4,043 matches
-
evocată anterior și o concretizează activând-o și transformând-o printr-un asemenea demers, într-un gest de reală distanțare. El îl părăsește pe cel care-i dorea cu insistență prezența lângă sine activând și conferindu-i realitate efectivă versiunii sumbre a despărțirii. Acest scenariu al îndepărtării părea el însuși extrem de îndepărtat dar, asemenea furtunilor din verile incandescente, se declanșează aici brusc, violent și tulburător. Desigur, multe dintre despărțiri evoluează lent, se consumă gradual conexiunea relațională dintre persoanele implicate suportând disoluția
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
asemeni unui vârtej abisal răpindu-i suflul de conștiință și preschimbându-l într-o albie seacă de nisip și pământuri aride din care amprenta fluid-transparentă a spiritului s-a retras. Aici chipul mort se așează alături de amintirea celui viu, prezentul sumbru ne apare lângă trecutul dinamic și plin de afirmarea sinelui ce și-a părăsit acum organicul care-l înveșmântă. Această amintire a modului cum arăta lumii și în special celor care l-au prețuit chpul ființei care tocmai s-a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
dincolo de stingerea corporalității rezumă viața la un parcurs inserat temporalității ce poartă spre și întru moarte. Pentru el amintirea celor dispăruți și conținutul timpului consumat se instituie drept repere unice evoluția ființei individuale peste și în afara finalității indicate de imaginea sumbră a mormântului fiind respinsă. Așadar, necredinciosul nu comunică ritualic cu spiritul celui dispărut o astfel de comunicare fiind considerată aici absurdă, nu îl susține dincoace de moarte prin invocarea unui sprijin divin pentru el. Într-un astfel de context, reculegerea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
după primul bal și după primul sărut. O vor îmbrăca în alb și vor oficia o slujbă catolică, pentru că aceasta va fi ultima ei dorință. Va fi o după-amiază ploioasă, cupeurile lucioase și negre, acordurile solemne de orgă sub arcadele sumbre, parfumul amețitor de crini și tuberoze, Sophie cu un voal des, ca să nu se poată ști dacă într-adevăr plânge, pauvre Ștefan, el plângând cu adevărat, dar aruncându-i ei câte o privire, ca să vadă dacă îl aprobă... Madam Ana
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
putea spune că este un țarc de animale, întrucât este mică, doar cu doi-trei pomi pitici și înconjurată de un gărduleț strâmb. Cristos arată mătăhălos și hidrocefal. Soldații de jur-împrejurul gardului au fețe tâmpe, hilare. Așadar, spectaculosul cer auriu brăzdat de sumbre fâșii se datorează vopselei alterate și lemnului scorojit în cinci sute de ani. Spaima ce l-a ghemuit pe bietul Crist în genunchi, evident un pitoyable bonhomme pentru care ideea martirajului pentru alții apare ca o nedreaptă absurditate, este lipsită
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o mulțime din vechile mele atribuții au adus-o pe Sophie la epuizare, spune Profesorul Mironescu. În casa noastră lucrurile merg mai prost ca altădată, în plus, feciorul zace, tocmai acum, de gâlci... Iar lunile viitoare se desenează atât de sumbru... — Ați auzit, nu ?, că rușii ar fi trecut pe la Isaccea, interveni, prompt, musafirul. — Dumneata, dragul meu, surâde cu amabilitate Profesorul, chiar abia venit din concentrare, ești mai la curent cu știrile decât mine ! Curiozitatea, și puterile mele au fost scăzute
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
boicotându-ne în permanență, cum se sparge într-un loc frontul, se ia din altă parte, ca să-l întărească ; drept care e firesc să dea cu mare dificultate scutirile. Domnul Ialomițeanu arbora obișnuita sa mină veselă din momentele când face profeții sumbre, și atunci când l-am întrebat cu maliție ce motive speciale de bună-dispoziție găsește în aceste zile, s-a justificat că ar fi doar o veselie nervoasă. în continuare, mi-a prezis că certamente situația va plesni în cele mai diverse
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
excursie de o săptămînă, pentru sfîrșitul lui august. El Își trimite fiicele, studente la medicină. E o ocazie să vezi și tu un pic lumea, ți-a zis el, fără să mai facă vorbire despre măreața ratare și despre viitorul sumbru. Maică-ta, ca să-i facă concurență, așa cum s-a Întîmplat mereu de cînd erai copil, avînd un bilet prin sindicat la Eforie Nord pentru sfîrșitul lui iulie, ți-a zis că-ți aranjează să vii și tu la mare. Că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
extraordinar de realistă, un chip de om În vîrstă, palid și zbîrcit - era oribilă. Masca a rămas o vreme la taică-tu și a dat prilejul unor farse memorabile. Ce crezi c-a făcut coana Lizica atunci cînd această figură sumbră, galbenă ca ceara a băgat capul pe ușă, În birou la uniune, și a Întrebat de tovarășul GÎrbu, administratorul mort recent, așa, la intervale de 5 minute? Prima dată, ochii i s-au căscat pe chipul prelung, uscat. A doua
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lagăr de muncă pentru deținuți În cea mai mare parte politici, a cărui legendă funcționează ca un baston În plus, se amplifică În folclor, se transformă Într-un alt mit cumplit cu care sistemul comunist și-a sărbătorit și faima sumbră Încă o mai face. Un simbol al exterminării În plină zi, ba se mai și laudă cu el, o realizare notabilă pe care circulă vapoare. Nici o exagerare nu pare suficientă pentru a descrie acest loc infernal de care ne despart
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ordinul de mutare. Din senin. Primesc În baterie un telefon de la Comandament și un maior mă cheamă pînă acolo, fără să Îmi spună motivul deplasării. Nu-l cunosc, nu știu ce funcție ocupă În aparatul unității, așa că fac drumul muncit de gînduri sumbre; mă tem să nu fie o continuare a episodului cu CI-stul de la Hațeg și-mi propun să fiu mai atent cu lucrurile pe care le scot pe gură. Ideea de a mă Întîlni iar cu un astfel de animal mă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se așază pe un colț al ei, așa, mai mult cu o bucă. CÎnd cutia trosnește, sare În picioare, ceilalți comentează, nu se aude ce, deși afară e liniște și toată lumea rîde. Privim de sus toată scena, tăcuți, un pic sumbri. După o clipă, Îmi vine o idee, pentru că e cît se poate de limpede că trebuie să le sabotăm indolența. Auzi, Petcule, Îi zic, fă-te om și urmărește-mă un pic... Poți să strigi cît poți tu de tare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
timpurie. Într-adevăr, după o meritorie carieră la Școala Generală din Ennistone, Tom reușise să intre într-un distins colegiu londonez, unde se descurca, pare-se, destul de bine, deși unii pretindeau că ar fi „talentat, dar leneș“. Unii proroci mai sumbri îi preziseseră o cădere nervoasă: în fond, băiatul își pierduse încă din copilărie ambii părinți și fusese crescut de o mamă vitregă excentrică, instabilă din punct de vedere emoțional, și de doi frați autoritari și ostili, care jucaseră rolul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
misterului acestui ritual încă din copilărie, înainte de confirmarea ei la biserica St. Olaf, unde slujba comuniunii i se păruse o taină la fel de cumplită ca și cea sexuală, și oarecum legată de aceasta. Se ridică în picioare, în biserica rece și sumbră, la fel de împâclită ca și magazinul Bowcock după pana de electricitate, și se îndreptă, laolaltă cu alte trei-patru siluete spre altarul iluminat. Pășind prudent cu tocurile ei înalte pe dalele de piatră, trecu pragul tocit spre crucifixul împodobit cu roșu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
latre după ajutor. De fapt, în timp ce ochișorii lui negri priveau fix în ochii albaștri ai vulpii, nici nu se simțea în stare să latre. Vulpea cea mare se uita în jos, la Zet, cu ochii ei reci și palizi, ochi sumbri, necruțători și triști, ochi înfiorători care nu cunoșteau omenia. Chipul vulpii, cu semnul său marcat, negru, arăta sălbatic și macabru, un chip gata să devoreze alte chipuri. Zet știu că trebuie să stea nemișcat. Dacă s-ar fi întors și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Oare ajunsese într-adevăr în situația în care renunțase definitiv la orice speranță a unei relații directe între el și Hattie? De ce se grăbea atât de tare s-o paseze altuia? Gândul năuc și speriat care se degaja din asemenea sumbră întrebare și de care se ferea chiar în momentele de sălbatică exaltare a imaginației era acela că, dacă dăduse greș cu Amy și cu Hattie, nu s-ar putea, în cele din urmă, să stabilească relații de perfectă afecțiune cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Te aștept miercuri, la ora zece a.m., în Hare Lane. J.R. ROZANOV John Robert îi deschise ușa și-i indică printr-un gest să intre în camera din spate. Tom trecu pe lângă el. Era o zi noroasă și încăperea arăta sumbră, dar de cum intră, Tom văzu pe masă un exemplar din Ennistone Gazette. Rozanov îl urmă și închise ușa. I se adresă pe o voce răgușită, tușind ca să-și limpezească gâtlejul: Ai citit asta? Da. — Poți să-mi dai vreo explicație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
hol. Culesese rozele risipite și cioburile vasului mov, art déco, și acum stătea în genunchi și ștergea apa, cu o cârpă pe care o storcea într-un lighean. Se ridică încet în picioare și îi aruncă lui Emma o privire sumbră. Emma îi luă mâna și i-o strânse cu putere. Îi spuse: Vino înăuntru să stai de vorbă cu Tom. Povestește-i despre cele întâmplate noaptea trecută. — Cred că apa asta o să păteze parchetul, spuse Pearl. — Dă-l naibii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
văzuse. Misiunea lui fusese „să se găsească acolo“, făcând prin aceasta ca viața să fie mai sigură și mai plină de semnificații, într-un fel pe care nu era necesar să-l analizezi. Alex era stăpânită de o senzație foarte sumbră pe care o identifica drept cunoașterea faptului că nimic, nici un eveniment de reală însemnătate nu o mai separa de propria-i moarte. Nu mai avea în față perspective de viață substanțială, de împliniri mult dorite, nici măcar persoane dragi, mai vârstnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se dezlănțuie într-o voioasă sarabandă. Linii de forță pe care le regăsim la Klimt și modul lui de a încadra într-o ramă aurită corpuri și situații scabroase, și totuși extrem de umane. Rama (de aur) și posturile (atât de sumbre) sunt părți constitutive ale aceleiași realități. Ele fac, împreună, să apară intima vibrație a lucrurilor. Ele epifanizează organicitatea totală a umbrei și a luminii. Printre atâtea alte exemple în acest sens, cel al picturii neorealiste americane, ca cea a lui
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de toate zilele sau în exacerbarea efervescențelor festive se afișează forța amorală a unei naturi pe care am crezut că o suprimăm. Dominării unui animus suveran, spirit uranian ce surplombează lumea, tinde să-i urmeze o anima mult mai puțin sumbră, un principiu vital pe care îl avem în comun cu animalele. Este această vitalitate pe care o putem observa în diversele agitații ce punctează viața societăților noastre. Poate chiar, cum o spune Gilbert Durand, trebuie să vorbim de "furnicar" ca
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Spun ceea ce văd în palmă, nu inventez nimic." "Dar ți se-ntâmplă să ascunzi?" a întrebat Anatol. Da, sunt la fel ca doctorul care descoperă o boală incurabilă. Mi se-ntâmplă să trec sub tăcere câte ceva atunci când acel ceva e sumbru". Chestia cu sinceritatea mi-amintesc că a provocat mai apoi o replică tăioasă din partea colegului nostru de cameră Constantin Topoloveanu 17. Între acest Topoloveanu și Ion Schipor se instalase încă de la primul lor contact o antipatie la prima vedere. Care
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
puteri. Aceste momente au alternat cu altele în care angajarea artistului a fost eliberatoare, de natură a zdruncina conținuturile de tip totalitar. Necesitatea științifică a expunerii și analizei obiective a fenomenului constituirii și dezvoltării patrimoniului muzeal determină rememorarea unor momente sumbre ale istoriei sociale a muzeelor, momente în care forța economică, cea a armelor, a cuceririlor teritoriale, dictatul politic, aveau să conducă la o spoliere a patrimoniului celor învinși. Aceste momente identifică arta ca formă de propagandă a autorității 20. Nu
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
cu dificultate să continue demersul lui Gusti în limita constrîngerilor de ordin politic și material. O altă provocare: intențiilor noului regim de desființare prin demolare a muzeului, Gheorghe Focșa le răspunde cu curaj, evitînd astfel un tragic final. În fața acestor sumbre realități orice încercare de reeditare a planurilor inițiale devenea o utopie. Se continuă activitatea de grupare a gospodăriilor pe criteriul geografic (regiuni) realizîndu-se departajări zonale, un valoros concept argumentat științific și în mică măsură prezent la acea vreme în muzeele
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
afectată între oameni și pentru a-i oferi astfel premizele vindecării. Yassen recomandă timpul petrecut în compania copiilor, aceștia fiind capabili de a oglindi o perspectivă proaspătă asupra lumii încărcată de speranță, bucurie și frumusețe necesară ca alternativă la imaginea sumbră expusă de pacienți. A căuta ajutor atunci când se resimte nevoia, implică atât a identifica, în cadrul anturajului personal, cunoștințele care au un efect benefic asupra stării de spirit, cât și informarea cu privire la ajutorul de specialitate disponibil. În afară de căutarea de suport social
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]