3,677 matches
-
să arunc cangea, fiindcă nu pescuiam cu un cârlig subțire, ci cu harponul, cu un mănunchi de cârlige otrăvite, răneam din pura plăcere de a vedea sângele țâșnind, voiam s-o văd lipsită de apărare, zbătându-se, dându-și ultima suflare. I-am spus că nu e om a cărui viață să fie hărăzită fericirii, că și în sufletul celor mai optimiști sunt genuni, și pe pereții acestor genuni se plimbă scorpioni, un strat uriaș de scorpioni care se face din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
la picioarele Titaniei; Tabitha nu dăduse încă nici un semn. Zânele se uitară în jur, îngrijorate. În cele din urmă, capul Tabithei se iți deasupra unuia dintre mobile. Și eu! strigă ea triumfătoare și dispăru o secundă. Săritura mă lăsă fără suflare, deși o așteptam. Nu-ți puteai da seama că era suspendată; saltul păru a fi cu adevărat spontan, iar ea ateriză la fel de ușor ca o picătură de apă. Spectatorii izbucniră în ropote de aplauze, iar Tabitha, roșie în obraji de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fără rost. „În acele momente, în cele mai ascunse abisuri ale sufletului său, în cele mai îndepărtate clipe ale existenței sale mizerabile, auzi un sunet: nu era decât un cuvânt, o silabă. Glasul lui îl rostise din instinct, ca o suflare. Era cuvântul cu care încep și se termină toate invocațiile către Brahma: cuvântul sacru Om!, perfecțiune a realizării plenare. Și exact în clipa în care această silabă strigă în urechile lui Siddhartha, judecata lui se limpezi dintr-odată...“ Închise cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
copleșiți de liniștea și cântecul nopții. Păsările, pădurea, luna, luna și steluțele jucăușe stau de vorbă. Luna și prietenele ei se lasă copleșite de praful magic al naturii și adorm încetișor, așteptând dimineața cu picăturile de rouă așternute peste întreaga suflare vegetală. E magic!!
Magia clipelor de seară. In: ANTOLOGIE:poezie by Valentina-Daniela Mocanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_683]
-
iar alți stropi rătăcitori, transformându-se-n vapori, se ridică iar în nori. Vaporii se-nalță ca niște balonașe spre cer și acolo se strâng într-un covor de nori? Da, covorul de nori este purtat de vânt până când o suflare rece îl face să plângă cu picături cristaline, care se întorc pe pământ. Iată că cerul înnorat și-a făcut o fereastră prin care soarele trimite razele, ca niște degete lungi de lumină, să mângâie frunzele și florile ude. Uite
Lacrimile cerului. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_690]
-
omenie, să luminăm sufletele oamenilor. De la noi se vor aprinde alte flăcări și atunci, cu siguranță că lumea va fi mai bună. Așa vom face, rostește cu hotărâre Eminescu, deoarece patria nu-i doar un cuvânt pe buze, patria este suflarea aceea sfântă din noi. De departe se auzea foșnetul pădurii din Făgete, iar din valea caselor se părea că răsună glas de clopot la miez de noapte. Cei doi s-au îmbrățișat, apoi Eminescu a spus: E târziu și noi
Luminătorii neamului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tudor-Alexandru Trif () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_695]
-
privirea rătăcită. Bulgării grei de pământ curgeau întruna...groapa se umplea repede, iar Iorgu parcă se depărta tot mai mult de adâncul ei. Bătaia clopotului părea că numără bulgării căzuți peste raclă. Cei de față simțiră, trecând prin ființa lor, suflarea înghețată a atotputerniciei necunoscutului...misteriosul fior al veșniciei... Pentru o clipă Iorgu se întoarse în sine înuși și găsi o lume nouă... Clopotul își continua dangătul melancolic, cu bătaia într-o dungă, care te făcea să-ți astupi fața cu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ne-a făcut după păcatele noastre, nici nu ne-a răsplătit după nelegiuirile noastre. ” Ii șopti gândul. - Sufletul meu se topește în lacrimi de întristare; întărește-mă, după Cuvântul Tău!... trimise Iorgu un gândfierbinte către Dumnezeu... ” Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece!” Iarna pământului și a sufletului... Era în Ajunul Bobotezei... cu un ger de crăpau pietrele... De la Biserică se auzeau clopotele. - Mâine-i Boboteaza... Gerul Bobotezei va aduce moloșag!... murmură Iorgu uitându-se pe
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Dumnezeu. Suferința ei cumplită, ca și fitilul de lampă, s-a mistuit încet-încet, până la capăt, clipă de clipă, ceas de ceas, zi și noapte cu credință în Dumnezeu că o va ierta. Moartea se simțea ca o umbră, ca o suflare rece, ca un Duh, ca un fior negru... venise s-o ia. O simțea că se apropie, că e pretutindeni, că stă gata să lovească... Vasilica a auzit-o... ori, poate chiar, a văzut-o... și, privirile-i până atunci
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
În toată ziua aceea de 23 August, pe toate canalele de televiziune au fost transmise aspecte din "epoca de aur" de dinainte de 1989, în perioada când cultul personalității lui Ceaușescu atinsese paroxismul. La "marea sărbătoare" era obligată să participe toată suflarea românească, cu mic cu mare... pe străzi, în piețe și pe stadioane, slăvind ore întregi, pe "conducătorul iubit". Nu se admitea nici o absență, își aminti Iorgu cu groază, cine lipsea de la adularea conducătorului, era considerat dușman al poporului. A stins
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
întristarea si apăsarea noastră?! Te rog, Doamne, scapă-mi sufletul... Intoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, pentru că Domnul ți-a făcut bine!... Sufletul meu se topeste în lacrimi, de întristare; întăreste-mă, după Cuvântul Tău!... Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece...” O închise. Prin minte, gândurile îi umblau ca gâzele. Inima, ca o sălbăticiune, i se zbătea în piept să-l spargă. ”- Viata e o nefericire... O crudă zădărnicie!... îi șopti rar mintea. Omul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
care a fost prea cinstită, ca să fie și cu băgare de seamă... Si acum îți zic rămas bun pe veci... Dar, mai înainte de toate, te rog, să-ți amintești că te-am iubit și că te îmbrățișez cu ultima mea suflare... Fata. ” A citit-o și a recitit-o de mai multe ori, plângând, cutremurat în toată ființa lui. Iorgu, la marginea patului, plângea... Plângea cu sughițuri, pe aceea care i-a stat alături o viață. Curajoasa femeie, nu s-a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
spiritual se va întoarce acolo “Sus”, de unde a venit. ori, altfel spus, își va continua drumul în lumea invizibilă. astrală. Deci, omul este alcătuit din Divin și uman, așa a fost conceput de Creator, în Sfatul Prea Sfintei Treimi. Prin suflarea divină de viață, omul a dobândit o moștenire de la Duhul Sfânt, daruri potrivit vocației divine: Spiritualitatea!.. Legile lui Dumnezeu nu-i îngăduit să le cercetezi. este o limită de cunoaștere îngăduită omului, dincolo de care însemnă distrugere!.. “Crede si nu cerceta
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
asupra întregului neam omenesc, de la Porunca Dumnezeiască: "Pământ ești, în pământ te vei întoarce!", cuvânta părintele... Viața-i o scurtă clipită, dragi credincioși, este doar pregătirea pentru veșnicie. Viața fără moarte nu se poate. Precum zice Psalmistul: Omul este o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece...”. Pentru doamna Maria, astăzi se împlinesc doi ani de când timpul și-a oprit cursul, și scurtul ei drum pe acest pământ a luat sfârșit. Iubiți credincioși, Nu se poate viață fără moarte. Atât
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și bun simț. -Să mă rog să doarmă în pace... să mă rog să mă ierte!.. Cu trei zile înainte, la Butea în cămăruța cu nr. 4, Vasilica se stingea din viață... Moartea se simțea ca o umbră, ca o suflare rece, ca un duh, ca un fior negru... Venise s-o ia... Vasilica a auzit-o... Ori, poate, chiar a văzut-o, și privirile-i neliniștite se ațintiră în necunoscut... ”-Cine te-a trimis?.. bâigui ea încet. Ah, El?!..” suspină
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
fi devotat ca un german, credincios și statornic ca un câine. Însă tu vrei să ne purtăm ca struții, să ne facem că n-auzim stăruitoarele semnale S.O.S., lansate de sărmana noastră Țară, cronic de bolnavă, către Întreaga suflare românească. Și-i atât de ușor s-o ajutăm fiindcă nu ne pretinde acțiuni violente, ci dintre cel PAȘNICE. Faptul că tu crezi sincer și fierbinte, chiar din toată ființa, În Sfînta Treime, este destul pentru mine ca să țin la
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
iar fratele său cu partea de sus. Dar amândoi și-au Întregit jumătĂțile de femeie cu oase de focă și de balenă, așa Încât acum erau pe lume două femei. Numai că atunci când au rupt femeia În două au destrămat și suflarea Spiritului PĂmântului, care transformase scoica În femeie. Și atunci totul a Început să se destrame : soarele s-a desprins de lună, apa de pământ și Însuși Spiritul PĂmântului s-a Împărțit În Apingaut și Aijunak, așa cum este și astăzi. Profit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
iar fratele său cu partea de sus. Dar amândoi și-au întregit jumătățile de femeie cu oase de focă și de balenă, așa încât acum erau pe lume două femei. Numai că atunci când au rupt femeia în două au destrămat și suflarea Spiritului Pământului, care transformase scoica în femeie. Și atunci totul a început să se destrame : soarele s-a desprins de lună, apa de pământ și însuși Spiritul Pământului s-a împărțit în Apingaut și Aijunak, așa cum este și astăzi. Profit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Sfîntul Gheorghe de balaurul din odaie. De balaurul din mine să mă ferească, pentru că eu pornesc nenorocita de cutie! ar fi putut să spună Antonia. Stătea ore În șir, noaptea, cu telecomanda În mînă, pentru a surprinde În păcat toată suflarea. Mai erau desene animate pe unele canale, dar de cînd dăduse de un filmuleț În care piticii o făceau, prin pat, În toate felurile pe Albă ca Zăpada, n-a mai fost cale de scăpare pentru omenire: Arde, Îneacă tot
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fi agonizat, putrezind apoi prin case sau pe străzi pustii, omorîți de plăcere. Dar ce mai Însemnau toate acestea, de vreme ce chiar Întreg Pămîntul ar fi ajuns să sfîrșească odată și odată, de la om la gîză. Nu ar fi scăpat nici o suflare, nici bacteriile nu ar fi rezistat, pentru ca, ipotetic, Într-o nouă geneză-Darwin, să reapară, pe scara evoluției, fie și În miliarde de ani, vreun alt Adam, vreo altă Evă. Un alt Thomas, o altă Ingrid, care - Într-un alt tîrziu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
o sută de ani, așa socotise autorul, scăpa cine putea, dacă mai era posibil așa ceva, pentru că, disperat, un dictator mondial ar fi pornit - pe la pagina două sute, detalia Berg - un război nuclear, o sinucidere, de fapt; tiranul luînd cu el toată suflarea lumii, nici măcar o vrabie nu ar fi scăpat, nici o musculiță. Romanul povestit avea și nu avea ceva din obsesiile Antoniei; aceasta spunea că Dumnezeu, cu mîna lui, avea să aducă sfîrșitul, nu ar fi lăsat El ca oamenii să tot
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să se petreacă Într-un țarc enorm, socializarea - un cuvînt tot mai repetat, repetat, repetat, o isterie - cu prindea, Încet, lumea. Biserica punea și ea umărul, mînuind cu folos invenția diavolului, calculatorul; pe facebook, aduna sub cruce mulțimi, popoare, toată suflarea era a lui Dumnezeu, de ce să stea risipită? - numai că Domnul cam uitase de pămînteni și nici pămîntenii nu erau toți de aceeași credință. Și, oricum, cei mai mulți dintre ei Își făceau, În fel și chip, de cap, drepturile omului erau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
existau opreliști. Libertate! Drepturile omului! Și cele ale minorităților sexuale erau cuprinse. Poate acesta era mersul lumii și nici o Sodomă nu Îl putea schimba. Antonia doar, de ar fi avut ea o putere, numai că Rusoaica ar fi nimicit orice suflare, doar lut și piatră arsă ar fi rămas. Cine se credea? Plăcerea; pofta; pofta de orice fel avea ceva irațional: cum ar fi putut cei doi, Thomas și Ann, despuiați, prinși În spațiul acela strîmt, să se arate Înțelepți? Bărbatul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fusese, desigur, victima lor, asta i-ar mai fi lipsit să se socotească. Un risipitor, și-ar fi putut spune, dar și viețile exemplare se duceau, pînă la urmă, ca spulberate de vînt, orice existență nu dura nici cît o suflare a lui Dumnezeu, dacă acesta respira la fel ca oamenii, Thomas așa și-l imagina; unii Îl socoteau doar o undă, alții nici atît. Oricum, totul trecea și dus era, așa cum trecuse și o bună parte din viața lui Thomas
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Thomas o lăsa să trăncăne, o iubea; mintea ei nu mai avea cuprinderea de mai Înainte, bunicuța poate vedea doar ceea ce avea să se petreacă. Trăise și ea o parte din plăcerile lumești, mai toate; acum vroia pedeapsă! Pentru toată suflarea! Și pentru prunci: toți destrăbălații lumii fuseseră și ei, cîndva, În leagăn, inocenți, mirosind a lapte, și ce ieșise din ei! Urmașii lui Thomas, arieni, nearieni, puri, impuri, erau, cu părinte cu tot, sortiți focului, nici măcar Papa nu avea cum
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]