82,980 matches
-
să priceapă că ea - ca toți ceilalți - preferase să moară decît să mai suporte În continuare să-l vadă. - Adio, monstrule, adio! PÎnă și coasa morții mi-e mai dragă decît tine și prefer tovărășia ei veșnică decît să mai suport o singură zi alături de tine... Adio, Iguano... Adio, fiară blestemată... Adio, adorat călău care ai știut cîndva să trezești În mine un vulcan pe care nimeni, niciodată, nu-l va mai stinge. Era atît de confuză! Atît de moleșită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mă doară-n cot de problemele lor. — O, și nu te îngrijora, zice Brandy. Încă o să ai parte de atenție. Ai niște țâțe și un cur bestiale. Doar că nu poți să vorbești cu nimeni. Oamenii pur și simplu nu suportă să nu știe ceva, îmi zice. Mai ales bărbații nu suportă să nu se cațere pe orice munte, să nu traseze hărți pentru tot. Să nu eticheteze totul. Să nu se pișe pe orice copac și-apoi să nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
îngrijora, zice Brandy. Încă o să ai parte de atenție. Ai niște țâțe și un cur bestiale. Doar că nu poți să vorbești cu nimeni. Oamenii pur și simplu nu suportă să nu știe ceva, îmi zice. Mai ales bărbații nu suportă să nu se cațere pe orice munte, să nu traseze hărți pentru tot. Să nu eticheteze totul. Să nu se pișe pe orice copac și-apoi să nu te mai sune niciodată. — În spatele unui văl ești marele necunoscut, zice. Majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
că are curul prea plat. Dacă aș fi gay, aș crede c-ar trebui să-și tundă părul pubian? Dacă aș fi gay, aș crede că pare prea disperat? Prea rezervat? Avea pieptul destul de lat? Prea lat, poate? — N-aș suporta să creadă că nu-s decât un hăndrălău prostănac, asta-i tot, zicea Manus. Părea, înțelegi, prea gay? Poponarii voiau doar bărbați care se comportă ca heterosexualii. — Nu vreau să mă vadă ca un fund mare și pasiv, zicea Manus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Mângâi mâna palidă a lui Shane. Îți dau viața mea ca să-mi dovedesc mie că pot, că pot într-adevăr să iubesc pe cineva. Până și când nu sunt plătită, pot dărui iubire și fericire și farmec. Vezi tu, pot suporta hrana pentru bebeluși și să nu vorbesc și să n-am casă și să fiu invizibilă, dar trebuie să știu că pot iubi pe cineva. Complet și total, permanent și fără speranță de recompensă, doar ca un act de voință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ușurat, pînă atunci nu avusese nici un fel de idee de cum se va termina ,,întrevederea" sa cu reporterul. După două nopți nedormite, tot în cafele și coniace, cu mîncarea pe sponci, cîteva felii de somon roșcat și nimic altceva, Făinaru nu suporta mîncarea, "sînt bolnav, dom'le, de mîncare, băutura e singura care mă mai ține în viață" îi spusese foarte sincer și convingător, după două nopți și trei zile probabil arăta îngrozitor. Avea o barbă cenușie, crescută anapoda, părea mai murdar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în Dobrogea, pînă în acea zi aparatul nu sunase niciodată. El vorbise de cîteva ori în oraș, mai mult din plictiseală decît din necesitate, dar de sunat nu-l sunase nimeni. Tăcerea aceasta i se părea cel mai greu de suportat și înțeles, făcîndu-l să înțeleagă că fusese uitat. La ora șase fără un sfert a sunat telefonul și nici nu a trebuit să ridice receptorul ca să înțeleagă că e Mihail. A răspuns calm, de parcă ar fi fost ceva firesc, "Leonard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Balbo va avea un destin tragic. Aidoma tuturor celor ce sînt stăpîniți de idee. De o singură idee." Leonard Bîlbîie a simțit cum degetele prințului se încordează, devin rigide și se înfierbîntă încetul cu încetul pînă la a deveni de nesuportat. Nici nu știa bine dacă dureroasă devenea strînsoarea lor ca de menghină sau temperatura ce creștea vertiginos. Era emoționat de-adevăratelea, așa cum nu-l văzuse niciodată în Vladia și doar fuseseră și acolo destule motive pentru aprinderea sufletului! Fie numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Dacă supoziția lui Mihail avea o bază, în realitate acest inginer, Gabriel Corvino, făcea parte tocmai din realitatea cu pricina. "Din cînd în cînd prințul Pangratty are accese de orgoliu și, hai să-i spun pe nume, de invidie. Nu suportă un alt aviator în preajmă pînă nu-și asigură superioritatea. Iar pe pămînt singurele lucruri care țin de aer sînt cuvintele." Nu avea de unde să știe, nu era sigur dacă inginerul Corvino auzise și mai ales înțelesese spusele prințului. "Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trase aer în piept, nările îi fremătară, oare așa arăta în carlingă, cu mîna pe manșă ori mai degrabă era imaginea sa în fața oricărei mulțimi care îl asculta?, începu să cuvînteze ritmat, precis, pe un ton de comandă, care nu suportă contrazicerea: "Important, domnilor, important este ca statul să înțeleagă ceea ce bărbații adevărați au înțeles cu mult înainte prin sacrificiile lor, să înțeleagă și să-și asume responsabilitatea înțelegerii realității. Realitatea, camarazi, realitatea este o fiară care este crudă și iresponsabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ar fi rugat, de parcă ar fi vrut să ceară o clipă de îngăduință, toată lumea știa că nu-i decît o glumă, nu el se ruga, ci întotdeauna către el se îndreptau solicitările, în felul său era un dictator care nu suporta să i se aducă vreun argument din afară pentru întărirea acestei calități. Se considera îndeajuns de puternic încît să nu aibă nevoie de nici un fel de aliat ori de sprijin. "Vă rog, domnule inginer, să transmiteți oaspetelui nostru asigurările noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Poți adăuga îndeajuns de multe pe acea îmbinare primitivă, încît să o ascunzi cu totul privirii, să ajungi încît nici măcar să nu poți bănui că ea există, rețeaua aceea de grinzi și piloni, de arce de boltă și căpriori metalici suportă enorm de mult adaos, de umplutură ca să bucure și să mulțumească pe toată lumea sau aproape pe toată lumea, dar pentru aceasta trebuie păzită, vegheată. O asemenea clădire uriașă cum e statul poate suporta tot felul de "operațiuni cosmetice", modificări interioare, săli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
piloni, de arce de boltă și căpriori metalici suportă enorm de mult adaos, de umplutură ca să bucure și să mulțumească pe toată lumea sau aproape pe toată lumea, dar pentru aceasta trebuie păzită, vegheată. O asemenea clădire uriașă cum e statul poate suporta tot felul de "operațiuni cosmetice", modificări interioare, săli noi făcute din transformarea celor vechi, intrări-ieșiri, poate chiar cîte o scară, puteai zugrăvi, îmbrăca în lemn, în marmură pereții, puteai podi cu lemn, cu mozaicuri, puteai schimba forma ferestrelor, le puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se bucurase că îi văzuse crescînd sub ochii lui, dar în primăvară a trebuit să-i taie. Fusese o săptămînă cu vînt și plopii scoteau un vaier, un foșnet atît de omenesc și de neliniștitor, încît n-a mai putut suporta și a dat ordin să fie tăiați. Mai în fiecare dimineață se ducea la fereastră să vadă petele alburii, rotunde, ale trunchiurilor retezate ca doi bănuți de argint lucind în iarba întunecată. Îi părea rău că s-a întâmplat așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
absolut indiferent la politică, era o armă bună și necesară în orice mînă. Cerea numai să știi să o mînuiești. Se gîndise cîndva că e o operă amorală, iar el nu era un astfel de om, ba chiar nu putea suporta în preajma sa astfel de indivizi, își făcuse chiar procese de conștiință, dar, pînă la urmă, se liniștise, spunîndu-și că Serviciul va fi tot atît de moral, pe cît de moral va fi șeful său. Și uite că acum, cînd se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cît de încrețită îi este fața, cît de adînci cearcănele, dar rîdea. A zîmbit și Leonard Bîlbîie, niciodată nu știai cum stai în fața lui Mihai Mihail, trebuia să fii pregătit pentru orice, să nu te miri de nimic și să suporți totul. "Domnule Bîlbîie, cu dumneata Serviciul va face primul său pas într-o zonă aproape necunoscută, mai bine spus, nefamiliară funcționarilor noștri. Nu știu dacă este o fericire sau o nefericire pentru dumneata, dar nu ai încotro. Dumneata ești cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nostru, Vladia adică. Acum cred că vă explicați de ce vizitele prințului Șerban Pangratty constituiau în același timp o mare sărbătoare, cît și un mare motiv de îngrijorare, prezența lui aici putea strica întregul echilibru, el era mai mult decît putea suporta așezarea noastră." "Ah, sigur, interveni maiorul Stavri, Pangratty și-a dat seama și de aceea a și renunțat să mai vină. De cîțiva ani a renunțat, ne-a spus-o foarte deschis, chiar era îngrijorat de faptul că aerodromul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
plata domnului", a mormăit, ca să arate cumva că-i supărat pe vânătorul din el și cînd a ajuns la conac i-a dat un pol omului, gest care l-a făcut să se simtă mărinimos și bun, în stare să suporte și senilitatea galopantă a gazdei. Același sentiment îl avea față de Pangratty, de Nicu Sturdza, de Rosetti Tețcanul, ar mai număra doar vreo doi inși, doar atît, erau niște dropii care nu aveau unde fugi de maiestatea proprie. De aceea, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pretextele de care s‑a folosit pentru a amâna Întâlnirea cu marea erau atât de neconvingătoare: nu‑i plăcea să meargă vara‑n concediu ca orice turist cioflingar, nu avea destui bani (și aici nu era departe de adevăr), nu suporta soarele (deși toată viața lui a stat cu capu‑n dogoarea soarelui), pe el să‑l lăsăm În plata Domnului, se simțea foarte bine și În Belgrad, cu jaluzelele trase. În acest paragraf din Enciclopedia morților este introspectată cu multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
rândul lor, bătrânele strângeau frunze de arbore de pâine, cu care să țeasă coviltirele și velele, si astfel nu mai rămânea nici o singură persoană în toată insula care să nu contribuie cu ceva la construcția mării nave, care urma să suporte luni întregi bătaia vanturilor și a valurilor. Fetele cele mai frumoase se îngrijeau să le ducă apa proaspata și mâncare celor care munceau, să le șteargă sudoarea atunci când era nevoie, să le ofere un zâmbet sau un cuvant dulce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pâine. După o săptămână, când aceasta pastă se întărea, îmbinările erau absolut perfecte, încât ai fi putut crede că este o singură bucată de lemn, iar pescarii din Bora Bora afirmau că pirogile „cusute“ în atelierele din golful lui Farepíti suportau loviturile marilor valuri care se sparg de recif fără să se zdruncine măcar. Dar ceea ce se construia acuma nu era o piroga mică și compactă de pescuit, ci un imens catamaran, ale cărui carene aveau treizeci de metri lungime, doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pus să ne omoare regele și să ne răpească fiicele? Făcu o pauză plină de amărăciune. Nu pot să știu ce le-or fi făcut, dar cred că unele dintre ele ar prefera să fie jupuite de vii, decât să suporte torturile la care probabil că le supun. Se ridică în picioare, considerând reuniunea Consiliului încheiată. Aceasta este decizia mea, îmi asum întreaga responsabilitate și ordon să fie respectată. Porni către colibă lui, atât de încovoiat și cu un mers atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Iar noi habar n-avem câți oameni am putea găsi pe ea. M-am gandit mult la lucrurile astea, semnala interlocutorul sau. Și mă-ngrijorează. Marara demonstrează că este un vas foarte rapid, dar sunt convins că n-ar putea suporta o lovitură din partea unei nave de război. Făcu o scurtă pauză, si se vedea clar că era o chestiune care îl preocupase foarte mult. Ticăloșii aia și-ar putea permite să-și piardă un vas intrând cu el în al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cea mai cruntă mizerie corporală, fără să facă nici cel mai mic efort să scape de ea, ca niște animale care nu puteau înțelege că existența era mult mai plăcută dacă nu erau obligați să se scarpine încontinuu și să suporte un miros care aproape că provoca o stare de vomă. Sub braț, hainele le erau îmbibate de o sudoare acra și se putea afirmă, fără teama de a greși, că fiecare centimetru pătrat al acestor haine se transformase într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
iscoadele lui se ascunseseră în cele două zile anterioare. —Bine! semnala atunci Căpetenia Războinicilor, care preluase conducerea grupului. Ceea ce contează acum este să ne odihnim, căci mâine vom avea o zi foarte grea. Era, totuși, foarte dificil pentru ei să suporte tensiunea evenimentelor care se apropiau, în timp ce de afară se auzea un vânt de o sută cincizeci de kilometri pe oră, care parcă încerca să ia toată insula pe sus. Cand copacii începură să se frângă cu trosnete violente, iar mugetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]