3,238 matches
-
sau intradiegetic, că participă la acțiune sau nu participă (homodiegetic vs. heterodiegetic). Pentru a completa această clasificare se adaugă vizibilitatea unui narator ce poate fi sesizată și prin urmărirea următoarelor tipuri de material textual, indicii ale prezenței naratoriale. În ordinea subiectivității: 1. descrierea mediului înconjurător; 2. identificarea personajelor; 3. rezumate temporale; 4. definirea personajelor; 5. rezumate privind ceea ce nu credeau sau nu spuneau personajele; 6. comentariu - interpretare, evaluare, generalizare. Cele șase tipuri de mai sus prezintă, în ordine, un grad crescînd
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
locutorului sau autorului („Se pare că vremea este ploioasă și inchisă în Lima”; „Nu mă deranjează că Tony mi-a împrumutat bicicleta”; „Tania trebuie că a mîncat pastele”). Modalitatea devine, prin urmare, un important indiciu al punctului de vedere, al subiectivității vorbitorului sau scriitorului; este mijlocul prin care un adresant își dă seama de modul în care este întîmpinat de o altă persoană, vocea trădînd sentimente, nevoi, supărări sau nesiguranțe. Ea favorizează și întreține adesea interactivitatea sau legatura între emițător și
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
acum din lista de diferențe între DD și DI este modul în care, fiind reproduse direct, calitățile „colorate”, idiosincratice și dialectice ale vorbirii și gîndirii unui personaj, reprezentate prin VI, nu reușesc să se transfere în versiunea DI. Înrădăcinate în subiectivitatea și evaluările specifice ale acelui personaj, ele nu pot fi reținute într-o versiune DI standard, care urmărește să redea - și aceasta, cu destulă zgîrcenie - subiectivitatea naratorului. Există și dificultăți în reprezentarea comenzilor în DD, a interjecțiilor și a întrebărilor
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
personaj, reprezentate prin VI, nu reușesc să se transfere în versiunea DI. Înrădăcinate în subiectivitatea și evaluările specifice ale acelui personaj, ele nu pot fi reținute într-o versiune DI standard, care urmărește să redea - și aceasta, cu destulă zgîrcenie - subiectivitatea naratorului. Există și dificultăți în reprezentarea comenzilor în DD, a interjecțiilor și a întrebărilor retorice, în DI. Dar acestea sînt, ca și aspectele menționate în secțiunea precedentă, trăsături gramaticale sau așezate sub semnul gramaticii; aici ne axăm asupra unor probleme
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
exemplu - Poate că nu-i spusese etc. - și evaluarea expresivă din exemplul precedent - Biata mătușă Julia! Și e, etc. - ne încurajează să atribuim interpretări DIL. Într-un text aparent narativ, DIL are capacitatea de „a pune la loc” toată imediatitatea, subiectivitatea și expresivitatea care altfel, în DI standard, sînt eliminate. Și această expresivitate subiectivă „returnată” se poate extinde spre excentricități de ortografiere și scriere în general, reflectînd caracterul non-standard al personajului: asemenea trăsături se integrează confortabil în unele tipuri de FID
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
cele mai multe îndepărtări de la această presupusă normă VD vor fi „către dreapta”, adică, prin recurs la moduri care ajustează balanța personaj- narator în favoarea naratorului: o dată cu îndreptarea către RNAV, vor fi adoptate moduri care au din ce în ce mai puțin încărcătura expresivă a personajului și subiectivitatea din cuvintele acestuia, și din ce în ce mai mult versiunea manipulatoare și editată a naratorului. Chiar și VIL îi dă naratorului „mai mult de spus”, ca și ocazii mai ample decît îi dă VD de a insinua o intonație naratorială proprie și un
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
poziționate în extremitatea stîngă și cu RNAG în extremitatea dreaptă, atunci o îndepărtare de la norma GI „spre stînga”, către GIL, este o mișcare contrastantă față de cea atrasă de adoptarea Vorbirii Indirecte Libere. GIL, prin comparație cu GI, oferă expresivității și subiectivității personajului o mai largă arie de desfășurare, împingînd naratorul către un rol mai puțin proeminent, cu o rază mai redusă pentru editarea implicită Este de presupus că această opțiune este adoptată în mod tipic acolo unde naratorul nu are nici o
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
este acceptată de către comunitate. Dincolo de securitatea pe care o furnizează sentimentul apartenenței, naționalismul oferă o identitate individuală a cărei sursă se situează în exteriorul subiectului. Subiectul poate spune Eu fără să se gândească la Sine, fără a da un sens subiectivității sale, iar identitatea sa este îndată recunoscută de către ceilalți membri ai comunității. Subiectul reproduce un sens fără să i se ceară să se producă pe sine în actul elaborării propriului sens. Naționalismul este singura cale prin care nevoia de recunoaștere
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
prin care nevoia de recunoaștere este satisfăcută fără ca autonomia subiectului să fie dobândită în prealabil în cadrul individualismului de factură liberală subiectul este cel care trebuie să dea sens existenței, această atribuire de sens nefiind decât în măsura în care materia primă care hrănește subiectivitatea este rațiunea. Subiectul însuși există doar atâta vreme cât este obiectul propriei sale gândiri, atâta vreme cât există o identitate între Eu și Sine, cât subiectul desenează, căutând un sens pentru sine, contururile unui spațiu social. De asemenea, întrucât subiectul acceptă precaritatea prezentului cu
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
existenței independente a conștiinței, separată de cunoaștere, de către filosofie, psihologie, neurologie, psihiatrie, neurobiologie, fiziologie, etică, lingvistică, epistemologie, sociologie și de alte multe "logii", a presărat subiectul cu baraje care au devenit axiome. Această situație este rezultatul opoziției dintre obiectivitate și subiectivitate, dintre empiric și rațional, dintre creier și gândire. Relația cunoaștere-conștiință este similară relației cunoaștere-epistemologie (înțelegerea cunoașterii). A le separa înseamnă a accepta existența cunoașterii inconștiente, ceea ce este o utopie "neuroștiințifică". Din punct de vedere matematic, cunoașterea este o funcție convergentă
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
conștiința. Există dovezi despre apariția unor forme elementare de cunoaștere și conștiință la mamiferelele superioare și la cimpanzeul hominid. Cunoașterea și conștiința au o epistemologie (o natură) și o hermeneutică (o interpretare) comună. Tratarea lor individuală a rezultat din separarea subiectivității de obiectivitate, având ca rezultat incertitudinea în cunoașterea conștientă a lumii. Filosoful raționalist René Descartes a exprimat incertitudinea cunoașterii în mod filosofic și matematic prin "Hiperbola dubiului". Kant, în Critica rațiunii pure, analizează și dezvoltă fenomenul "iluziei transcendentale", care ne
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
de 229.792,458 m/s sau 1 miliard 79 de milioane de km/oră, este și viteza propagării gravitației. În lumea infinitezimală a fizicii cuantice, descoperirea dihotomiei materiei în particulă-undă și demonstrarea efectului observatorului explică diferența dintre obiectivitate și subiectivitatea realității înconjurătoare. Incertitudinea percepției începe să fie înțeleasă prin noțiunea de spațiu-timp: două evenimente sunt similare pentru doi observatori dacă sunt privite simultan; o întârziere de o fracțiune de milisecundă le face diferite. Salturi lineare în spiralogie? Concepția evoluției în
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
este nevoie de doi hipocampi integri. Relația emoții-memorie este adeverită de experiențele clinice și experimentale, care demonstrează că emoțiilor puternice le revine un rol major în memorarea evenimentului. Amintirile, datorită conținutului lor emoțional, devin reconstrucții imperfecte ale realității obiective, deoarece subiectivitatea emoțiilor le supune la adaosuri, la elaborări de punți peste goluri, la influența axiomelor personale, deci la un proces de subiectivizare limbică. Lucrările lui Elizabeth Loftus 85, psiholog specializat în "maleabilitatea memoriei", dau ca exemplu devenit clasic scena relatată de
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
și la Universitatea din Turku, Finlanda; membru al Academiei din Finlanda. În cele două cărți scrise de el: Inner Presence: Consciousness as a Biological Phenomenon ("Prezență interioară: conștiința ca fenomen biologic", 2006) și Consciousness: The Science of Subjectivity ("Conștiința, știința subiectivității", 2010) și în jurnalul Consciousness and Cognition ("Conștiință și cunoaștere") afirmă că creierul, în somn, este un model de conștiință, nu de inconștiență sau subconștiență. Visul, în comparație cu "vizualitatea de veghe", este diferența dintre perceperea conștientă externă și perceperea conștientă internă
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
Dilemateca", anul VI, nr. 66, noiembrie 2011 Love, Virginia Mai mult decât un roman al dragostei Virginiei Woolf pentru Vita Sackville-West sau o excepție inclasificabilă în opera scriitoarei, Orlando* reprezintă o explorare ficțională a intuițiilor moderne ale acesteia privind individul, subiectivitatea, sexualitatea și memoria. Teme recurente în toate scrierile sale, ele vor fi bulversate, scurtcircuitate și demontate într-un amalgam de carnaval și poezie cum numai într-un text savuros și exuberant putem găsi. Merită menționat că aceste trăsături se păstrează
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
incerte a identității este, de fapt, nu doar un moment suspendat în alunecarea timpului, ci o mare parte din întreaga existență a scriitorului. Ceea ce seamănă cu un straniu exercițiu de hipnoză este o ficțiune densă, acutizată în gama înaltă a subiectivității, de unde și aspectul de jurnal sau autoficțiune. Bizara aventură de a fi om" Văzându-și chipul într-o fotografie dintr-un bâlci, protagonistul Întâmplărilor are senzația copleșitoare că, în timp ce el a trăit într-un târg uitat de provincie, persoana sa
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
obiecte 60. Sistemul valorilor cazuale propus de Hjelmslev (1972 [1935]: 134) este organizat după criteriul a trei dimensiuni/semnificații fundamentale: direcția, cu valorile apropiere/depărtare; intimitatea (sau caracterul nemediat, direct vs mediat, indirect al relației cazuale), cu valorile coerență/incoerență; subiectivitatea perspectivei (conceperea sau nu a relației cazuale din punctul de vedere al unui subiect gânditor), cu valorile subiectivitate/obiectivitate. Hjelmslev (1972 [1935]) descrie limbi cu sistem cazual tridimensional (tabassaran și lak, limbi caucaziene) și, în cea de-a doua parte
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
semnificații fundamentale: direcția, cu valorile apropiere/depărtare; intimitatea (sau caracterul nemediat, direct vs mediat, indirect al relației cazuale), cu valorile coerență/incoerență; subiectivitatea perspectivei (conceperea sau nu a relației cazuale din punctul de vedere al unui subiect gânditor), cu valorile subiectivitate/obiectivitate. Hjelmslev (1972 [1935]) descrie limbi cu sistem cazual tridimensional (tabassaran și lak, limbi caucaziene) și, în cea de-a doua parte a studiului (Hjelmslev 1972 [1937]), limbi cu sistem cazual bidimensional, pentru care semnificația "subiectivitatea perspectivei" nu este relevantă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
subiect gânditor), cu valorile subiectivitate/obiectivitate. Hjelmslev (1972 [1935]) descrie limbi cu sistem cazual tridimensional (tabassaran și lak, limbi caucaziene) și, în cea de-a doua parte a studiului (Hjelmslev 1972 [1937]), limbi cu sistem cazual bidimensional, pentru care semnificația "subiectivitatea perspectivei" nu este relevantă (avar, hurqili, küri, cecenă, udi, eschimosă). (a) Locul ergativului în sistemul cazual tridimensional Tabassaran este limba cu cel mai mare număr de cazuri − 52: nominativul (fără desinență); patru cazuri cu desinențe, a căror temă este identică
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și pe care, totuși, noi ne fondăm acțiunile: comunicarea este în același timp necesară pentru a înțelege organismele vii, interacțiunile lor și pentru a acționa asupra lor, dar este în același timp și imposibil de comunicat, deoarece totul depinde de subiectivitatea noastră. Rămîne o linie subțire de creastă: limbajul conotativ cu imagini, aproximativ, analogic, prin care scăpăm de solipsism creînd între noi, observatorii, o comunitate de observații. Noi sîntem deci reduși la experimentarea așa-numitei knowledge knowing 53, o știință la
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
realități pe care o numim de ordinul al doilea, și care este construită în mod relativ, conform anumitor circumstanțe. Observatorul are o influență determinantă asupra a ceea ce el pretinde că observă. Intervine, așadar, principiul relativității în cunoaștere. B) Dar nici subiectivitatea nu are ultimul cuvînt. În caz contrar, am intra în solipsism. Subiectivitate deci, dar relativă. Observatorul nu este singur, în măsura în care el se cunoaște ca observator, avînd același statut cu ceilalți observatori. El se știe observat tot atît cît observă el
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
construită în mod relativ, conform anumitor circumstanțe. Observatorul are o influență determinantă asupra a ceea ce el pretinde că observă. Intervine, așadar, principiul relativității în cunoaștere. B) Dar nici subiectivitatea nu are ultimul cuvînt. În caz contrar, am intra în solipsism. Subiectivitate deci, dar relativă. Observatorul nu este singur, în măsura în care el se cunoaște ca observator, avînd același statut cu ceilalți observatori. El se știe observat tot atît cît observă el însuși. Putem numi această poziție "intersubiectivă" sau "subiectivitate asociată". Într-adevăr, relația
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
am intra în solipsism. Subiectivitate deci, dar relativă. Observatorul nu este singur, în măsura în care el se cunoaște ca observator, avînd același statut cu ceilalți observatori. El se știe observat tot atît cît observă el însuși. Putem numi această poziție "intersubiectivă" sau "subiectivitate asociată". Într-adevăr, relația între observatori este cea obiectivantă. Obiectul se construiește în rețele conectate de observații, care verifică acțiunea. C) Realitatea de ordinul al doilea include propriul său "impuls": Buclajul intern al unui sistem relativizat nu este un cerc
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
și fenomenalitatea gândului!... Chiar și numai pentru acest „lucru”, faptul că Întreaga școală romantică germană, a „idealismului subiectiv sau obiectiv” a lui Kant „mută” cercetarea, „contemplarea” În „interiorul” ființei umane, „descoperind” sediul Celui Prea Înalt În intima și miraculoasa noastră „subiectivitate” și, mai ales, certificând Încă o dată curajul omului reflexiv, după secole de scepticism și materialism Încurajator și „distrugător” În același timp, de „a crede”! De „a avea nevoie”, ca de un prim sau ultim sprijin, de „El”, cel care a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
calea simțurilor”; organe minunate de cunoaștere, dar, o vedem, Înșelătoare nu de puține ori (și vechii Greci știau astaă, iar unii dintre ei, scepticii, se Îndoiau chiar de capacitatea omului de a crea o știință valabilă, cunoscându-se prea bine subiectivitatea, uneori extremă, și diferența, uneori mare, a indivizilor când se află În fața aceluiași fenomen. Nu-nu, Pronia l-a făcut pe om infinit mai bogat decât o crede și o decretează știința orgolioasă și reductivă, Pronia i-a dăruit și „un
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]