2,342 matches
-
prin adunări explicite): Un articol destul de recent al lui S. A. Iatsemirsky contrazice interpretarea lui "śar" ca „zece”, și preferă să i-l substituie pe "halχ", prin comparație cu numeralele zecilor, care, cu excepția lui „douăzeci” "(zaθrum)", se formează toate adăugând un sufix "-alχ". Substantivul "halχ" fiind atestat, de asemenea, în pasajele privitoare la numere, Iatsemirsky conchide că "halχ" semnifică „zece”, "śar" semnificând atunci „doisprezece”, prin asemănare fonetică între "śar" și "zal" (ś și z par să fie, într-o oarecare măsură interschimbabile
Limba etruscă () [Corola-website/Science/327327_a_328656]
-
scris ⟨ll⟩) provin din limba spaniolă. Consoana orală este pronunțat deseori în dialecte , iar alofonul nazal rămâne mereu . Toate cuvintele în limba guarani se termină cu un sunet vocalic, iar accentul se pune în mod normal mereu pe ultima silabă. Sufixe rămân neaccentuate. Limba guarani are o caracteristică specială denumită "oscilație": Multe cuvinte care încep cu sunetul /t-/ schimbă acest sunet dacă sunt folosite în relații posesive. Mai demult, și unele cuvinte care nu încep cu sunetul /t-/ fac această mutație
Limba guarani () [Corola-website/Science/327391_a_328720]
-
- ul este un curent al artei contemporane apărut în anii 1990 în orașul Emmen (Olanda). Termenul - provenit din englezescul 'toy' (jucărie) - descrie caracterul ludic al acestui curent și a filozofiei care îl guvernează. Sufixul 'ism' este întâlnit des atât în sfera artei cât și a filozofiei sau religiei. Deși denumirea poate duce cu gândul către o zonă facilă toyismul este totuși o problemă serioasă, un curent articulat și consistent care aduce o lumină nouă
Toyism () [Corola-website/Science/330878_a_332207]
-
două tipuri de alungire a consoanelor, unul general, de natură combinatorie (adică depinzând de vecinătatea fonetica), și unul individual, de natură subiectivă. Alungirea combinatorie a consoanei De exemplu, la verbele cu rădăcina terminată în r și care au infinitivul cu sufixul -ir ("courir" „a alerga”, "mourir" „a muri” etc.), la formarea viitorului simplu și a condiționalului prezent cade i-ul sufixului, ceea ce provoacă întâlnirea a doi rr, de unde rezultă [ʁː] lung: "je courrai" [ʒǝ.ku.ʁːe ] „voi alerga”, "îl/elle mourra
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
natură subiectivă. Alungirea combinatorie a consoanei De exemplu, la verbele cu rădăcina terminată în r și care au infinitivul cu sufixul -ir ("courir" „a alerga”, "mourir" „a muri” etc.), la formarea viitorului simplu și a condiționalului prezent cade i-ul sufixului, ceea ce provoacă întâlnirea a doi rr, de unde rezultă [ʁː] lung: "je courrai" [ʒǝ.ku.ʁːe ] „voi alerga”, "îl/elle mourra" [mu.ʁːa] „va muri”. Aceasta permite diferențierea formei lor de condițional prezent de cea de indicativ imperfect: La fel se
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
temporal. Exemplu: "Et quand ils ont eu fini de discuter, ils sont repartis tranquillement" „Și când au terminat de discutat, au pornit din nou liniștiți”. În ceea ce privește conjugarea, în mod tradițional, verbele franceze sunt clasate în trei grupe de conjugare, după sufixul care formează infinitivul lor: În secțiunile următoare se prezintă formele verbale folosite în limba vorbită. În afară de acestea se prezintă și indicativul perfect simplu, pentru că de la acesta se formează participiul trecut, folosit și în limba vorbită. Se mai prezintă și participiul
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
desinențe specifice (ultimele cinci verbe sunt neregulate): <nowiki>*</nowiki> Reamintim că unele desinențe sunt numai scrise, iar altele se și aud în vorbire. <nowiki>**</nowiki> Verbele de conjugarea a II-a (infinitiv cu "-ir") au la plural, înaintea desinenței, un sufix specific, "-iss-". <nowiki>***</nowiki> Verbele de tipul "attendre" au la persoana a III-a singular desinența zero și în scris. În general, indicativul prezent francez are aceleași valori ca cel românesc. O diferență este că această formă se folosește în
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
prolonger notablement la vie des patients" „Descoperirea acestui medicament a permis prelungirea notabilă a vieții pacienților”. Formare: rădăcina formei de indicativ prezent, persoana I plural + desinențe specifice: De notat că verbele de conjugarea a II-a (infinitiv cu "-ir") au sufixul "-iss-" la toate persoanele. Există un singur verb neregulat la această formă, "être", care are rădăcina "ét-" la imperfect. Folosire: Formare: "avoir" sau "être" la imperfect + participiul trecut: Mai mult ca perfectul exprimă în primul rând o acțiune anterioar față de
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
cu puțin timp înaintea altei acțiuni din trecut: "Solange venait de rentrer quand le facteur lui a apporté une lettre" „Solange tocmai se întorsese acasă când poștașul i-a adus o scrisoare”. Formare: infinitivul verbului (fără "e" la cele cu sufixul "-re") + desinențe care provin de la indicativul prezent al verbului "avoir": Mai multe verbe sunt neregulate la viitorul simplu, în sensul că infinitivul lor s-a deformat (de exemplu "avoir") sau că au la viitor altă rădăcină decât la infinitiv (de
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
prezent al verbului "avoir": Mai multe verbe sunt neregulate la viitorul simplu, în sensul că infinitivul lor s-a deformat (de exemplu "avoir") sau că au la viitor altă rădăcină decât la infinitiv (de exemplu "être"), dar r-ul de la sufixul infinitivului este totdeauna prezent înaintea desinenței: În general, viitorul simplu exprimă o acțiune relativ nu prea apropiată în viitor față de momentul vorbirii. Exemplu: "Louis viendra aussi" „Louis va veni și el”. Nu este redundant să se folosească asociat cu el
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
ait échoué (limba actuală) „Îi părea rău că încercarea sa a dat greș”. Formele temporale folosite curent la modul condițional sunt prezentul și trecutul numit forma I. Formare: rădăcina viitorului simplu, care este forma de infinitiv (fără "e" în cazul sufixului "-re") + desinențele indicativului imperfect. De aici rezultă că verbele care sunt neregulate la viitorul simplu sunt neregulate și la condiționalul prezent. Exemple: În general, valorile condiționalului prezent francez sunt aceleași ca ale celui românesc, cu unele deosebiri: Formare: "avoir" sau
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
particularitatea că se folosește numai la persoana a II-a plural, cu sensul „Binevoiți!” Infinitivul francez are, ca în română, formă de prezent și de trecut. Spre deosebire de română, cea de trecut este și ea destul de frecventă. Formare: rădăcina verbului + un sufix specific: La verbele reflexive se folosesc toate formele pronumelui reflexiv: "me/te/se/nous/vous/se promener" „a mă/te/se/ne/vă/se plimba”. O particularitate a infinitivului prezent este că la forma negativă, cuvintele de negație "ne" și
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
mai degrabă aceeași ca la infinitiv prezent: "pour ne pas avoir compris". O parte din funcțiile infinitivului prezent se regăsesc și la cel trecut, anume acelea care sunt compatibile cu exprimarea unei acțiuni anterioare: Formare: rădăcina formei de indicativ imperfect + sufixul "-ant". Verbele de conjugarea a II-a au și la această formă sufixul "-iss-": Sunt două verbe neregulate, care au la participiul prezent rădăcina de la subjonctiv prezent: În limba vorbită, forma de participiu prezent este folosită mai mult ca adjectiv
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
parte din funcțiile infinitivului prezent se regăsesc și la cel trecut, anume acelea care sunt compatibile cu exprimarea unei acțiuni anterioare: Formare: rădăcina formei de indicativ imperfect + sufixul "-ant". Verbele de conjugarea a II-a au și la această formă sufixul "-iss-": Sunt două verbe neregulate, care au la participiul prezent rădăcina de la subjonctiv prezent: În limba vorbită, forma de participiu prezent este folosită mai mult ca adjectiv calificativ, acordându-se în gen și număr: De multe ori, participiul prezent este
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
-se în gen și număr: De multe ori, participiul prezent este substantivat, desemnând persoane: "commerçant, commerçante" „comerciant, comerciantă”, "dirigeant, dirigeante" „conducător, conducătoare”. În limba scrisă, o construcție cu participiul prezent poate înlocui două tipuri de subordonate: Formare: rădăcina perfectului simplu + sufixele vizibile mai jos, cu aldine: În afară de verbele de conjugarea I, cele mai multe au ca sufix al participiului trecut vocala caracteristică de la perfectul simplu. Unele verbe de conjugarea a III-a au sufix de participiu trecut consonantic (-s sau -t), înaintea căruia
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
commerçant, commerçante" „comerciant, comerciantă”, "dirigeant, dirigeante" „conducător, conducătoare”. În limba scrisă, o construcție cu participiul prezent poate înlocui două tipuri de subordonate: Formare: rădăcina perfectului simplu + sufixele vizibile mai jos, cu aldine: În afară de verbele de conjugarea I, cele mai multe au ca sufix al participiului trecut vocala caracteristică de la perfectul simplu. Unele verbe de conjugarea a III-a au sufix de participiu trecut consonantic (-s sau -t), înaintea căruia se găsește vocala lor caracteristică de la perfectul simplu: Verbe mai importante cu participiu trecut
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
înlocui două tipuri de subordonate: Formare: rădăcina perfectului simplu + sufixele vizibile mai jos, cu aldine: În afară de verbele de conjugarea I, cele mai multe au ca sufix al participiului trecut vocala caracteristică de la perfectul simplu. Unele verbe de conjugarea a III-a au sufix de participiu trecut consonantic (-s sau -t), înaintea căruia se găsește vocala lor caracteristică de la perfectul simplu: Verbe mai importante cu participiu trecut neregulat sunt "être" → été, "écrire" → écrit, "faire" → fait, "venir" → venu. Și participiul trecut este mult folosit ca
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
al formelor temporale compuse (vezi cele prezentate până aici). În această calitate, uneori nu se acordă, alteori se acordă, ori cu subiectul, ori cu complementul direct. Regulile acordului sunt destul de complexe, dar privesc numai limba scrisă, în afară de participiile trecute cu sufix consonantic, care se aude la feminin. Principalele cazuri de acord și non-acord: Formare: prepoziția "en" + participiul prezent. La verbele reflexive se folosesc toate formele pronumelui reflexiv, fiind plasate după "en": "en me/te/se/nous/vous/se promenant" „plimbându-mă
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
fort „un barbat tare” vs. "Îl tape fort „Lovește tare”, "Elle est jeune „Este tânără” vs. "Elle s’habille jeune „Se îmbracă tinerește”. Mai frecvent decât în română, în franceză se formează adverbe (în principal de mod) prin derivare, cu sufixul "-ment". Regulă generală a acestei derivări este adăugarea sufixului la forma de feminin a adjectivului. Exemple: Dacă adjectivul are forma unică, terminându-se cu e mut, sufixul se adaugă la această: "probable" „probabil, -a” → "probablement" „probabil”. În cazul câtorva adjective
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
tare”, "Elle est jeune „Este tânără” vs. "Elle s’habille jeune „Se îmbracă tinerește”. Mai frecvent decât în română, în franceză se formează adverbe (în principal de mod) prin derivare, cu sufixul "-ment". Regulă generală a acestei derivări este adăugarea sufixului la forma de feminin a adjectivului. Exemple: Dacă adjectivul are forma unică, terminându-se cu e mut, sufixul se adaugă la această: "probable" „probabil, -a” → "probablement" „probabil”. În cazul câtorva adjective din categoriile de mai sus, e-ul formei de
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
română, în franceză se formează adverbe (în principal de mod) prin derivare, cu sufixul "-ment". Regulă generală a acestei derivări este adăugarea sufixului la forma de feminin a adjectivului. Exemple: Dacă adjectivul are forma unică, terminându-se cu e mut, sufixul se adaugă la această: "probable" „probabil, -a” → "probablement" „probabil”. În cazul câtorva adjective din categoriile de mai sus, e-ul formei de feminin sau al celei unice trece în é: "profond, profonde" → "profondément" „profund”, "aveugle, aveugle" → "aveuglément" „orbește”, "précis, précise
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
vocală alta decât e mut. În cazul acestora, "-ment" se adaugă la forma de masculin: "vrai" → "vraiment" „cu adevarat”, "aisé" → "aisément" „cu ușurință”, "résolu" → "résolument" „(în mod) hotărât”. La adjectivele terminate în "-ant" sau "-ent", aceasta terminație este sudata cu sufixul, rezultând "-amment", respectiv "-emment" (ambele pronunțate [ama]): "élégant" → "élégamment" „(în mod) elegant”, "prudent" → "prudemment" „cu prudență”. Sunt și câteva formațiuni care nu intră în niciuna din categoriile de mai sus: "gai, gaie" → "gaiement" „cu veselie” (neregularitate ortografica), "gentil, gentille" → "gentiment
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
Radicalul este elementul comun care se întâlnește la cuvintele ce formează o familie lexicală. Notă: bun - bunic - străbunic cuv. de bază- radical - radical muncă(cuv. de bază) - muncitor ( radical) c) Cuvintele derivate sunt cuvinte formate cu ajutorul prefixelor sau/și al sufixelor lexicale: Exemple: grădină - cuvânt de bază grădinar - grădin + suf. -ar grădinăreasa - grădin + suf.-areasa grădinăresc - grădin + suf.-aresc grădinărit - grădin + suf.arit grădiniță - grădin + suf. -iță pădure - pădurar - pădurice - păduros - (a) împăduri - (a) reîmpăduri
Familie lexicală () [Corola-website/Science/329296_a_330625]
-
existed among the Igbo before the 16th century, but died ouț after it became popular among secret societies, who made Nsibidi a secret form of communication. Limba Igbo este dificilă din cauza numărului mare de dialecte, bogăția să în prefixe și sufixe și intonația sale grele. Igbo este o limbă tonala și există sute de dialecte diferite Igbo și limbi igboid, cum ar fi limbile Ikwerre și Ekpeye. În 1939, Dr. Ida C. Ward a condus o expediție de cercetare pe dialecte
Igbo (popor) () [Corola-website/Science/336414_a_337743]
-
a câștigat de patru ori campionatul național (în 1917, 1922, 1930 și 1933). Clubul a fost fondat în 1902 ca "Be Quick", iar în scurt timp a fost redenumit în "Go Ahead" la cererea Asociației Regale de Fotbal a Olandei. Sufixul "Eagles" a fost adăugat în 1971, după o sugestie a antrenorului de atunci, Barry Hughes. Acvila (eagle) este și elementul principal al stemei orașului Deventer. După aproape două decenii petrecute în liga secundă, la finele sezonului 2012-13 Go Ahead a
Go Ahead Eagles () [Corola-website/Science/330478_a_331807]