4,737 matches
-
că, spre deosebire de actul Președintelui de instituire a stării de urgență care este supus aprobării Parlamentului, măsurile de restrângere luate în stare de alertă prin hotărârile Guvernului nu sunt supuse aprobării Parlamentului reprezintă o excepție inadmisibilă de la principiul supremației Constituției. ... 51. În continuare, autorii excepției susțin că starea de alertă este o noțiune care nu poate avea eficacitate juridică, deoarece pandemia, ca stare de fapt, nu a fost validată din punct de vedere juridic, nu a fost „legalizată“. Ca
DECIZIA nr. 86 din 25 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299955]
-
reglementări este impusă de necesitatea asigurării îndeplinirii cu obiectivitate de către persoanele care exercită o demnitate publică sau o funcție publică de autoritate a atribuțiilor ce le revin potrivit Constituției, în deplină concordanță cu principiile imparțialității, integrității, transparenței deciziei și supremației interesului public (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 225 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 28 aprilie 2011, Decizia nr. 1.484 din 10 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial
DECIZIA nr. 115 din 27 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/300551]
-
consiliile județene respective a fost instituită de legiuitor ținând cont de necesitatea prevenirii conflictelor de interese ale aleșilor locali. Astfel, prevederile de lege criticate dau expresie principiilor care stau la baza acestei prevenții, și anume: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public, astfel cum rezultă din prevederile art. 71 din Legea nr. 161/2003. Totodată, extinderea aplicării situațiilor de incompatibilitate ale alesului local în cazul în care funcțiile sau calitățile prevăzute de art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 sunt
DECIZIA nr. 115 din 27 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/300551]
-
libertate în care ne instalasem viața și de care nici nu mai vroiam, nici nu mai aveam cum să fim desprinși. Târam prin spațiul cerebral două segmente ale aceleiași memorii, două emisfere bătându-se, confruntându-se, luptând între ele pentru supremația politică și economică a gândurilor. Derapam. Arhitecturile computaționale ale minții se prăbușeau sub arhitectura Casei Radio, fluxurile întrerupte de neuroni corticali și coloanele sparte de marmură coreeană stăpâneau același edificiu, neterminat și șubred. Contemplam lumea printr-un geam umplut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
totul se fâsâia brusc, fără avertisment, mă simțeam mic și strangulat, strâns de perimetrele nepotrivite de spațiu-timp. Parcă țopăiam pe-un screen-saver de Windows, încărcat cu tuburi de-amintiri. Nu descărcam doar o memorie, ci mai multe, luptând fiecare pentru supremație și toate împotriva realității. Devenisem productiv: dislocam cantități formidabile de imagini și informații, făceam trafic neuronal, exportam celulele proaspete zi și noapte, pe bandă rulantă, un capitalist veros al comerțului cerebral, gata să sufoce planeta cu marfa lui semi-imaginară. Clienții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Detaliu important.“ „Totuși, nu văd de ce ar trebui să legăm originile fotocainei de mini-programele de calculator pe care Jacquard habar n-avea că le-a inventat?“ „E-o supoziție.“, m-am apărat. „Mă găndeam că imperiile s-au bătut întotdeauna: supremația pentru informație. Cine deține informația, deține puterea.“ „Logic.“, a admis Grosescu. „Și-atunci, de ce să credem că doar unii au avut acces la instrumente mai rafinate de extragere și manipulare a datelor? Nemții și englezii și-au disputat cu precădere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
că perioadele aferente dominației unui anumit tip de carte școlară sunt interpunctate de faze tranziționale, marcate de coexistența celor două. Abecedarul va înlocui ireversibil bucoavna, semnalând un moment de răscruce în evoluția literaturii didactice românești, doar după ce își va disputa supremația cu venerabila bucoavnă pentru decenii bune. Mai târziu, preponderența dobândită de manual ca instrument pedagogic nu la duce la extincția abecedarului (așa cum a făcut acesta din urmă vizazi de bucoavnă), dar îl va detrona de însemnătatea sa simbolică, relegându-l
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
va îndepărta decisiv de paradigma latinității absolute stabilite de Școala Ardeleană. Odată cu această asumare a dacilor, are loc și o sensibilă revalorizare a condiției lor. Dacă în scrierile cărturarilor ardeleni dacii nu erau decât un alt popor barbar care, provocând supremația Romei prin incursiunile de prădare la sud de Dunăre, și-au semnat sentința la dispariție istorică, Kogălniceanu se raportează admirativ față de puternicul stat dacic și mai ales față de năzuința acestui popor pentru independență. Iată cum este redactat paragraful de deschidere
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Kogălniceanu, se manifestă plenar în gândirea istorică a lui Nicolae Bălcescu. Dacă la Kogălniceanu, istoria națională, "după Biblie, trebue să fie, și a fost totdeauna, cartea de căpitenie a popoarelor" (Kogălniceanu, 1946, p. 635, subl. n.), la Bălcescu istoria acaparează supremație și întâietate, devenind "cea dintâi carte a unei nații" (în Prospect pentru Magazinul istoric pentru Dacia, cf. Teodor, 1970, p. 152). Vocabularul religios însă, departe de a fi înlăturat din lexiconul istoriografic, este contopit în același creuzet alături de aspirații politice
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
adecă némul nostru al Românilor s-a început pe la anul 100 dupe nașterea luĭ Christos, când atuncĭ stremoșiĭ noștri aŭ venit pentru prima óră de la cetatea Roma" (Melidon, 1876, p. 10). Din axioma originii latine, Melidon derivă concluzia exaltată a supremației românești: "Romaniĭ strĕmoșiĭ noștri, aŭ fost némul cel maĭ mare și maĭ ales din tótă lumea, și, prin urmare, noĭ Româniĭ de astăzĭ putem a ne socoti cu dréptă mândrie că suntem națiunea cea maĭ de ném de cât orĭ
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
comemorări ale realizărilor Partidului (ziua înființării Partidului Comunist din România, zilele aniversare ale Congreselor PCR etc.) precum și cu episoade biografice extrase din viața lui Nicolae Ceaușescu (aniversarea zilei de naștere, aniversare Congresului al IX-lea din 1965 care a inaugurat supremația personală a noului conducător). Prin această structurare a calendarului celebrativ al societății socialiste românești, cultul personalității ceaușiste fost învestit cu centralitate comemorativă, figura liderului iradiindu-se din această poziție centrală pentru a pătrunde în și subordona sieși toate evenimentele din
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
aceea, să se refere la lucrurile particulare, acelea care fac obiectul cunoașterii practice (knowing how), iar nu al cunoașterii tehnice (knowing that), în termenii consacrați de către epistemologul Gilbert Ryle și preluați apoi de un teoretician conservator contemporan, Michael Oakeshott; f) supremația experienței reprezintă, credem, suma supozițiilor cognitive ale ideologiei politice a conservatorismului britanic, care subliniază, încă din perioada modernă, că rațiunea naște idoli, în încercarea sa de a descoepri esențele cunoașterii. Dimpotrivă, adevărul științific poate fi descoperit prin experiență, aceasta din
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
din care se nasc ideile noastre. Ca și în cazul cunoașterii, în plan politic societatea se dezvoltă organic, trecând prin încercări și erori repetate, datorită cărora, odată cu trecerea timpului, se construiește tradiția însăși. După cum constată Adrian-Paul Iliescu, "în plan politic, supremației experienței îi corespunde supremația tradiției. Ca și experiența, tradiția nu e infailibilă, dar crescută "organic" și verificată în timp, este principalul nostru ghid". În al doilea rând, avem de-a face cu supozițiile ontologice, cele care încarcă de conținut ideologia
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
ideile noastre. Ca și în cazul cunoașterii, în plan politic societatea se dezvoltă organic, trecând prin încercări și erori repetate, datorită cărora, odată cu trecerea timpului, se construiește tradiția însăși. După cum constată Adrian-Paul Iliescu, "în plan politic, supremației experienței îi corespunde supremația tradiției. Ca și experiența, tradiția nu e infailibilă, dar crescută "organic" și verificată în timp, este principalul nostru ghid". În al doilea rând, avem de-a face cu supozițiile ontologice, cele care încarcă de conținut ideologia conservatoare și care se
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
dictaturii. Această modalitate de guvernare a treburilor publice este caracteristică atât ideologiilor și regimurilor politice autoritare, cât și celor totalitare, care au atins apogeiul în secolul al XX-lea, impunând absorbția indivizilor de către mase și înlocuind domnia dreptului legitim cu supremația sau cultul unui singur conducător, identificat cu un partid unic, ce reprezenta autoritatea ultimă, manifestată prin puterea polițienească, devenită centru de dominație 10. Este acesta atât cazul ideologiei fasciste, cât și al celei naziste, dar și al celei comuniste, la
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
Sfera Politicii (nr. 150, 2010), 55-60. 51 Michael Oakeshott, Raționalismul în politică (București: Editura All, 1995), 15, unde gânditorul britanic intenționează să evidențieze că, dacă forma tehnică a cunoașterii pune accentul pe suveranitatea rațiunii, forma sa practică se întemeiază pe supremația tradiției sau a experienței. Cu alte cuvinte, primul tip de cunoaștere este vizibil peste tot acolo unde raportarea la lumea înconjurătoare, deci implicit la lumea socio-politică, urmează anumite prescripții fixe, de natură tehnică, iar cel de-al doilea este prezent
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
Tunisul. Înconjurată astfel de petece de pământ aparținând statelor europene, Mediterana ar deveni un simplu lac înlăuntrul statelor europene, brăzdat de corăbiile lor, iar coastele ocupate ale Africei ar fi începutul cuprinderii teritoriilor dinlăuntrul acestui vast continent. O luptă pentru supremație pe Mediterana s-a început între puteri și se urmează. Italia e în cel mai mare grad interesată de-a avea o poziție determinantă în această mare, {EminescuOpXII 371} de vreme ce întreaga peninsulă e înconjurată de ea, de vreme ce toate porturile ei
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
In care argumentează științific că “evoluția stă În directă opunere cu revoluția”, că rasismul (ca și războiul) este “cea mai nenorocită perversiune a spiritului care a Îndrăznit să se Îndepărteze de rațiune” și că “spiritul nu trebuie să renunțe la supremația adevărului căruia nici rasa, nici clasa socială și nici națiunea nu i se pot opune”. 2. 15 martie 1947 când prezintă la Academia Română “Reforma spiritului” partea a III-a, În care arată că numai educația și știința poate transforma În
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
de faptul că acest lucru este foarte greu. Tot așa, poetul în viziunea lui Bloom luptă cu tradiția, și este angoasat în legătură cu influența trecutului, care este un fel de figură paternă autoritară. Eseul lui Bloom vine după câteva decenii de supremație în studiile literare americane în special, anglo-saxone în general, a ceea ce s-a numit New Criticism, în care accentul nu era pus pe tradiție sau context cultural, ci pe imanența textului, pe caracterul său autotelic. Harold Bloom a reușit să
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
unde minoritatea rusofonă s-a substituit națiunii române. Desigur, e la fel de rea și o lume în care majoritatea strivește minoritățile. Concluzia e că o istorie normală înseamnă întotdeauna echilibrul antitezelor, iar orice mutilare a uneia dintre ele înseamnă oprimarea vieții. Supremația principalului înseamnă imperialism, iar supremația secundarului dictatură. Infernul nu e majoritatea, cum crede Virgil Nemoianu, fiindcă oricând minoritatea poate fi infernul și invers. Dacă admitem că modernismul a adus supremația majorităților (care e și cutuma democrației), iar postmodernismul pe cea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
substituit națiunii române. Desigur, e la fel de rea și o lume în care majoritatea strivește minoritățile. Concluzia e că o istorie normală înseamnă întotdeauna echilibrul antitezelor, iar orice mutilare a uneia dintre ele înseamnă oprimarea vieții. Supremația principalului înseamnă imperialism, iar supremația secundarului dictatură. Infernul nu e majoritatea, cum crede Virgil Nemoianu, fiindcă oricând minoritatea poate fi infernul și invers. Dacă admitem că modernismul a adus supremația majorităților (care e și cutuma democrației), iar postmodernismul pe cea a minorităților, depășirea ambelor forme
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
iar orice mutilare a uneia dintre ele înseamnă oprimarea vieții. Supremația principalului înseamnă imperialism, iar supremația secundarului dictatură. Infernul nu e majoritatea, cum crede Virgil Nemoianu, fiindcă oricând minoritatea poate fi infernul și invers. Dacă admitem că modernismul a adus supremația majorităților (care e și cutuma democrației), iar postmodernismul pe cea a minorităților, depășirea ambelor forme de oprimare nu poate fi decât transmodernistă, căci numai transmodernismul se fundează pe antitetică pe care o întrevăd ca filosofie a viitorului. Astăzi, singura reacțiune
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
marea provocare a teologiei actuale: "Sarcina noastră este să convingem oamenii să-L cunoască pe Dumnezeu în felul în care gloria Sa o cere să fie cunoscut printr-o epistemologie în întregime spirituală și divină. Trebuie să facem să dăinuiască supremația lui Dumnezeu asupra culturii, asupra postmodernismului, asupra acomodărilor culturale umane". Fanella distinge două căi de cunoaștere: cea curentă, umană și cea a lui Dumnezeu, integral spirituală. Prima este eficace în împărăția omului, dar niciodată în "Împărăția lui Dumnezeu". Cea dintâi
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
statelor. Deși se pot justifica prin ele însele, drepturile nu pot acționa singure. Acestea reprezint] un singur element al unei morale universale, dar un element important, deoarece formeaz], împreun] cu alte noțiuni-cheie de natur] moral], o parte a concepției de supremație a eticului prezent în chestiuni umane. Faptul c] se bazeaz] pe ceea ce ființele umane au în comun (nevoile și capacit]țile lor) și pe credință c] ceea ce au în comun ar fi mult mai important decât diferențele dintre ei este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
umane, iar obligațiile noastre fâț] de ele deriv] din ins]și natura uman]. Avocat al utiliz]rii limitate atât a animalelor, cât și a persoanelor din aceast] categorie, Frey ofer] un r]spuns conving]tor tuturor celor care susțin ideea supremației umane. „Nu pot înțelege de ce apartenența la o specie este un criteriu suficient pentru a susține c] avem o relație moral] special] cu semenii noștri... Cum este posibil s] ai o relație moral] special] cu ceilalți oameni doar prin simplul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]