3,826 matches
-
capul în jos... Că am o pensie, mă duc la el și de două ori pe lună, muncesc cu ziua. El cere oxiduri și vopsele să-și facă pereții, că aia e casa lui și să și-o facă. Are supărare că se căiește, că mai bine se omoară el singur. Mamă, adu și la mine din prăjiturile tale, că voi mâncați la totdeauna și eu, când aduceți.“ Pătura-ușă e dată la o parte. Apare tușa lui Marcel: „Și-a bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
înțelege De ce lumea-i zice „rege”? Prin livezile cu duzi Numai gura ei auzi; Mică ca un ou de rață, Gureșă precum o țață. Mai mult coadă decât trup, Nu-i nici vulpe, nu-i nici lup. Neagră ca o supărare Provocată de-un necaz: Ea nu are nici un haz Dacă nu-i cârâitoare. Carnea lui e bună-rea, Fie mare, fie mic; Caută mereu ceva, Deși n-a pierdut nimic. Nici nu zbiară, nici nu muge, Mormăie de supărare; Iarna labele
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
ca o supărare Provocată de-un necaz: Ea nu are nici un haz Dacă nu-i cârâitoare. Carnea lui e bună-rea, Fie mare, fie mic; Caută mereu ceva, Deși n-a pierdut nimic. Nici nu zbiară, nici nu muge, Mormăie de supărare; Iarna labele își suge, Zmeura îi place tare. Mereu trage câte-o raită Pe la stână sau cireadă, E primejdios când pradă, Iarna, mai ales în haită. Mai puțin este fudulă Și mai mult este șireată; Blana ei e căutată Pentru
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
în seara precedentă. Sunt tot atâția oameni pe pământ, câte stele există pe cer! Gaston, care bătuse drum atât de lung până în Japonia, știa foarte bine lucrul acesta. Mai știa și că sunt la fel de multe nenorociri, nefericiri și motive de supărare presărate pe pământ, câte stele pe cer. El ar fi dorit să poată fi de folos tuturor acestor nefericiți. Așa greoi la minte cum era, ar fi vrut să le poată face ceva pentru ei. Dar el era un amărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
care îl văzuseră de la secția de poliție. Erau acum suficient de aproape ca să audă un cor de lătraturi care spărgeau timpanele. Lătraturi tânguitoare, lătraturi furioase, lătraturi imploratoare... Dacă ar fi putut vorbi, cuvintele lor ar fi exprimat toate nuanțele de supărare și de indignare. Erau câini albi, negri, cu pete, unii mari, alții mici, unii somnoroși... Când însoțitorul le-a deschis poarta țarcului, au început să latre aproape o sută de câini, speriați de lumina care pătrunsese în cuștile lor întunecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mă invitau la rege și la nobilii care-și recăpătaseră fiii, dar am refuzat politicos toate invitațiile. Și asta nu din modestie, ci din viclenie. La domeniu eram ferit nu doar de propria slăbiciune, ci și de invidia și de supărarea pe care o stârnisem în sufletul multora. Procedând astfel, nădăjduiam să nu fiu considerat un îngâmfat. Cu timpul, cei mai mulți se vor fi obișnuit să mă considere unul de-al lor. Abia atunci aș fi putut să profit de noua mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Garibaldo i-a spus: - Astăzi n-ai învățat nimic, ai împlinit doar o datorie a celui drept. Întoarce-te mâine, dar fără Stiliano! M-am simțit ofensat de excludere, dar n-am zis nimic și am izbutit să-mi ascund supărarea. Iată cum au decurs lucrurile. La început, Garibaldo i-a rostit și i-a explicat lui Rotari cartea care se numea Qoèlet și în care, de mai multe ori, se repeta! „Totul e zădărnicie!“, ca să-l deprindă cu fragilitatea vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
făcut niciodată ceva nelalocul lui în perioada aceea. Însă trupul ei, câteodată, reușea să-i subjuge judecata. Își iubea soțul, dar totodată părea să-l pizmuiască, să aibă împotriva lui o tainică imputare, care se adeverea în moderate gesturi de supărare. M-am gândit că nu mergea ceva în patul lor conjugal și, la început, am crezut că acel lucru depindea de Romilde. Știam că longobarzii sunt niște soți grăbiți, dispuși să-și găsească amante și concubine, având mereu nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pentru a avea bucuria de a le convinge să primească botezul în singura și adevărata credință. O altă scrisoare mi-a sosit din partea părintelui Giovanni, spunând aproape aceleași lucruri, privindu-i însă pe bărbați. Văzându-l pe Ariald izbucnind de supărare, i-am explicat că dezorientarea religioasă din rândul longobarzilor, în parte păgâni, în parte arieni și în parte catolici, era una dintre cauzele discordiilor slăbiciunilor și nenorocirilor care se țineau lanț. Dacă toți s-ar fi unit întru credința lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
M-am ridicat agale, privindu-l cu pietate. - Când o să ai nevoie de un prieten, iar nu de un codoș, trimite după mine. Eu îl slujesc pe Rotari, vorbesc cu Rotari, îl iubesc pe Rotari. Regele nu mă interesează. Dar supărarea mă cuprinsese și pe mine și am adăugat cu răutate: - Plătești dobânda pentru toate câte ai avut, pentru datoria pe care ai făcut-o. Acum iubește-te cu tronul, Rotari. Am părăsit sala, dându-l la o parte, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vin cu tine. Îți cer iertare dacă m-am lăsat cuprins de mânie și nesuferința mi-a întunecat mintea. Noi doi avem de dat o bătălie grea. M-a privit uluit. - Ce fel de bătălie? În sfârșit, eliberat din chingile supărării față de prietenul meu, am putut să surâd. - Să readucem grădina-nflorită la palat. Am trecut noi prin atâtea, și, de fiecare dată, chiar și atunci când eram gata să pierdem, am ieșit învingători. Vom învinge și în acest asediu al cetății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fuseseră eliminați copiii ai căror părinți erau lipsiți de relații. Buonocore - un polițist și-o casnică, ambii de origini foarte modeste, doi sărăntoci - ce relații puteau să aibă? Eliminați. Era foarte simplu. Totuși, acum când Camilla o privea tremurând de supărare, iar Kevin o fixa cu ochiul lui strabic și imens din spatele lentilelor, iar falsa blondă Emma o privea cu ochii ei negri, strălucitori și isteți - calculul pe care și-l făcuse, gestul ei, Însăși ideea de a fi conceput o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
trecut, se oferise să facă schimbul de pe douăzeci și cinci. Petrecuse un Crăciun trist și nefericit, cu căștile pe urechi, În timp ce copiii desfăceau cadourile la casa fratelui ei din Ladispoli - și chiar Îi reproșaseră, Kevin refuzase să-i vorbească două zile de supărare. Nu-și luase nici măcar o zi pe caz de boală. Nici măcar pentru a-l Însoți pe Kevin la oftalmolog. Nu fusese niciodată reclamată. Nu făcuse probleme. Nu intrase În grevă. Nu semnase petiții Împotriva noilor reguli interne aprobate de conducere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de înfrățire cu toată lumea. În fața lui erau toți băieții de la curte. Cântau însuflețiți și luminați de flăcările lumânărilor. Pe Ioniță îl vedea din profil, roșu, cu ochii înlăcrimați și cu privirea evlavioasă. Aproape că îl iubea. Se stinsese cu totul supărarea și dorința de a-i stâlci fața. Câțiva pași mai înainte stătea drept, și parcă întinerit, Mașcatu. Iar în fața lui se afla spătarul, așezat pe scaunul din strană. În noaptea aceea, după ce venise de la denie, stătuse un timp în grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lungă să ne-ajungă! Dar moș An urma i-a luat Și i-a dat nemăsurat Tot o nuntă...de-a văzut Că nu-i bun soț de-mprumut. De-atunci primăvara, buna, Își tot piaptănă cununa Fără pic de supărare De la baba cea din vale... Pedeapsă Departe, pe dealul pustiu, Învăluit în ceață, Mușcă din zare un loc straniu, Tăcut și fără viață. Nimic și nimeni n-a fost acolo. Locul nimeni nu-l cunoaște Căci nimeni și nimic, de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Pe-al nostru baci să-l omoare, Că are pășuni întinse Și fânețe necuprinse, Și păduri cu umbra deasă, Și o mândră mai aleasă; Și mai are înalți munții, Și har îndărătul frunții, Are Dunărea și Marea Asta-i toată supărarea! Câinii noștri-i otrăviră, Caii noștri îi goniră, Și ca fiarele turbate, Îi săriră lui în spate. Se-nroși tot asfințitul, Când loviră cu cuțitul. Dar și mândrul nostru, dragul, Îi trăsnise cu baltagul Și-i lăsă în bălți de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
reușesc Să facă ce eu îmi doresc Nu știu cât de bine sună Dar nu toți pot să compună. Pasiune-i pentru mine Și că mă pricep,zic eu Poezia-mi sună bine Luni sau joi sau, chiar mereu. Oricând am o supărare, Mi-o alină poezia Pe caiet pun câte-o rimă Și-mi revine bucuria. Altă lume-i când compun Am spus-o și-am s-o mai spun Că e altfel lumea mea Cu rimă și vers în ea. Copilărie
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
gând. Prietenie adevărată Prietena cea adevărată, Spre calea cea bună Ea te îndrumă, De fiecare dată. Nu exista o zi fără Să stăm împreună. Chiar de ninge sau plouă, Ele ne adună. Nu e banal: Noi suntem ca surori Fără supărări Și este normal. Copilăria Copilăria, când mă gândesc, E un lucru minunat, Dar când realizez că trece Aș vrea să dureze Și, totuși, e copilăria, copilăria mea Lume adolescentină Lumea adolescentină Pentru mine e o lume invizibilă. O lume parcă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în Honolulu. Este bucătar la un restaurant de 5 stele. Face niște mâncăruri excelente. E foarte priceput. Se vede. Eu, știi cum mă cheamă, locuiesc în Londra, Anglia. Am 46 de ani și sunt singur. Dar, despre soțul tău, fără supărare, ce poți să spui despre el? Suntem divorțați de 5 ani. Scuză-mă că am întrebat. Nu e nimic. Acum scuză-mă, dar n-am avut somn azi noapte și aș vrea să mă odihnesc. Nu e nimic. Și eu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a alintat la sânul ei și m-a învățat a vorbi. Întotdeauna avea câte un cuvânt și un sfat de încurajare pentru mine, chiar și atunci când era dezamăgită de către ceilalți. După o vorbă bună și o mângâiere din partea, ei toată supărarea și durerea dispărea de parcă nici n-aș fi simțit-o. Iubirea ei neprețuită este ca un tablou ce merită să fie pus în ramă și expus publicului,cu siguranță toata lumea ar fi fermecată de frumusețea acesteia. Mama este o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fost eliberată din pivnița întunecată și poporul a devenit din nou liber, iar oamenii nu mai mureau de foame, de sete și de oboseală. Regina nu a fost de acord ca fiica sa să se căsătorească cu Mex și, din cauza supărării, s-a îmbolnăvit, nu a durat mult și a murit. Izabel s-a simțit vinovată de moartea mamei sale și a renunțat la coroană, părăsindu-l pe Mex. Într-o seară, Izabel o visă pe mama sa care îi vorbea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai ști ceva una de alta după ce tații noștri se vor duce fiecare în drumul său. Gândurile mi se duceau înainte și înapoi, ca suveica unui imens război de țesut, așa încât atunci când am auzit glasul mamei strigându-mă, era ceva supărare în acel glas. Ne lungiserăm prea mult. Ne-am întors repede, ținându-ne de mână, înapoi la focurile unde se gătea. Apoi am încercat să stăm cât mai mult împreună. Le vedeam pe mamele noastre cum se urmăresc cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
deja centura Tabeei și se apropiase de mătușa mea cea cu capul acoperit de bănuți strălucitori. În câteva clipe, țipa la Ada cu o furie pe care eu o credeam rezervată doar zeilor care au la îndemână tunete și fulegere. Supărarea Rebecăi era teribilă. - Vrei să-mi spui că sângele ei a fost irosit? Ai închis-o undeva singură, ca pe un animal? Ada s-a ghemuit și a dat să-i răspundă, dar Bunica și-a ridicat pumnii: - Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
toată înălțimea ei și a pleznit-o pe Ada cu putere. Biata femeie s-a făcut grămadă la pământ, tânguindu-se de frica blestemului care avea să cadă asupra ei. Bărbații, care se repeziseră înăuntru să vadă care era motivul supărării Bunicii, s-au dat înapoi la auzul blestemului proferat de Oracol, iar apoi s-au îndepărtat, văzând că era o problemă între femei. Ada s-a târât afară, dar Tabea s-a aruncat la picioarele Rebecăi, plângând: - Nu, nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mâinie în vocea ei atunci când îmi cerea să aduc apă, să am grijă de ceilalți copii sau s-o ajut pe Zilpa la țesut. Ori de câte ori vorbea cu mine, mi se umpleau ochii de lacrimi, gâtul îmi înțepenea de rușine și supărare și dădeam cu piciorul în pământ: - Ce s-a întâmplat? Ce e cu tine, mă întreba de trei ori pe zi. Nu era nimic cu mine, credeam eu. Lea devenise repezită, acră și imposibilă. Cumva parcă îmbătrânise cu mulți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]