6,772 matches
-
283-284; natural 98, 215-216, 310 egalitate - epicuriană 213, 215; naturală 97-98; între oameni 97-98, 179, 213-215; a plăcerilor 118-119 justiție 92, 215-216, 300 lege - civilă sau naturală 91-94, 96, 310; îngrădirea libertății 91; opusă naturii 90-91, 132; refuz 96, 131; supunere 91-92 monarhie 248 și religie 191, 272-273, 284 sclavie - egalitate cu oamenii liberi 213; a femeilor 214 tiranie 248 și viață filosofică 221, 225-227, 244-249 Psihanaliză inventată de Antiphon 11, 88-90, 93, 161; și Aristip 113 Religie ateism - și imanență
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
tipuri de organizații, iar luarea în considerare a caracteristicilor organizației oferă premisele unui model mai valid de abordare a liderului (Neculau, 1980). Restructurarea organizației militare, noile tipuri de misiuni, caracteristicile lor, motivațiile produse la tânăra generație cer altceva decât o supunere oarbă; omul care se instruiește pentru luptă nu poate fi separat de omul care gândește. Toate acestea i-au făcut pe mulți specialiști să considere că vechile modele ale conducerii nu mai sunt adecvate mediului militar. Mai mult chiar, o
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
11. Hopper, E., 1965, „Some Effects of Supervisory Style: A Sociological Analysis”, The British Journal of Sociology, vol. 16, 3, pp. 189-205. Hughes, R.J., 1987, „Empowering Rural Families and Communities”, Family Relations, vol. 36, 4, pp. 396-401. Joule, R.V., 1998, „Supunerea liber-consimțită: schimbarea atitudinilor și a comportamentelor sociale”, în Psihologia socială a relațiilor cu celălalt, Editura Polirom, Iași. Kadushin, A.; Harkness, D., 2002, Supervision in social work, ediția a patra, Columbia University Press, New York. Kapferer, N.K., 1993, Zvonurile, Editura Humanitas, București
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
de a simți și de a trăi sentimentul de frustrație. Astfel, un sentiment de frustrație poate avea ca dominantă fie tendința de a învinge obstacolul, în vederea satisfacerii cu orice preț a trebuinței frustrate, fie tendința, de conciliere sau chiar de supunere și autoblamare. Această complexitate și varietate de nuanțe creează, dificultăți în identificarea exactă a naturii sentimentelor de frustrație și în înțelegerea adecvată a acestora, la diferite persoane. Sentimentele de frustrație pot varia, deci, ca nivel, complexitate, intensitate, mod de manifestare
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
emotivitatea”, „activitatea”, „secundaritatea”, „dispoziția”, vor imprima comportamentului la frustrare un caracter mai mult sau mai puțin „subiectiv”, „afectiv”, sau unul „obiectiv”, „integrat”. De asemeni, însușiri ca: simțul răspunderii, capacitatea de înfrânare/de inhibiție, perseverență, curajul, fermitatea, tendința spre dominare sau supunere etc. explică, în mare măsură, diferențele individuale în reactivitatea față de agenții frustranți. Personalitățile care aparțin timpurilor „extreme” (antagonice), care prezintă fie o hipertrofie a personalității (ca în sensul megalomaniei, al supraestimării), fie o depresiune a personalității (ca în cazurile de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
gândirea în care „actul moral” este urmărit pentru el însuși, independent de sancțiuni, și în care copilul se ocupă neîncetat de punctul de vedere al altora, pentru a-l compara cu al său (fapt ce conduce la primatul „intenționalității”, în detrimentul supunerii oarbe, necondiționate în fața adultului). În sfârșit, a treia etapă, care începe pe la 11/12 ani, în cursul căreia „justiția pur egalitară este temperată de preocupări ar fi echitate” ( J. Piaget), pentru comportarea bazată pe respectarea riguros reciprocă a „drepturilor” și
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
privilegii, o asemenea atitudine conduce la o egalitate mai efectivă, decât cea preconizată mai înainte” (op. cit., p. 200). Sintetizând aceste considerații de ordin general cu privire la etapele evoluției morale a copilului, stabilite de J. Piaget, putem spune că pe măsură ce copilul crește, supunerea conștiinței sale față de conștiința adultului i se pare mai puțin justificată (îndreptățită), respectul unilateral tinzând spontan spre respectul mutual și spre raportul de cooperare, care constituie echilibrul moral. Deși autoritatea adultă reprezintă un moment necesar în evoluția morală a copilului
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mutual între copii mai întâi, și apoi între adult și copil, pe de altă parte. Copilul în vârstă pînă la 7/8 ani pune necesitatea sancțiunii mai presus de egalitate (de reciprocitate). Când el este pus în fața unui conflict între „supunere” și „egalitate”, se pronunță în toate cazurile pentru supunere: autoritatea primează față de justiție; autoritatea celui mai mare precumpănește față de egalitate, chiar în raporturile între copii. Prima perioadă se caracterizează, așadar, printr-o nediferențiere între noțiunile de „drept” și „nedrept”, pe
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și copil, pe de altă parte. Copilul în vârstă pînă la 7/8 ani pune necesitatea sancțiunii mai presus de egalitate (de reciprocitate). Când el este pus în fața unui conflict între „supunere” și „egalitate”, se pronunță în toate cazurile pentru supunere: autoritatea primează față de justiție; autoritatea celui mai mare precumpănește față de egalitate, chiar în raporturile între copii. Prima perioadă se caracterizează, așadar, printr-o nediferențiere între noțiunile de „drept” și „nedrept”, pe de o parte, și cele de „datorie” și „neascultare
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
are față de regulile adulților, reguli care sunt considerate „intangibile” și perfect legitime (necesare), din care motiv orice abatere de la regulă apare copilului ca un fel de „impietate”, și ca atare inacceptabilă. Dacă copilul va fi pus în fața unui conflict între „supunere” și „obligație”, el se va pronunța în toate cazurile pentru supunere: autoritatea părintească primează față de justiție. Când un astfel de copil ajunge să comită totuși, datorită unor împrejurări mai mult sau mai puțin obiective, o abatere de la preceptele și consemnele
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
legitime (necesare), din care motiv orice abatere de la regulă apare copilului ca un fel de „impietate”, și ca atare inacceptabilă. Dacă copilul va fi pus în fața unui conflict între „supunere” și „obligație”, el se va pronunța în toate cazurile pentru supunere: autoritatea părintească primează față de justiție. Când un astfel de copil ajunge să comită totuși, datorită unor împrejurări mai mult sau mai puțin obiective, o abatere de la preceptele și consemnele părintești, el se simte foarte nefericit de dezamăgirea pe care a
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
spatele până căzuse pe pat, pe salteaua neatinsă, privindu-l neîncetat printre firele de păr care Îi cădeau libere, ude de lapovița care Îi luneca pe față, cu fusta ridicată până În talie, deschizând larg picioarele, cu un deliberat amestec de supunere și sfidare impudică, pe când el, Încă impecabil Îmbrăcat, Îngenunchea În fața ei și, tumefiat de frigul nopții, Își apropia gura de Întunecata convergență a pulpelor ei lungi și perfecte, În centrul căreia pulsa, caldă, nespus de dulce, delicios de umedă la
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de nimic. Numai pictura, poate. Orice tablou bun a aspirat dintotdeauna să fie peisajul altui peisaj, nepictat; dar, când adevărul social coincidea cu cel al artistului, nu exista duplicitate. Era magnific când se separau, iar pictorul trebuia să opteze Între supunere și Înșelăciune, recurgând la talent pentru a face ca una să pară cealaltă. De aceea Tebaida are tot ce au capodoperele: alegoriile lucrurilor certe, care vor fi certe numai după multă vreme. Și acum, te rog, mai dă-mi un
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Puterea nu se mai ferește, supraveghează „la vedere”, își expune instrumentele și își afișează agenții. Ea urmărește astfel să afirme explicit omniprezența unei supravegheri căreia nu-i poate scăpa nimeni și să determine, prin această operațiune deliberată de intimidare, o supunere generalizată. Caracterul evident, ostentativ al supravegherii nu este altceva decât un element strategic: supravegherea nu mai încearcă să surprindă faptele „subversive”, ci să le împiedice fățiș; ea nu se mai ascunde, ci se arată. Din operațiune subterană, supravegherea devine un
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
se lasă citită și ca o viziune a comunității plasate sub semnul unei supravegheri politice neîncetate. Iar Bernarda nu e oare versiunea primă, la scară familială, a ceea ce reprezintă Big Brother la scara întregii societăți? Ambii urmăresc, obsedați, același scop: supunerea totală, fără crâcnire, obținută printr-o supraveghere infailibilă. Geniul lui García Lorca îi permite să construiască un dispozitiv arhaic la fel de eficient ca rețelele tehnologice recente. Casa... este un 1984 în stil antic. Scopul supravegherii constă, cu siguranță, în strângerea informațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
inofensiv comportament subversiv și prin suprimarea celei mai neînsemnate vieți private, ce s-ar putea sustrage oricând privirii care veghează. Strategia adoptată încearcă să-i acorde supravegherii un caracter implacabil, să impună încrederea în perfecțiunea ei și să determine o supunere interioară. Supraveghere integrată ce oprimă o comunitate și descurajează cea mai discretă inițiativă individuală: emanciparea, fie și minimală, e înăbușită în fașă, în măsura în care nu mai există nici un spațiu de libertate. Totul se sfârșește prin instaurarea panicii - e ceea ce intenționează stăpânul
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
pe plan dramatic în măsura în care caută să instaureze domnia unanimității ce se vede, măcar o dată, zdruncinată de către câțiva factori ireductibili. Ea operează o selecție, căci, așa cum înfruntarea terorii în tragedie separă apele, vor exista întotdeauna tinere Crysotemis care să îndemne la supunere și Antigone gata mai degrabă să moară decât să cedeze. Dacă, în fața tiranului, grupul în totalitatea lui nu ajunge să se constituie ca factor de rezistență, cel puțin un singur nesupus se revoltă... Nesupus „absurd”, care face pariul victoriei mai
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
un „Om Nou”, „Fiu al Dreptății”, iar cele cinci componente ale sufletului acestuia vor fi de acum Înainte Iubirea (Inteligența), Credința (Rațiunea), Perfecțiunea (GÎndirea), Răbdarea (Reflecția) și Înțelepciunea (Voința). Starea de Împăcare dobîndită trebuie să fie Însoțită de o totală supunere la regulile comunității maniheene, altminteri oricare dintre frați poate recădea În păcat 107. Evident, aceasta nu implică nicidecum concepția a „două suflete” - unul bun, celălalt rău -, o invenție a lui Augustin, una dintre nenumăratele sale tentative de a-și denigra
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
loc În majoritatea statelor ocupate de Armata Roșie, a fost nevoie de inducerea unui sentiment de asumare a condiției de popor ocupat. Aceasta s-a putut asigura mai Întâi prin acte care au provocat frică, sentiment creator de lașitate și supunere, pentru ca apoi, după consolidarea regimului de ocupație comunist, frica să fie dublată de posibilitatea recunoscută a „democrației populare” de a-și controla supușii. Cele două faze ale tipului de control exercitat de comuniști În România au fost Încredințate Securității, instituție
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
pervertit conștiințe. Procesul de transformare a fricii Într-un reflex social a fost rezultatul unei acțiuni concertate, pusă la punct de către Securitate, În urma indicațiilor conducerii superioare de partid. Se trecea astfel de la utilizarea brutalității și a torturilor pentru a obține supunerea la subtilitatea exercitării controlului asupra societății prin Întreținerea sentimentului difuz al fricii. După această schemă, Securitatea a evoluat În timp, transformându-se dintr-un bastion al cruzimii, populat de figuri sinistre În uniforme cu petlițe sângerii, Într-un soi de
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
pe seama controlului exercitat de Securitate asupra mecanismelor fricii, pentru că „alături de frică se strecoară și lașitatea În fața autorității, constrângerea de a te purta bine, de a fi pe linie, și totodată acea abilă retragere În cochilie a melcului: un amestec Între supunere și reflexul de a te preface mort. Cele mai eficiente servicii le face Securitatea prin simpla ei existență, nu prin acțiuni. Ea declanșează un mecanism fin de autocenzură, subordonat conștientului, care acționează ca un sistem de reflexe și anihilează din
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
nu vizau nici ele altceva decât o sporire a controlului asupra societății, pe care aceasta trebuia să o Înregistreze ca atare; ele trebuiau să genereze frică, să intimideze, să sporească sentimentul insecurității, toate arme eficiente pentru a aduce populația la supunere. Anatomia unei deportăritc "Anatomia unei deportări" Chiar dacă intențiile politice erau clare, În deportarea germanilor În URSS din 1945 factorul etnic a fost precumpănitor. Altfel au stat lucrurile În 1951, când a avut loc a doua mare deplasare de populație. De
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
situația opoziției democratice devenea tot mai precară, noua putere trecând la arestări și la Înăsprirea cenzurii. Un destin asemănător se profila și pentru clerul ortodox implicat În vreun fel În politica de partid, autoritățile Întețindu-și presiunile pentru a determina supunerea cultelor religioase față de „democrația” În variantă stalinistă. O notă din 15 mai 1947 a Serviciului Special de Informații (SSI) semnala următoarele: Clerul este Îngrijorat de arestările de preoți care s-au făcut În ultimul timp, după afirmațiunile făcute de unii
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
pentru prima oară când e obligat să se supună unui tratament medicamentos (probabil neuroleptice). Medicul-șef refuză cererea pacientului de a nu i se administra medicamentele. Acest scurt rezumat al persecuției psihiatrice a lui Paraschiv pune În evidență faptul că supunerea față de puterea polițienească abuzivă nu era inevitabilă. Medicii se bucurau de o oarecare marjă de libertate. Obediența În fața cererilor Securității era fie un act oportunist, fie rezultatul reușit al unei manevre de intimidare. Am constatat această stare de lucruri prin
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
politică În sânul breslei 5. Încă Înainte de oficializarea cenzurii, subversiunea politică angajează o subversiune cognitivă concretizată printr-un vast demers de epurare dictat de Încheierea Convenției de Armistițiu dintre guvernul român și guvernele Națiunilor Unite (12 septembrie 1944), ceea ce Înseamnă „supunerea Întregii prese dispozițiilor Comisiei Aliate, mai concret reprezentanților Rusiei Sovietice”6. Decretul-lege nr. 364 din 2 mai 19457 semnat de Regele Mihai prevede alcătuirea unei Comisii pe lângă Ministerul Propagandei care să aplice art. 16 din Convenția de Armistițiu prin „Întocmirea
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]