8,469 matches
-
refugiat din cauza "trădării neașteptate a poporului său". Giurgiu acționase în Moldova cu sprijinul lui Vladislav. Dar, în absența unor dovezi, nu cunoaștem dacă voievodul Giurgiu își disputase tronul cu Petru Mușat sau fusese doar pretendent, ori chiar preluase stăpânirea în sud-estul Moldovei. Includerea teritoriilor din nordul gurilor Dunării între fruntariile voievodatului din nord-vestul țării era firească, inevitabilă, pentru noul stat. Rezolvarea problemelor politice cu Ungaria, în vremea lui Lațcu, îngăduia reușita în privința teritoriilor din sud-est. Însă măsurile concrete ale domnului în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pretendent, ori chiar preluase stăpânirea în sud-estul Moldovei. Includerea teritoriilor din nordul gurilor Dunării între fruntariile voievodatului din nord-vestul țării era firească, inevitabilă, pentru noul stat. Rezolvarea problemelor politice cu Ungaria, în vremea lui Lațcu, îngăduia reușita în privința teritoriilor din sud-est. Însă măsurile concrete ale domnului în scopul extinderii autorității sale spre gurile Dunării și Mare, ca și data extinderii nu le cunoaștem. În aceste condiții, în absența unor izvoare concludente, prima mențiune certă privind extinderea Moldovei până la Mare datează din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Koriatovicilor care a stăpânit temporar o parte a teritoriilor românești a fost Iurii, fratele său Constantin fiind semnalat în Podolia. Putem aprecia că, la data menționării actului de la Caffa, 2 mai 1386, reunificarea statală a Moldovei, a nord-vestului țării cu sud-estul ei, era un fapt împlinit, Constantin, oricine ar fi fost el, fiind supus lui Petru Mușat. Actele emanate de cancelaria genoveză lasă impresia că Moncastro (Cetatea Albă) și zona acestuia ar fi o entitate politică deosebită de statul Moldova, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Albă) și zona acestuia ar fi o entitate politică deosebită de statul Moldova, cu o conducere proprie. De fapt, orașul și teritoriul din jur făceau parte integrantă din componența noului stat, având însă autonomie administrativă. Elucidarea problemei statutului politic al sud-estului Moldovei se află în conexiune cu atribuțiile lui Constantin la Cetatea Albă, aflat în contact cu trimișii genovezi. Pecetea lui Costea atestă influența cancelariei din aria civilizației bizantine, cea de la Cetatea Albă, de unde rezultă legăturile lui Costea cu orașul de la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1393, cînd cneazul Witold al Lituaniei atacă posesiunile lui Feodor Koriatovici, domnul Moldovei, Roman I, trimite ostași pentru a întări garnizoanele cetăților din Podolia. În concluzie, între 1382-1390, între hotarele statului Moldova era înglobat tot spațiul carpato-nistrean. Încorporarea teritoriului de sud-est a Moldovei se situează în timpul domniei lui Lațcu (după 1370). În plus, împărțirea administrativă ulterioară a statului, în Țara de Sus și Țara de Jos, și constituirea a două vornicii sunt indicii ale supraviețuirii unor entități politice mai vechi. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
2, 1958, p. 269-301. Sacerdoțeanu A., Vlahii din Chalcidica, în vol. În memoria lui V. Pârvan, București, 1924, p. 303-311. Idem, Guillaume de Rubruck și românii la mijlocul secolului al XIII-lea (l. fr.), Paris, 1930. Idem, Marea invazie tătară și sud-estul european, București, 1933. Idem, Au fost aleși cei dintâi domni ai Moldovei ?, în RI, 1935, p. 316-317. Idem, Considerații asupra istoriei românilor în evul mediu, București, 1936. Idem, Comentarii la diploma din 1285 privind pe magistrul Gheorghe, în An. Univ.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Idem, Migrația ungurilor în spațiul carpato-dunărean și contactele lor cu românii în secolele IX-X, în AM 13, 1990, p. 103-148. Idem, Ultimele valuri migratoare de la nordul Mării Negre și al Dunării de Jos, Iași, 1996. Idem, Marile migrații din estul și sud-estul Europei în secolele IX-XIII, Iași, 1999. Idem, Cronicari italieni despre repercusiunile marii invazii mongole din 1241-1242 asupra românilor, în SMIM 19, 2001, p. 196-206. Spinei V. și Coraliuc G., Date noi cu privire la circulația unor obiecte de cult din scolele XII-XIII
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
geometria grupării va fi în practică mai inovativă decât în teorie. Spre exemplu, în România, practica grupării este asociată grupelor de firme, juridic independente, dar cu același proprietar principal, compensând astfel vidul de legislație, asociat holdingului. În țările Asiei de Sud-Est (în special Japonia și Coreea de Sud) grupurile au structuri complexe și relații sofisticate, dar nu neapărat formalizate. Metoda intuitivă de segmentare strategică operează cu aceleași concepte ca și metoda analitică, dar fazele inițiale își pierd din structurarea liniară și sistematică a
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
la alte popoare, îngr. Silvia Ciubotaru, pref. Ovidiu Bârlea, București, 1983; Mihai Coman, Sora Soarelui. Schiță pentru o frescă mitologică, București, 1983; Lucia Cireș, Funcția funebră a colindatului, ALIL, seria B, t. XXX-XXXI, 1985-1987; Petru Caraman, Descolindatul în orientul și sud-estul Europei, îngr. și postfață Ion H. Ciubotaru, Iași, 1997; Constantin Brăiloiu, Sabina Ispas, Sub aripa cerului. Comentarii etnologice asupra colindei și colindatului, București, 1998; Vasile V. Filip, Universul colindelor românești (În perspectiva unor structuri de mentalitate arhaică), București, 1999; Ilie
COLINDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286331_a_287660]
-
Pons, București, 1964 (în colaborare cu Theodosia Ioachimescu). Repere bibliografice: Profira Sadoveanu, „La Légende de Geneviève de Brabant” de Condeescu, „România”, 1938, 70; N. Iorga, N.N. Condeescu, „La Légende de Geneviève de Brabant et șes versions roumaines”, „Revue historique du Sud-Est européen”, 1938, 4-5; Perpessicius, Opere, VIII, 95-100; Ion Brăescu, Nicolae N. Condeescu, „Revista învățământului superior”, 1967, 1; Gh. Mihoc, Profesorul Nicolae N. Condeescu, RITL, 1967, 2; Manuella Borsatti, Operă științifică a lui Nicolae N. Condeescu, AUB, limbi romanice, 1972; Bucur
CONDEESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286356_a_287685]
-
în „Studentul român”, iar editorial în 1962, cu Studii de literatură română modernă. Colaborează la „Revista literară” (1947; interzicerea inaugurării unei rubrici de cronică literară determină o tăcere publicistică de zece ani), „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „România literară”, „Revue des études sud-est européennes”, „Cahiers roumains d‘études littéraires”, „Limbă și literatură”, „Synthesis”, „Manuscriptum”, „Viața românească” (la ultimele două deținând cronica permanentă a cărții de istorie și teorie literară între 1983 și 1988, respectiv în 1989), precum și la periodice academice din străinătate: „Neohelicon
CORNEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
Secțiunea secundă a cărții clarifică aspecte obscure sau controversate, propune pregnante profiluri ce beneficiază de darul formulărilor memorabile (despre Heliade, Bălcescu și Hasdeu), sinteze tematice (titanismul pașoptist), abordări sociologice (traducerile de la mijlocul veacului), iar ultimul grupaj reunește studii comparatiste (preromantismul sud-est european, devenirea istorică a termenului „romantic”, Lamartine în România ș.a.). Preocuparea pentru pașoptism și romantism nu dispare după 1975, însă aria istoricului literar se lărgește organic. Itinerar printre clasici (1984) și Aproapele și departele (1990) conțin studii despre Alecsandri ca
CORNEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
genurile folclorice și dă o imagine asupra folcloristicii românești. Remarcabile sunt cunoștințele sale despre modul specific de interpretare a cântecului epic și despre caracterul improvizatoric al unor genuri folclorice. Ca și D. Caracostea mai târziu, B. vorbește despre „un material” sud-est european și despre o formă românească în folclorul autohton. SCRIERI: Istoria școalelor centrale române greco-ortodoxe din Brașov, Brașov, 1902; Grăiește marea, București, 1922. Culegeri: Doine și strigături din Ardeal, I-II, București, 1885 (în colaborare cu Jan Urban Jarník); ed.
BARSEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285657_a_286986]
-
Central de Istorie Literară al Academiei de Științe din RDG, devenind, în 1990 și 1991, șefa sectorului Romanistică-Anglistică-Americanistică. La Universitatea Humboldt din Berlin a ținut prelegeri despre literatura română (1979-1981). Membră, până în 1990, a Comitetului Național al RDG pentru studiile sud-est europene, B. este, din 1994, membră a prezidiului Societății Sud-Est-Europa din München. Pentru întreaga activitate de mesageră a literaturii române în spațiul german i s-a conferit, în 1995, titlul de membră de onoare a Fundației Culturale Române. Debutul publicistic
BEHRING. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285675_a_287004]
-
excelență”; proiectele Sagittarius „Lansarea antreprenoriatului de patrimoniu la nivel local: strategii Și instrumente pentru unificarea forțelor, conservarea locurilor, mobilizarea valorilor culturale, facilitarea schimbului de experiență” Și Transdanube „Mobilitate Și transport durabil în regiunile turistice de-a lungul Dunării”, în cadrul Programului Sud-estul Europei al Comisiei Europene; proiectul „Dezvoltarea turismului în zona transfrontalieră RomâniaBulgaria”, în cadrul Programului de cooperare transfrontalieră România Bulgaria; planul de marketing pentru municipiul București în domeniul turismului pentru perioada 2011-2015; proiecte de dezvoltare a turismului în colaborare cu organizații/ organisme
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
unei rafinate poetici a stilizării, a ambiguității și a tensiunilor oximoronice fecunde. B. literar românesc este o realitate culturală complexă, de delimitat, înainte de toate, față de accepția curentă, doar negativă, a vocabulei. Acest din urmă sens vizează mentalități considerate dominante în sud-estul Europei, mai cu seamă un comportament lipsit de principii morale ferme, corupt, pervertit, versatil și tranzacțional, și nu numai la nivel individual, interuman direct, ci și instituțional-administrativ, social, politic. Raportarea b. literar la sensul larg, inevitabilă, se face - și s-
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
li se alătură simboluri (inorogul) și mici ilustrări narativ-plastice ale „sfătuirilor”, ca în cărțile populare, din care ele și vin (Fiziologul, Alexandria, Varlaam și Ioasaf), inserții de imaginar oriental, recursul, de asemenea dătător de culoare, la un fond paremiologic al sud-estului, cu încă mai adânci, în timp, și mai ramificate, în spațiu, rădăcini răsăritene. Începând cu ultimii ani ai veacului al XVII-lea, apar, în opera lui Dimitrie Cantemir, semnele unei prime forme de b. literar românesc. Cu deschiderea sa spre
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
vreme (ca în lucrările lui Mircea Muthu) într-o etapă a elaborărilor de sinteză, atât de necesare. Repere bibliografice: N. Iorga, Bizanț după Bizanț, București, 1972; Ariadna Camariano, Influența poeziei lirice neogrecești asupra celei românești, București, 1935; D. Caracostea, Material sud-est european și formă românească, RFR, 1942, 12; Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, tr. Maria și Cezar Ivănescu, București, 1980, passim; Duțu, Cărțile, passim; Alexandru Duțu, Sinteză și originalitate în cultura română (1650-1848), București, 1972, passim; Vlad, Povestirea, passim; Ciopraga
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
passim; Duțu, Cărțile, passim; Alexandru Duțu, Sinteză și originalitate în cultura română (1650-1848), București, 1972, passim; Vlad, Povestirea, passim; Ciopraga, Personalitatea, passim; Muthu, Lit. rom., passim; Mircea Muthu, Permanențe literare românești din perspectivă comparată, București, 1986, passim; Mircea Muthu, Dinspre Sud-Est, București, 1999, passim; Maria Todorova, Balcanii și balcanismul, tr. Mihaela Constantinescu și Sofia Oprescu, București, 2000; Mircea Muthu, Balcanismul literar românesc, I-III, Cluj-Napoca, 2002; Mircea Muthu, Balcanologie, Cluj-Napoca, 2002. N.Cr. BÁLINT Tibor (12.VI.1932, Cluj), prozator și traducător
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
preducale. Are o activitate deosebit de bogată: secretar al Școlii Române din Roma, profesor universitar (Școala de Arhivistică și Facultatea de Istorie din București, Collège de France), cercetător, șef de secție, subdirector, director (Institutul de Istorie „N. Iorga”, Institutul de Studii Sud-Est Europene), redactor-șef la „Revue des études sud-est européennes”, membru al comitetului de redacție la „Revue roumaine d’histoire”, „Studii și cercetări de istoria artelor” ș.a. A fost membru corespondent al Academiei Române, membru titular al Academiei Sârbe de Științe și
BERZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285711_a_287040]
-
Școlii Române din Roma, profesor universitar (Școala de Arhivistică și Facultatea de Istorie din București, Collège de France), cercetător, șef de secție, subdirector, director (Institutul de Istorie „N. Iorga”, Institutul de Studii Sud-Est Europene), redactor-șef la „Revue des études sud-est européennes”, membru al comitetului de redacție la „Revue roumaine d’histoire”, „Studii și cercetări de istoria artelor” ș.a. A fost membru corespondent al Academiei Române, membru titular al Academiei Sârbe de Științe și Arte. În Studiu introductiv la volumul Pentru o
BERZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285711_a_287040]
-
sumare stabilite de însuși B. pentru nu mai puțin de cinci tomuri: A. Miscellanea de istorie românească (I. Istorie politică și socială; II. Istoriografie și istorie culturală; III. Artă medievală); B. Miscellanea de istorie universală (I. Istorie și cultură în Sud-Estul Europei; II. Istorie și cultură în Europa de Apus). Din păcate, aceste proiecte nu s-au realizat. B. face parte dintre acei specialiști români care nu și-au mărginit cercetările doar la trecutul țării noastre, ci și-au extins investigațiile
BERZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285711_a_287040]
-
istorie a culturii) concepută în țara noastră, proiect pe care l-a zădărnicit izbucnirea celui de-al doilea război mondial. În domeniul culturii vechi românești, cercetările lui B. se întind pe un registru larg, de la expunerile de sinteză în context sud-est european până la investigațiile de amănunt, precum cea referitoare la Matei al Mirelor. Acordă o egală atenție personalităților marcante (Neagoe Basarab, Ion Neculce, Dimitrie Cantemir), ca și indiciilor referitoare la mentalitățile colective (viziunea despre om și lume la cronicarii români, imaginea
BERZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285711_a_287040]
-
Basarab, Ion Neculce, Dimitrie Cantemir), ca și indiciilor referitoare la mentalitățile colective (viziunea despre om și lume la cronicarii români, imaginea Imperiului Otoman în letopisețele din Moldova în secolele XV-XVII, conștiința unității de neam în istoriografia medievală, ideea romanității). Umanismului sud-est european i se indică legăturile firești cu restul continentului, iar ritmurile contactelor culturale dintre români și Italia sau Insulele Ioniene sunt surprinse în veritabile microsinteze. Atent la valorile culturii românești îmbrăcate acum câteva secole în haina slavonă, B. se dovedește un
BERZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285711_a_287040]
-
studieze poziția românismului în cadrul unei Europe libere și unite, valorile spirituale naționale ce pot constitui o contribuție universală la dezvoltarea unui umanism social, creștin și democratic, influențele reciproce între români și minoritățile conlocuitoare, între români și vecinii lor din spațiul sud-est european. Se cuvine să fie menționate de asemenea tipăriturile, ce constituie sectorul editorial al instituției. El a debutat, încă din 1949, printr-un volum de Poezii de M. Eminescu (prefațat de Mircea Eliade), multiplicat în 500 de exemplare, căruia i-
BIBLIOTECA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285730_a_287059]