Ei formează grupul cel mai primitiv dintre vertebratele actuale. Ciclostomii sunt prădători, semiparaziți și paraziți. Numele
Ciclostomi () [Corola-website/Science/333343_a_334672]
-
Chiasma optică lipsește. În urechea internă nu există decât două canale semicirculare, cel orizontal lipsind. Această supraclasă reprezentata azi printr-un număr de aproximativ 50 de specii, dulcicole sau marine, cuprinde două clase, cărora unii autori le dau rangul de subclase, ordine sau de subordine : petromizoni (Petromyzones sau Hyperoartia) și mixine (Myxini), dintre aceștia, în apele României se găsesc reprezentanți numai ai primului ordin, grupați într-o singură familie, "Petromyzontidae". În România există 4 specii de ciclostomi:
Ciclostomi () [Corola-website/Science/333343_a_334672]
-
i sau dipneuștii, peștii pulmonați () (din greaca "di" = două + "pnoe" = respirație, adică pești care respiră în două feluri) este o subclasă de pești osoși, majoritate fosile, cunoscuți din devonian, care au o respirație dublă, acvatică (prin branhii) și aeriană (prin plămâni). Sunt adaptați la respirația aerului atmosferic prin plămâni, care îi salvează în timpul secetei, însă respirația branhială este cea predominantă. Au
Dipnoi () [Corola-website/Science/332110_a_333439]