2,723 matches
-
fi implicați efectiv (inclusiv Agenția Națională pentru coeziune socială, Fondul de integrare și luptă contra discriminărilor, Direcțiile departamentale pentru tineret și sport, Direcțiile pentru acțiuni sanitare și sociale etc.). Importante mijoace bănești au fost alocate cercetării sociologice. Statul a privilegiat subsidiaritatea activă și pilotajul strategic. Într-un raport de informare privind contractele orașului se analiza ce s-a întâmplat cu acestea începând cu 2000256. Aflăm că politica de contractualizare a fost promovată datorită crizelor din cartiere și a deciziilor inadaptate luate
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
a proiecta și a ne gospodări durabil. Suntem gata să ne asumăm responsabilitatea pentru sarcina de reorganizare durabilă. Limitele la care orașele sunt capabile să se ridice până la nivelul acestei provocări, depind de drepturile sale, de autoguvernarea locală, în conformitate cu principiul subsidiarității. Este esențial, ca la nivel local, să fie lăsată suficientă putere, încât autoritățile locale să aibă o bază financiară solidă. Noi, orașele, ne angajăm să îndeplinim Agenda 21 document cheie, aprobat la întâlnirea la nivel înalt de la Rio de Janeiro
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
reședința în România. Principiile ce stau la baza legii sunt: respectarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului; prevenirea și combaterea discriminării; egalizarea șanselor; egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă; solidaritatea socială; responsabilizarea comunității; subsidiaritatea; adaptarea societății la persoana cu handicap; interesul persoanei cu handicap; abordarea integrată; parteneriatul; libertatea opțiunii și controlul asupra propriei vieți, a serviciilor și formelor de suport de care beneficiază; abordarea centrată pe persoană în furnizarea de servicii; protecție împotriva neglijării
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
allemand: existe-t-il? A-t-il des chances de survivre?", în C. Crouch și W. Streeck (dir.), Les capitalismes en Europe, Paris, La Découverte, 1996 96 Înrădăcinată în tradiția filozofică de la Aristotel la personaliști, trecând prin Toma d'Aquino și enciclopediști, ideea de subsidiaritate a fost aplicată sistematic pe parcursul construirii Uniunii Europene și ea cere ca autonomia cetățenilor și ordinea socială justă să coabiteze. 97 Polidano, C. și D. Hulme, "Public Management Reform in Developing Countries: Issues and Outcomes", în Public Management: An International
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
finanțarea sistemului de asistență socială de către comunitatea locală, în condițiile existenței unor resurse suficiente la acest nivel. În România, insuficiența resurselor pune pregnant problema priorităților în ceea ce privește dezvoltarea asistenței sociale la nivel local. De aceea, este necesară aplicarea simultană a principiului subsidiarității, astfel încât statul, prin autoritățile centrale, să vină în sprijinul colectivităților locale prin suplimentarea fondurilor necesare dezvoltării asistenței sociale. În plus, autoritățile publice sunt percepute de colectivitatea locală ca principali furnizori de servicii sociale, manifestându-și rolul dominant în sfera funcțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
era definită drept "procesul transferului de autoritate și responsabilitate administrativă și financiară de la nivel central la nivel local". Legea enumera principiile pe baza cărora ar fi urmat să se desfășoare procesul de descentralizare (art. 4), printre care se numără: • principiul subsidiarității 112; • egalitatea cetățenilor în fața autorităților administrației publice locale; • exercitarea competențelor de către autoritățile administrației publice locale situate pe nivelul administrativ cel mai apropiat de cetățean; • asigurarea unui echilibru între descentralizarea administrativă și descentralizarea financiară la nivelul fiecărei unități administrativ-teritoriale; • transparența deciziilor
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
bazate pe reguli transparente cu privire la calculul resurselor financiare alocate unităților administrativ-teritoriale. Se poate observa că toate aceste principii sunt extrem de generale și nu au legătură cu felul în care administrația centrală sau locală a funcționat ulterior apariției acestei legi. Principiul subsidiarității este doar menționat, nu și definit, fiind astfel inoperant. Luarea deciziilor la un nivel cât mai aproape de cetățean sau ceea ce Guy Héraud numea "exacta adecvare"113 se suprapune de fapt cu principiul subsidiarității. Nu este clar la ce se referea
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
a funcționat ulterior apariției acestei legi. Principiul subsidiarității este doar menționat, nu și definit, fiind astfel inoperant. Luarea deciziilor la un nivel cât mai aproape de cetățean sau ceea ce Guy Héraud numea "exacta adecvare"113 se suprapune de fapt cu principiul subsidiarității. Nu este clar la ce se referea această lege când menționa asigurarea unui echilibru între descentralizarea administrativă și cea financiară. Ar fi fost indicat să se precizeze că orice nouă competență dată în sarcina nivelului inferior de administrație trebuie însoțită
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
Este dată o nouă definiție a descentralizării, diferită de cea inițială prin faptul că transferul de competențe de la nivelul administrației publice centrale către sectorul privat intră tot în categoria descentralizării, la fel ca și transferul către autoritățile administrației locale. Principiul subsidiarității nu mai este doar menționat, ci definit foarte clar: "exercitarea competențelor de către autoritatea administrației publice locale situată la nivelul administrativ cel mai apropiat de cetățean și care dispune de capacitatea administrativă necesară" (art. 3). Capacitatea administrativă este definită, în premieră
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
premieră în legislația românească, drept "ansamblul resurselor materiale, instituționale și umane de care dispune o unitate administrativ-teritorială, precum și acțiunile pe care le desfășoară aceasta pentru exercitarea competențelor stabilite prin lege"116. Astfel, legiuitorul a ales să facă o legătură între subsidiaritate și capacitate administrativă. Prin felul în care este definită subsidiaritatea și prin legătura cu capacitatea administrativă, Legea-cadru a descentralizării oferă o înțelegere a subsidiarității contrară definiției general admise a acestui concept 117. Subsidiaritatea este un principiu de departajare a competențelor
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
umane de care dispune o unitate administrativ-teritorială, precum și acțiunile pe care le desfășoară aceasta pentru exercitarea competențelor stabilite prin lege"116. Astfel, legiuitorul a ales să facă o legătură între subsidiaritate și capacitate administrativă. Prin felul în care este definită subsidiaritatea și prin legătura cu capacitatea administrativă, Legea-cadru a descentralizării oferă o înțelegere a subsidiarității contrară definiției general admise a acestui concept 117. Subsidiaritatea este un principiu de departajare a competențelor ce sunt exercitate de două entități, în cazul în care
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
pentru exercitarea competențelor stabilite prin lege"116. Astfel, legiuitorul a ales să facă o legătură între subsidiaritate și capacitate administrativă. Prin felul în care este definită subsidiaritatea și prin legătura cu capacitatea administrativă, Legea-cadru a descentralizării oferă o înțelegere a subsidiarității contrară definiției general admise a acestui concept 117. Subsidiaritatea este un principiu de departajare a competențelor ce sunt exercitate de două entități, în cazul în care competențele sunt partajate, nivelul superior putând interveni doar dacă cel inferior nu poate. Pot
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
a ales să facă o legătură între subsidiaritate și capacitate administrativă. Prin felul în care este definită subsidiaritatea și prin legătura cu capacitatea administrativă, Legea-cadru a descentralizării oferă o înțelegere a subsidiarității contrară definiției general admise a acestui concept 117. Subsidiaritatea este un principiu de departajare a competențelor ce sunt exercitate de două entități, în cazul în care competențele sunt partajate, nivelul superior putând interveni doar dacă cel inferior nu poate. Pot exista cazuri în care nivelul inferior nu poate interveni
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
efectelor acțiunii preconizate", precum se menționează în art. 5 al Tratatului privind Uniunea Europeană. Principiile pe baza cărora trebuie să se desfășoare procesul de descentralizare sunt enumerate diferit în Legea nr. 195/2006 (art. 3) față de Legea nr. 339/2004: • principiul subsidiarității; • principiul asigurării resurselor corespunzătoare competențelor transferate; • principiul responsabilității autorităților administrației publice locale în raport cu competențele ce le revin; • principiul asigurării unui proces de descentralizare stabil, predictibil, bazat pe crietrii și reguli obiective; • principiul echității care implică asigurarea accesului tuturor cetățenilor la
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
vedere aspectele de fond legate de modalitatea practică a transferului de competențe care este subsumat descentralizării. Legea nr. 195/2006 este construită pe aceeași abordare dar este mai elaborată. Potrivit acestei legi, descentralizarea înseamnă transfer de competențe, pe baza principiului subsidiarității și a unor criterii (art. 4) precum economiile de scară (reducerea costului unitar al unui serviciu public pe măsura creșterii numărului celor care beneficiază de acesta) și aria geografică a beneficiarilor (locul unde domiciliază beneficiari unui serviciu public descentralizat). Potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
să se țină cont de amploarea și natura sarcinii, precum și de eficiență și economie. Art. 4 din Legea nr. 339/2004 se referă la primul aspect, de asemenea, art. 3 din Legea nr. 339/2006 atunci când se referă la definirea subsidiarității. Stabilirea standardelor de cost și de calitate la care face referire art. 9 din Legea nr. 195/2006 traduc cerințele de eficiență și economie; • autoritățile administrației publice locale trebuie să fie consultate în privința deciziilor care le afectează direct. Acest principiu
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
europeană a autonomiei locale, deși intrată în legislația românească încă din 1997, nu a avut nicio influență asupra redactării celor două legi-cadru din 2004 și din 2006, regulă de la care nici proiectul de lege din 2013 nu face excepție. Principiul subsidiarității a fost lipsit în 2004 de o definiție și tratat distinct de "exacta adecvare" cu care de fapt se suprapune, iar în 2006 a fost definit dar definiția dată s-a îndepărtat de cea unanim admisă la nivel european. Alte
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
întâmplat. S-a evitat această variantă, probabil datorită constatării unei slabe capacități administrative care face ca descentralizarea să aibă ca rezultat instituții ce nu își pot exercita competențele ce le-ar fi fost atribuite. Dacă ar fi fost înțeles principiul subsidiarității, s-ar fi descris într-un mod adecvat transferul de competențe. Din păcate, nu s-a înțeles cum trebuie aplicat acest principiu, iar rezultatul este redactarea a două legi succesive care constituie un amalgam între principii generale și indicații tehnice
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
legi succesive care constituie un amalgam între principii generale și indicații tehnice care și-ar fi găsit locul mai degrabă într-o strategie de politici publice și mai puțin într-un act normativ. Până când nu se va înțelege că principiul subsidiarității este decisiv în ceea ce privește transferul de competențe de la nivel central la nivel local și că acest principiu nu poate fi despărțit de cel al proporționalității, orice încercare de a începe procesul de descentralizare în România este sortită eșecului. Capitolul 5 Mecanismul
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
statul de drept - perfectă armonie sau acomodare incompletă? Obiectul analizei îl reprezintă trei concepte care, separate, au fost supuse unor multiple interpretări până în prezent, dar mai rar s-a încercat a se căuta corelațiile între ele: stat de drept, principiile subsidiarității și proporționalității, respectiv Mecanismul de Cooperare și Verificare. Prima utilizare a sintagmei de rule of law a fost în jurul anului 1500139. În 1607, judecătorul englez Eduard Cock a formulat în lucrarea Case of Prohibitions o sintagmă care este similară cu
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
obiective este în concordanță cu Tratatul privind Uniunea Europeană, în versiunea Tratatului de la Lisabona. MCV poate fi analizat, potrivit modelului de analiză pe care îl propunem, prin raportare la acest tratat prin evidențierea felului în care corespunde principiului proporționalității, celui al subsidiarității și felului în care sunt definite domeniile ce sunt considerate a fi în responsabilitatea exclusivă a fiecărui stat membru. Dintre toate acestea, doar principiul proporționalității este menționat în art. 37 al Tratatului privind aderarea României și a Republicii Bulgaria la
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
esențiale ale statului și, în special, pe cele care au ca obiect asigurarea integrității sale teritoriale, menținerea ordinii publice și apărarea securității naționale. În special, securitatea națională rămâne responsabilitatea exclusivă a fiecărui stat membru. Art. 5 (4) În temeiul principiului subsidiarității, în domeniile care nu sunt de competența sa exclusivă, Uniunea intervine numai dacă și în măsura în care obiectivele acțiunii preconizate nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre, nici la nivel regional și local, dar datorită dimensiunilor și efectelor acțiunii
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
fi realizate în mod satisfăcător de statele membre, nici la nivel regional și local, dar datorită dimensiunilor și efectelor acțiunii preconizate, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii 164. Potrivit art. 8 din Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, Curtea de Justiție a UE este competentă să se pronunțe cu privire la acțiunile referitoare la încălcarea principiului subsidiarității de către un act legislativ formulate de un stat membru sau transmise în numele parlamentului național 165. Aceasta înseamnă că Decizia Comisiei C
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
acțiunii preconizate, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii 164. Potrivit art. 8 din Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, Curtea de Justiție a UE este competentă să se pronunțe cu privire la acțiunile referitoare la încălcarea principiului subsidiarității de către un act legislativ formulate de un stat membru sau transmise în numele parlamentului național 165. Aceasta înseamnă că Decizia Comisiei C (2006) 6569 final poate fi contestată pe motiv de încălcare a celor două principii, nu și rapoartele adoptate periodic
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
intervenție ale Uniunii Europene impuse de Tratatul de la Lisabona. Prin aceasta, vom oferi un răspuns la următoarea întrebare: a fost intervenția Comisiei Europene cu privire la aceste 11 recomandări, dar și la celelalte recomandări incluse în raportul din iulie 2012, în conformitate cu principiile subsidiarității și proporționalității? Obiectivul 1. Este evidențiată acțiunea Înaltei Curți de Casație și Justiție, a Consiliului Superior al Magistraturii și a Curții Constituționale care au rezistat "provocărilor politice la adresa independenței justiției". Comisia declară că este îngrijorată de acțiunea unor membri ai
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]