39,396 matches
-
coastei. Cu toate acestea, fie pentru că, Întîmplător, căpitanul acelei nave cunoștea trucul piraților galicieni, fie pentru că era foarte sigur de direcția pe care trebuia s-o urmeze, el nu păru să dea atenție luminilor lui Oberlus și se Îndepărtă către sud, imperturbabil, lăsînd vîrful țărmului la multe mile distanță de babord. Aproape de zorii zilei, decepționat, furios și mort de somn și de oboseală, Iguana Oberlus Își abandonă povara, stinse felinarele și se retrase În peșteră, blestemîndu-l pe bătrînul căpitan și poveștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe insule, cu o mare liniștită, cum era de obicei la acele latitudini, și În absența aproape totală a vîntului, Împinși mai mult de un curent suav care venea dinspre coastele peruviene. Același curent Îi devie cu cîteva grade spre sud, Îndepărtîndu-i de direcția prevăzută, dar, la jumătatea celei de-a doua săptămîni, străjerul zări pămînt și În fața lor Începu să se profileze tot mai clar o insulă aridă, stîncoasă și solitară, refugiu al iguanelor, pelicanilor și albatroșilor uriași, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și În fața lor Începu să se profileze tot mai clar o insulă aridă, stîncoasă și solitară, refugiu al iguanelor, pelicanilor și albatroșilor uriași, care se Înălța suav, de la plajele liniștite și ansa de la nord, pînă la abruptele țărmuri din partea de sud, ce păreau tăiate cu cuțitul. În timp ce mergeau de-a lungul coastei, foarte aproape de pămînt, cu o oră Înainte de căderea Întunericului, cînd căpitanul era pe punctul de a ordona să fie strînse velele și aruncată ancora, Niña Carmen, sprijinită În coate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În arșița toridă a amiezii, la sfîrșitul primei săptămîni. În fiecare clipă am impresia că Insula Hood va apărea din nou În spatele tău. Nu Înaintăm. - Ba Înaintăm, o contrazise Oberlus, convins. Înaintăm Încet spre est, deși curentul ne deviază spre sud. - Și pe noi ne-a deviat spre sud la numai cîteva zile după ce plecaserăm din Guayaquil, admise ea. Iar pilotul ne-a explicat că e un contracurent care vine din Panama și Împinge vapoarele la sud de Galápagos. Poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
săptămîni. În fiecare clipă am impresia că Insula Hood va apărea din nou În spatele tău. Nu Înaintăm. - Ba Înaintăm, o contrazise Oberlus, convins. Înaintăm Încet spre est, deși curentul ne deviază spre sud. - Și pe noi ne-a deviat spre sud la numai cîteva zile după ce plecaserăm din Guayaquil, admise ea. Iar pilotul ne-a explicat că e un contracurent care vine din Panama și Împinge vapoarele la sud de Galápagos. Poate de asta am ancorat În Hood, cînd ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
curentul ne deviază spre sud. - Și pe noi ne-a deviat spre sud la numai cîteva zile după ce plecaserăm din Guayaquil, admise ea. Iar pilotul ne-a explicat că e un contracurent care vine din Panama și Împinge vapoarele la sud de Galápagos. Poate de asta am ancorat În Hood, cînd ar fi trebuit s-o facem Într-una din insulele mari, mai spre nord... N-o să ajungem niciodată! repetă ea. Oberlus nu-i răspunse, stătu pe gînduri cîteva clipe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
peștii nu mușcă momeala, apa ni se sfîrșește. - SÎntem aproape... - De unde știi? - Pentru că vaporul se Îndreaptă spre nord... Spre Guayaquil sau Panama, probabil, și prin urmare trebuie să meargă pe lîngă mal pentru a profita de curentul care vine dinspre sud... Dacă ar fi navigat spre nord-est, ar fi trebuit să se Îndepărteze de coastă, căutînd să se lase purtați de alizee. Dar nu ne aflăm În zona cu alizee, ci În Regiunea Mării Liniștite, pe care vapoarele Încearcă s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se lase purtați de alizee. Dar nu ne aflăm În zona cu alizee, ci În Regiunea Mării Liniștite, pe care vapoarele Încearcă s-o evite - arătă spre corabia Îndepărtată. Dacă ăsta Înaintează... și Înaintează... Îl Împing curentul care vine dinspre sud și un vînt dinspre uscat. Făcu o pauză și adăugă, cu o nouă strălucire În ochi - . Mi-am petrecut viața navigînd și cunosc mările astea... Trebuie să ne aflăm la sud de Guayaquil, la nord-est de Panama și Punta Negra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Înaintează... și Înaintează... Îl Împing curentul care vine dinspre sud și un vînt dinspre uscat. Făcu o pauză și adăugă, cu o nouă strălucire În ochi - . Mi-am petrecut viața navigînd și cunosc mările astea... Trebuie să ne aflăm la sud de Guayaquil, la nord-est de Panama și Punta Negra, la mai puțin de o sută de mile de coastă. O să ajungem! - Dar nu mai avem apă! - Curînd va ploua, afirmă Iguana Oberlus convins. În zona asta, plouă mereu. Și plouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vreodată acel... - Răsăritul a murit, șopti ea, iar el o privi sever, Între două lovituri de vîslă. Răsăritul a murit, iar tu știai asta cînd ne-am Îmbarcat. Își scutură părul cel negru. Nu mai există nimic... Nici nordul, nici sudul, nici estul, nici vestul... iar tu nu ești altul decît Caron, luntrașul morții, care mă conduce pe malul celălalt... Dar nu mai există nici malul celălalt... Nu există altceva decît marea, iar marea e moartea, veșnicia, infinitul... Poate că ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-ți arunci trecutul la coșul de gunoi, zice Brandy, atunci o să ne dăm seama cine-o să fii. Capitolul 4 Sari la granița canadiană. Sari la noi trei într-un Lincoln Town Cat închiriat, așteptând să plecăm de la Vancouver spre sud, prin Columbia Britanică, până în Statele Unite, așteptând, cu signor Alfa pe locul șoferului, așteptând, cu Brandy lângă el în față, așteptând, cu mine singură în spate. — Polițiștii au microfoane, ne spune Brandy. Planul e că, dacă trecem granița, mergem spre sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sud, prin Columbia Britanică, până în Statele Unite, așteptând, cu signor Alfa pe locul șoferului, așteptând, cu Brandy lângă el în față, așteptând, cu mine singură în spate. — Polițiștii au microfoane, ne spune Brandy. Planul e că, dacă trecem granița, mergem spre sud până la Seattle, unde sunt nightcluburi și discoteci în care băieți și fete go-go vor sta la rând să-mi golească buzunarele poșetei. Trebuie să păstrăm tăcerea din cauza poliției, că ei au microfoane de ambele laturi ale graniței, Statele Unite și Canada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Seth conduce. Așa stăm noi întotdeauna, Brandy în față și eu în spate. Conducem prin trei ore de frumuseți panoramice între Vancouver, Columbia Britanică și Seattle. Asfaltul și combustia internă ne transportă pe noi și pe Lincoln Town Car către sud. Dacă tot călătorești în felul ăsta, ai putea la fel de bine să vizionezi lumea la televizor. Geamurile electrice sunt ridicate până sus de tot, așa încât planeta Brandy Alexander are o atmosferă de-un albastru cald, nemișcat, tăcut. Sunt precis 21 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mă poată găsi. Nu eram nicăieri. Iar acum mergem cu mașina înapoi la Evie. Spre destinul lui Brandy. Tot drumul de întoarcere, eu și Ellis, noi scriem cărți poștale din viitor și le aruncăm pe geamul mașinii în vreme ce mergem spre sud pe Autostrada 5 cu doi kilometri jumate pe minut. La fiecare două minute suntem cu cinci kilometri mai aproape de Evie și pușca ei. La fiecare oră, o sută cincizeci de kilometri mai aproape de destin. Ellis scrie: Nașterea ta e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
tot ce putea face pentru a-i salva și pentru a salva organizația. Fusese o muncă de păianjen, cu răbdare, dar fără a fi înceată. Era război și încetineala mai întotdeauna era confundată cu lașitatea, chiar cu trădarea. Dobrogea, Muntenia, sudul Moldovei, dincolo de munți, în Ardeal Brașovul, Făgărașul și înainte de toate Timișoara erau cuprinse în țesătura lui. N-o făcuse singur, o mare parte fusese creată cu ani de zile înainte, dar nenorocirea războiului, contraofensiva germano-austriacă, înaintarea bulgaro-germană în Dobrogea, sfîșiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și cu degetele‑i uscate și tabagice răsfoia, ca pe‑o carte, foietajul unei plăcinte cu brânză. Din biografia lui Jevahov aflăm, În mod surprinzător, că, după revoluție, Serghei Aleksandrovici Nilus trăise ani de zile În plata Domnului, undeva În sudul Rusiei, Împreună cu soția sa, născută Ozerova. (În haosul revoluționar li se pierduse urma celor două femei, iar unele indicii trimiteau la faptul că fetița de altădată devenise informatoarea poliției.) Nilus Își Împărțea locuința cu un sihastru pe nume Serafim și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Tetuanúi n-avea cum să știe, căci nimeni din jurul său nu stia și nu era în măsura să-i explice, ca acela era cerul cel mai înțesat de stele din câte există. Însă acesta era adevărul. În comparație cu cerul Pacificului de Sud, cel al emisferei nordice pare un desert fără pic de farmec. La puțin timp după ce s-a așezat pe creasta, deasupra capului lui Tapú Tetuanúi străluceau milioane și milioane de mici stele, atât de clare și de compacte, încât multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
tinerilor de vârsta lui de pe insulă - nu există nici un om a cărui glorie să se poată compară cu cea a legendarului Miti Matái1, care își câștigase acest nume sonor pentru că era singurul supraviețuitor al unei expediții care se îndreptase spre sud în urmă cu 23 de ani, expediție ce fusese tarata de furtuni teribile până într-Al Cincilea Cerc, într-un loc în care apele se solidifica, formând uriașe insule albe și înghețate. Toți însoțitorii săi muriseră în acea aventură, insă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de cinci sau șase metri lungime pe douăzeci de centimetri lățime și opt grosime. Acesta era momentul când intrau în joc Tapú Tetuanúi și prietenii lui. Cum nu cunoșteau metalele, locuitorilor din Bora Bora și din majoritatea insulelor Pacificului de Sud le lipseau cuiele sau șuruburile cu care să prindă scândurile între ele, de aceea erau nevoiți să le „coasă“ două câte două, printr-o muncă dificilă și migăloasa, de care depindeau multe vieți, căci un talaz mai puternic ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
isteți, răspunse Miti Matái, al cărui creier funcționa cu o viteză surprinzătoare cu privire la tot ce avea legătură cu tehnicile de navigație. Probabil că s-au lăsat purtați de marele curent care se îndreaptă spre est, iar apoi au vâslit către sud. Astfel au ajuns în bătaia acestui Mara’amú, care acum îi conduce înapoi spre casă, iar în drumul lor jefuiesc toate insulele pe care le-ntâlnesc. Părea că se convinge, puțin câte puțin, de propria lui teorie. Nu atacă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
punctul de unde-a pornit, nu va trebui decât să urmeze același drum, dar în sens invers. În definitiv, locul său de origine nu reprezintă decât un punct aflat într-un spațiu amplu, perfect delimitat. Însă pentru locuitorii insulelor Pacificului de Sud, lumea nu era așa. De fapt, pentru mulți dintre ei nu este nici în ziua de astăzi, iar ceilalți și-au schimbat perspectiva în urmă cu numai două sute și ceva de ani, când au sosit pe coastele lor primii navigatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
De fapt, în memoria celor din Bora Bora nu există decât un singur om - legendarul Miti Matái - care reușise să găsească drumul de întoarcere după ce pătrunsese în Al Cincilea Cerc. Dar nu trebuia uitat faptul că el se întorsese din sud, ajutat de credincioasele alizee, pe când acum, daca permiteau că acestea să-i împingă spre nord-vest, dincolo de limitele celui de-al Patrulea Cerc, nu mai există nici un vânt care să-i aducă înapoi acasă. „Chiar și-n acest caz, vom încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
întreba din nou: — Ce vânturi vei avea în iulie, daca te afli la nord-vest, dincolo de Primul Cerc? — Până la amiază, nici unul. Apoi ar trebui să se ridice un slab Maoa’é dinspre răsărit, care, după apusul soarelui, se va muta spre sud, transformându-se într-un Maoa’é Tavara, care va bate în rafale până când Lancea Zeului Oró va dispărea la orizont. Un zâmbet ușor apăru pe buzele lui Miti Matái, iar pentru emoționatul Tapú Tetuanúi această echivala cu trecerea primului prag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
trecerea primului prag al paradisului, căci simplul fapt că aceasta ființă superioară era dispusă să-i pună încă o intrebare dovedea că, până în acel moment, răspunsese corect. Este amiază, insistă Miti Matái, iar pe deasupra capului tău zboară o fregată către sud. Ce concluzie tragi din asta? —Nici una. Probabil caută un banc de pești și la ora asta nu contează dacă zboară spre sud sau spre nord. Inspiră adânc. Dar dacă o văd trei ore mai tarziu, voi trage concluzia că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
până în acel moment, răspunsese corect. Este amiază, insistă Miti Matái, iar pe deasupra capului tău zboară o fregată către sud. Ce concluzie tragi din asta? —Nici una. Probabil caută un banc de pești și la ora asta nu contează dacă zboară spre sud sau spre nord. Inspiră adânc. Dar dacă o văd trei ore mai tarziu, voi trage concluzia că se întoarce la cuib, ceea ce-nseamnă că, la cel mult cincizeci de mile către sud, se ridică o insulă. —Știi bine teoria, recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]